Green Blog

Ce e mai bun decat o casa pasiva? O casa triplu zero!

Proiectul a fost gandit de arhitectul si inginerul german Werner Sobek: e vorba despre o casa inzestrata cu niste insusiri mai mult decat verzi, care definesc conceptul de triplu zero

• Este facuta din materiale reciclabile, precum sticla si otelul: zero deseuri
• Exploatarea ei genereaza emisii de carbon egale cu zero
• E complet autonoma din punct de vedere energetic, producandu-si singura energia necesara functionarii: zero consum

Pana acum, echipa lui Werner Sobek a construit sase astfel de case (toate in Germania) si are in plan o a saptea, in Franta.

In Germania s-au raspandit (ca o consecinta a crizei petrolului din 1979 ) asa-numitele case pasive, cele in care temperatura interioara e mentinuta constanta fara ajutorul unor sisteme de incalzire sau racire. Asta se realizeaza cu ajutorul unei proiectari migaloase, pe baza unor calcule sofisticate. In general, se evita ferestrele mari – prin care se pierde multa caldura iarna si intra multa caldura vara – si se folosesc straturi groase de izolant pentru pereti.

Read the rest of this entry »

In caz ca va indoiti de asta, aruncati un ochi pe ultimele doua fotoreportaje pe care le-am publicat duminicile trecute pe portal: Cele mai frumoase fotografii ale lumii vii & Cele mai frumoase fotografii realizate Terrei din satelit. Un lucru ar fi de notat aici – daca seria de fotografii trezeste in voi emotii, priviti cu atentie: Omul este exclus (aproape in totalitate) din acest spectacol. Iar acolo unde, totusi, apare, are o prezenta fantomatica, disociata ireconciliabil de armonia Lumii Vii. Ma intreb si eu, precum regele Rohanului, inainte de macelul din Helm’s Deep: Cum am ajuns aici?

Asa-i obiceiul – nu? -, de Anul Nou sa luam niste decizii care sa ne faca viata mai buna in anul urmator. (La modul ideal, sa “ne” faca viata mai buna nu doar fiecaruia dintre noi, personal, ci si altora din jur; adica pluralul, in cazul asta, sa fie un semn de solidaritate – cu tot restul lumii.)

Unii hotarasc ca, la anul, sa se lase de fumat; altii – sa-si plateasca datoriile si sa-si lichideze creditele (am si eu pe lista o hotarare de felul asta); altii – sa-si schimbe slujba cu una mai multumitoare sufleteste, sau sa petreaca mai mult timp cu familia – ma rog, fiecare cu problemele lui si cu deciziile corespunzatoare.

Dar, dat fiind ca avem, cu totii, o problema comuna si foarte mare, si anume halul in care arata locul asta in care traim – “locul” cel mare, nu cartierul, orasul sau regiunea – ma gandesc ca n-ar fi rau sa punem pe lista hotararilor de Anul Nou si unele din categoria eco – ce ziceti? Macar una.

Uite, ca sa dau un exemplu, eu am de gand sa-mi reduc drastic – da’ drastic! – consumul de pungi de plastic. M-am straduit si anul asta, cu oarecare rezultate, destul de modeste; la anu’, insa, sunt hotarata sa scap de pungile astea in proportie de cel putin 75%.

Read the rest of this entry »

Cu mai multi ani in urma, eram de fata cand cineva povestea o intamplare care data de la sfarsitul anilor ‘80: cum o doamna din Romania se dusese in vizita la o ruda sau prietena de-a ei, stabilita de mult timp “in State” si, venind ele doua de la supermarket cu cateva sacose de plastic incarcate, dupa ce au despachetat cumparaturile, vizitatoarea s-a apucat sa faca… ceea ce facea si in Romania cu pungile de plastic, mai ales cu cele aratoase, cu tot felul de logo-uri pe ele: le-a spalat frumos si le-a agatat afara la uscat.

Uimire, senzatie, tulburare generala: cel care povestea descria – poate exagerand putin, ca sa ne faca sa radem – mirarea vecinilor in fata acestei bizare actiuni, oroarea si disperarea gazdei, care se gandea sa se mute in alt cartier ca sa scape de rusine… pe scurt, era un adevarat soc cultural, cu impact masiv.

Pe atunci, in Romania, pungile de plastic colorate si atragatoare nu se gaseau pe toate drumurile. Regina pietelor era “punga de 1 leu”, o sacosa din plastic foarte subtire, de proasta calitate, care adesea se rupea cand ti-era lumea mai draga si isi imprastia continutul pe trotuar, ceea ce daduse nastere si unei injuraturi specifice si pitoresti: f***-ti polimerul ma-tii!

Read the rest of this entry »

De sarbatori, tot ecologistu’ constiincios isi pune niste intrebari si isi face niste probleme, in incercarea de a impaca propriile convingeri verzi cu traditiile celebrarii marilor evenimente din calendar. Pe locul intai in topul preocuparilor de acest gen, se afla eterna disputa: brad artificial sau natural? Nu vrem sa sarim peste problema, ne-am intrebat si noi, stim ca va preocupa si pe voi, asa ca, din ceea ce stim si ce-am gandit pana acum despre asta, iata cateva puncte-cheie:

Brazi artificiali

• Brazii artificiali care se gasesc de cumparat la noi sunt facuti din PVC (policlorura de vinil), un material plastic obtinut din petrol; fabricarea lor implica un mare consum de energie si dispersarea in mediu a unor substante poluante toxice rau.
• Desi producatorii si comerciantii incearca sa ne bage in cap ideea ca daca ti-ai luat un astfel de brad, o sa-l ai toata viata si eventual o sa-l lasi si mostenire urmasilor, cercetarile arata ca, de fapt, acesti brazi ajung si ei la gunoi dupa cativa ani de utilizare.
• Spre deosebire de brazii naturali, cei artificiali nu sunt biodegradabili si nici nu sunt reciclati.
• Plasticul din care sunt facuti imbatraneste si el si se degradeaza, raspandind fragmente minuscule de PVC prin casa.
• Cei mai multi astfel de brazi sunt produsi in China. Brazii artificiali din China contin plumb, folosit pentru stabilizarea PVC-ului, dar care, in unele cazuri (rare, dar nefericite), poate constitui un pericol real pentru locuitorii casei, mai ales pentru copii.

Concluzie: tinand seama de materialele din care sunt facuti si de costul ambiental al transportului din China pana aici, rezulta ca brazii artificiali nu sunt nici pe departe o optiune ecologica, iar denumirea de “brad ecologic” data brazilor artificiali care se gasesc in mod obisnuit in comert este o marsava incercare de a pacali consumatorul onest.

Read the rest of this entry »