Absurdul razboi al bordurilor a reinceput in forta in Bucuresti. Fortele portocalii-fosforescente de gogi si costei au luat cu asalt Calea 13 Septembrie si s-au pus cu adanc si muncitoresc aplomb pe treaba. O intreaga armata – 40, 50 de oameni – impletiti mental in aceeasi dulce textura a muncii: 3 lucreaza si 7 se uita. Ii vad insirati ca niste meschine statui de piatra, cercopiteci decerebrati aterizati pe strada mea de pe o planeta stranie, in fiecare dimineata cand plec spre birou. Au schimbat nenorocitele alea de borduri de 4 ori in ultimii 3 ani. Iar acum, printr-o decizie la fel de absurda a primarului care este, au atacat hulpav si ultimul pertic de verdeata pe care-l aveam in fata blocurilor, intre trotuar si strada.

Nu era mult, nu era nici macar cultivat cu floricele colorate sau monotone, dar era acolo – un petic de verdeata, de iarba si papadie, un homunculus verde care spargea monotonia ingrozitoare a strazii cenusii… Moare rapus de lopetile gogilor portocalii, dandu-si obstescul sfarsit pentru o cauza nobila: pamantul ramat va fi acoperit cu beton, iar noua amenajare va servi catorva locuri de parcare. Asta sa fie cea mai buna rezolvare pentru spinoasa problema auto? Sa omoram si ultimul petic verde din Bucuresti?

Aberanta masura vine din aceeasi logica de plumb a celor care au aprobat concertul Madonnei si Depeche Mode in parcul de la Izvor, care au taiat zeci de copaci si au muscat hulpav din spatiul verde pentru a face loc motoarelor care se invart precum c…iele in caldare, vara de vara, la Bucuresti City Challenge.

Am si eu o propunere pentru iluminatii cu un singur neuron din administratia publica care propun sau aproba asemenea proiecte: actualul Otopeni e cam mic si demodat, nu?, deci hai sa turnam un maldar de ciment peste Cismigiu si sa-l facem aeroport! Si Parcul Tineretului e cam inutil si mare. O gara, ceva, baieti?

23 March 2009

Descopera o lume mai verde…

Poate ca ai primit si tu un quiz cu o denumire aparent infricosatoare, care vroia sa te lamureasca in privinta crimelor pe care le-ai comis in 2008… Poate ca pana la sfarsit ti s-a parut chiar amuzant. Si poate ca ti-ai promis sa afli despre ce era vorba…

Acum ai ocazia sa te lamuresti. In cazul in care ai crezut ca esti vreun sfant, rolul quiz-ului era acela a-ti demonstra contrariul. Fiecare dintre noi se face vinovat de cate o crima impotriva naturii, chiar daca in proportii diferite. Daca rezultatele obtinute te-au pus pe ganduri, citeste si comenteaza pe GreenBlog pentru a incepe sa schimbi ceva. GreenBlog.ro este o initiativa Descopera.ro si nu a venit chiar asa, din senin. In cadrul portalului au aparut in trecut articole sau stiri pe teme de ecologie, unele optimiste, insa cele mai multe dintre ele comporta nuante de-a dreptul apocaliptice (ca tot ne place cuvantul asta!). Prin urmare, ne-am decis sa acordam acestui aspect importanta pe care o merita. Ne propunem sa tratam impreuna problemele deja existente si sa analizam solutiile menite sa ofere, nu un viitor mai bun, ci un Viitor, generatiilor de Homo sapiens care vor urma.

Nu intentionam sa devenim o politie ecologica. Dupa ce ne-am facut testul, am aflat ca nici noi nu suntem lipsiti de pacate. Asa ca ne-am propus sa le ispasim impreuna cu tine, cititorule, pentru ca si pe tine te intereseaza si te afecteaza, in egala masura, ceea ce se intampla in celelalte colturi ale planetei. Pentru ca si tu ai constientizat deja starea decadenta in care se afla planeta pe care inca o mai descriem folosindu-ne de apelative colorate: planeta albastra, planeta verde. Verde, verde, dar pentru cat timp? Stiai ca pe “certificatul de garantie” al Terrei mai sunt trecute inca sapte miliarde de ani de acum inainte? Ti se pare ca ne gandim departe? Cu toate acestea, nu ai vrea sa fie doar doua sute de ani…

Ne-am gandit la tine si la noi, cei carora ne pasa, insa nu stim incotro s-o apucam, de unde sa pornim, ce sa schimbam, unde si ce putem recicla, care este impactul pe care micile noastre tabieturi si gesturile cotidiene il au asupra mediului si ne dorim sa fim informati asupra solutiilor propuse de oameni din lumea larga, care gandesc si simt la fel ca noi.

Un anumit banc a avut, cu ceva timp in urma, un succes nebanuit in redactia Descopera. Ne-a placut atat de mult (chiar daca ne-a pus si nitel pe ganduri), incat l-am numit banc Descopera, desi noi nu suntem nici pe departe inventatorii lui. Este un banc nascocit de oameni, despre oameni si, mai ales, cu oameni.

In spatiu, trec una pe langa cealalta doua planete.

  • Ce-ai draga? Te vad cam palida…Te simti bine?
  • Nu…am luat Homo sapiens
  • Nu-i nimic draga, trec repede…

P.S. Daca vrei sa faci o schimbare pozitiva in viata ta si pentru planeta ta, dar nu stii pe unde sa o apuci, incepe prin a afla ce crime ai comis in 2008. Apoi, dupa ce te-ai edificat, vino la spovedanie! (adica impartaseste cu noi parerea ta vizavi de tot ceea ce inseamna ecologie si imbunatatirea starii de sanatate a planetei, care, te-ai prins…are Homo sapiens!)

23 March 2009

Noi stim ce ai facut in 2008…

Ai impresia ca stii exact ce ai facut anul trecut, cu bune si rele? Si printre aceste lucruri sigur nu se numarau si niste crime… GreenBlog te provoaca sa-ti faci testul adevarului. Afla cate crime ai comis anul trecut impotriva mediului si care sunt consecintele faptelor tale. Te crezi lipsit de pacate? Inainte de a ridica piatra, asigura-te ca ai constiinta curata: “Ce crime ai comis in 2008?” este un quiz menit sa te lumineze cat de eco esti.

 Dintre cele 10 300 de persoane care s-au testat pana in prezent, 8 040 sunt criminali recidivisti, 1 560 au comis crime cu premeditare, 520 sunt criminali in serie, iar 300 dintre acestia au comis crima din culpa.

Desigur ca aceste sentinte sunt o alegorie si par mai degraba o gluma, insa rezultatele actiunilor se traduc altfel. In total, 54 189 200 de oameni au fost lasati fara oxigen, 6 982 070 de oameni au ramas fara apa, 19 278 850 de persoane nu mai beneficiaza de energie electrica, iar un numar de 844 101 animale ar putea fi moarte.

Hmmm…Lucrurile devin serioase!

AFLA SI TU CE AI FACUT IN 2008! TESTEAZA-TE!

20 March 2009

Lectia Gabonului

Pentru cei care nu s-au prea omorat cu scoala, Gabonul este fie un smecher de cartier, fie vreun fotbalist de culoare de prin campionatele puternice din Europa. Pentru restul lumii, Gabonul este o tara mica din estul Africii ecuatoriale, cu iesire la Oceanul Atlantic si invecinata cu Camerun si Congo. O alta tara bananiera din lumea a treia cu problemele, anarhia si saracia ei, am putea zice la prima vedere.

Dar iata ca nu este chiar asa, realitatea dovedindu-se in acest caz plina de surprize pe care nu ne-am astepta sa le intalnim aici, in acest colt de Africa lovit de saracie. Tara a ales sa dea o lectie intregii lumi in ceea ce priveste protectia naturii. Acum, in acest inceput de mileniu, cand eforturile absurde si bolnave ale omenirii inspre distrugerea mediului ambiant par a fi mai atroce decat oricand, un stat aproape cat Romania a reusit sa creeze un parc national a carui suprafata acopera jumatate din tara. In acest moment, nicio alta tara din lume, nici macar cele bogate si dezvoltate nu au dorit, sau nu au fost in stare sa protejeze macar un sfert din teritoriile lor. Cu adevarat mai important este acest gest fara precedent al autoritatilor unei tari pe care o catalogam peiorativ ca facand parte din “lumea a treia”, cu cat saracia si toate relele care vin dupa ea, lovesc puternic in viata de zi cu zi a locuitorilor.

Ca o mica, dar necesara paranteza, merita amintit ca PIB-ul Romaniei este de cateva zeci de ori mai mare decat al Gabonului. Dar din punct de vedere al protectiei mediului, trebuie sa-mi dati dreptate (din nefericire), ca Romania este o tara bananiera, nu Gabonul…Stau marturie trista padurile mutilate ale tarii noastre, vanatoarea fara opreliste, dezastrul in care se afla Delta Dunarii, Rosia Montana, distrugerea ecosistemelor marine si costiere ale litoralului romanesc, si multe alte rani ale naturii Romaniei. Cum a reusit atunci o tara mult mai saraca decat a noastra si cu o infrastructura aproape inexistenta, sa dea o lectie de ecologie adevarata nu doar Romaniei, ci si unor tari cu traditii solide in protectia naturii cum sunt Marea Britanie, Norvegia, Elvetia, Finlanda, Suedia?

Ei bine, totul a inceput odata cu declaratia presedintelui gabonez El Hadj Omar Bongo, facuta in cadrul Forumului Mondial pe Probleme de Dezvoltare Durabila, desfasurat in Johannesburg, Africa de Sud. Atunci, mai marii lumii au zambit neincrezator cand presedintele Omar Bongo a promis ca tara sa va crea si mentine cu orice pret un sistem de parcuri nationale intins pe o suprafata de 26 000 kilometri patrati, sistem care va cuprinde si proteja nu mai putin de 13 rezervatii naturale.

Pentru o imagine suprapusa peste a tarii noastre, imaginati-va o suprafata care sa includa complet Muntii Apuseni, in care sa existe o rezervatie naturala totala. Un loc in care sa nu se rupa o floare si sa nu se impuste nici macar un iepure, sa nu horcaie masini sau sa urle muzica in timp ce poporul isi face mici la padure, spaland vesela si tacamurile cu detergent in izvorul de munte. Imposibil in Romania, veti zice zice, pe buna dreptate. Dar iata ca este posibil in Gabon, care se invecineaza cu Congo-ul atat de drag unora, incat isi doreau acum cativa ani sa emigreze in el, ca forma de protest politic, bineinteles…Povestea celui mai mare parc national dintr-o tara a lumii lua nastere in anul 2002. In prezent Gabonul, in ciuda previziunilor economice sumbre, a reusit sa isi incropeasca cea mai dezvoltata economie din zona. Fara a “mulge” salbatic natura, a demonstrat ca se poate creste economic, protejandu-ti in acelasi timp plantele si animalele.

Astazi, conservationistii din lumea intreaga considera Gabonul drept una din ultimele “insule” de salbaticie virgina din Africa. Parcurile au reusit conservarea unor ecosisteme unice, precum padurile stravechi, mangrivele, savanele, junglele umede, lagunele, mlastinile, raurile si canioanele aferente. Acest urias parc national ofera protectie unei multitudini incredibile de vietuitoare, precum testoase marine si balene, elefanti de padure, rinoceri, gorile, bivoli, mistreti, leoparzi sau specii de plante, pasari si insecte care traiesc numai in Gabon. Lupta nu a fost deloc usoara. Pentru distrugerea si exploatarea salbatica a parcului national, se intreceau companiile miniere, cele de taiat si prelucrat lemnul, vanatorii de fildesi de elefanti, braconierii asa-numite-i “carni de vanat” (foarte cautata intr-o tara unde hrana de zi cu zi este un lux), vanzatorii de lemne de foc sau agricultorii care doreau defrisarea padurii in scopul creerii a noi terenuri agricole. Cele mai mari presiuni indreptate impotriva executivului gabonez si presedintelui Omar Bongo, au fost facute de companiile occidentale de prelucrare a lemnului, care s-au vazut private astfel de jefuirea ultimelor paduri virgine din Africa. Producatorii de mobilier de lux din lemn de esente rare au fost disperati de-a dreptul. Presedintele Gabonului a primit un numar de 34 de amenintari cu moartea…Circa 50-60% din concesiunile de exploatarea lemnului din Gabon au fost in final, anulate. Companii americane, belgiene, franceze, care in tarile lor nu si-ar fi permis “carnagiile” de padure pe care le-au facut in Gabon, s-au vazut astfel nevoite sa-si inchida definitiv birourile din Libreville. Din nefericire, au migrat in tarile vecine Gabonului, unde distrug in continuare padurea, “plamanul” Terrei.

Lectia micutei tari din centrul Africii a fost data tuturor. In special, tarilor bogate ale lumii. In particular, Romaniei. Tururor le-a aratat in egala masura ca protejarea Naturii inseamna de fapt protejarea noastra de noi insine. Mai bine zis de rautatea, lacomia, cruzimea si nelasarea din noi. Era sa uit…Gabonul a mai demonstrat ceva: Banii nu se pot manca, nici bea, nici respira. Aerul, apa si hrana se gasesc in mod gratuit in natura. Doar ca noi suntem o specie nerecunoscatoare care sufera de amnezie…

19 March 2009

As fi verde, dar n-am bani!

Trist, dar atat de adevarat uneori (deseori…) ca iti vine sa plangi. Si nu vorbesc despre costisitoarele politici de protectie a mediului sau de reconstructie ecologica, pe care tarile bogate si le permit, iar cele sarace nu. E vorba de indivizi, de fiecare dintre noi, de amaratii din Romania, printre care multi au ajuns la concluzia ca le-ar placea sa duca o viata “mai verde”, dar li se pare ca nu-si pot permite.

Vorbesc de barierele care stau in calea adoptarii unui stil de viata verde, altele decat lipsa de informare si de educatie. De pilda, bariera economica. Pai ce poate face un traitor in Romania, cu venituri mici-medii, ecologist in sufletul lui, care doreste sincer sa contribuie si el la iesirea dintre gunoaie si la intoarcerea zapezilor de altadata? Se informeaza, se gandeste, incepe sa prospecteze, plin de entuziasm, isi face niste niste socoteli si… entuziasmul i se blegeste tragic.

Un bec ecologico-economic costa de 10 ori mai mult decat unul obisnuit. Panourile solare… treaba cu subventia guvernamentala e abia la inceput, se tot poticneste si cade in nas, asa incat cine vrea instalatii dintr-astea, tot pe banii lui trebuie sa si le puna, pana una-alta. Masinile eco-prietenoase sunt mai scumpe decat cele conventionale eco-dusmanoase (ca sa nu mai spunem ca, la noi, nici nu prea ai de unde alege). De haine, ce sa mai vorbim… un tricou din bumbac organic costa de cateva ori mai mult decat unul intru totul asemanator ca aspect, dar fara certificatul cu pricina.

Si tot asa in continuare: un brad in ghiveci costa de vreo cinci ori mai mult decat unul taiat de aceeasi marime. Alimentele produse prin agricultura biologica sunt si costisitoare, si greu de gasit (se gasesc ici-colo dar, daca trebuie sa mergi dupa ele pana in alt capat al orasului…) Ne-ar placea sa cumparam produse locale si sa sprijinim economia noastra, nu pe-ale altora dar, fiindca la noi se produce putin si scump, targuim tot chestii ieftine de import.

 

Si ne pare rau, si ne simtim vinovati, si ne chinuie un soi de suferinta neputincioasa. VREM, DAR N-AVEM CU CE!

Si totusi, nu se poate, trebuie sa existe niste solutii. Incet-incet, dupa ce ne-am indignat si ne-am revoltat si ne-am strigat disperarea in tunelul intunecat si stramt in care ne inghesuie mijloacele noastre limitate, parca-parca am inceput sa zarim, abia clipind, o luminita la capatul tunelului (vedeti, ne-am recapatat deja umorul! Semn bun!)

Ne-am intors la nemuritoarea deviza ecologista “Nimeni nu poate face totul, dar fiecare poate face ceva” si o luam de la capat cu entuziasmul. Si am inteles ca nu trebuie sa fie un demers solitar, ci unul solidar – macar in ceea ce priveste propunerea de solutii si impartasirea ideilor. Noua cele mai bune idei ne vin cand vorbim intre noi. Daca largim cercul interlocutorilor, discutiile vor fi si mai productive – la asta ne-am gandit cand am proiectat blogul. Asa ca va poftim sa pritocim impreuna problemele si sa nascocim solutii. Nu-i nimic daca nu sunt mari; daca o sa fie mici si multe, e foarte bine.

Page 1 of 212»