11 May 2009

3 eco-quickies

Primul aparat de zbor alimentat exclusiv cu hidrogen

Eco-moda: posete naturale pentru doamne iubitoare de mediu

Oamenii trebuie sa devina hobbiti pentru a mai salva Terra

+ in sfarsit, dupa modelul oraselor europene, de ceva vreme in cateva sectoare din Capitala au rasarit eco-pubele pentru hartie, sticla, plastic & gunoi nereciclabil. Am aruncat un ochi de curiozitate, in cursul saptamanii trecute, prin cele amplasate pe 13 septembrie, Drumul Taberei si la Titan. Absolut toate erau goale, desi amici de-ai mei care locuiesc prin cartierele cu pricina m-au asigurat ca recipientele se afla acolo de cateva saptamani. Bunul-simt si respectul de mediu se pare ca nu sunt caracteristici innascute la romani. Insa ele pot fi educate si cultivate – dupa cum, probabil, la fel s-a intamplat si in statele mai “avansate” pe care le invidiem pentru curatenia si eco-optimizarea lor.

Desigur, asta se face printr-o ampla campanie nationala, prin amenzi si recompense – ceea ce, la o prima vedere, poate parea deplasat, o actiune concordanta sintagmei “tara arde si baba se piaptana”. Paradoxal insa, mai toate mintile luminate din economie, de la manageri si CEO la analisti, subliniaza ca in conditiile actuale (recesiune, criza economica etc.), a fi eco inseamna a fi (mai) eficient.

11 May 2009

1 mai la mare… poluare

Pentru mine, 1 mai muncitoresc nu are nimic de-a face cu munca, are de-a face doar cu marea. 1 mai-ul meu apartine an de an, de cand ma stiu, marii. Primavara, odata cu astenia vine si bucuria perspectivei unui nou sezon estival, in care o sa lenevim pe plaja si o sa ne racorim in apa plina de alge si viermisori. Asta pentru ca in mintea iubitorilor de mare si de soare, 1 mai inseamna deschiderea sezonului, chiar daca nu vom sta imediat cu ochii-n soare.

Ma rog, toata bucuria asta a fost pana de curand. In ultimii ani nu am mai descoperit atata nerabdare de a ajunge cu picioarele in nisip cat mai repede. Am pus acest fapt pe seama maturizarii mele si m-am intristat ca mi-am pierdut acea parte copilaroasa care te face sa traiesti la maxim micile bucurii ale vietii.

Insa, anul acesta de 1 mai am aflat raspunsul. Evidenta m-a lovit in fata. Nu eu eram de vina, ci un sentiment de disconfort care ma incoltea de fiecare data cand ma gandeam la Vama Veche. Stati linistiti, nu am de gand sa incep obisnuita lamentare a celor care practic au copilarit in Vama si acum se revolta ca nu mai e ce-a fost. De parca mai e ceva la fel…

Pe langa mare, de 1 mai se mai aduna si o mare de oameni. Asta nu ar fi neaparat o problema, daca in urma lor nu ar ramane o alta mare. De gunoi, de data aceasta. Chestia asta ma scoate din minti. Vama Veche arata de cele mai multe ori ca o mare groapa de gunoi. Oare cati dintre cei care plang destinul tragic al Vamei isi strang mizeriile de pe plaja? Cati dintre cei care mergem acolo an de an obisnuim sa ne strangem resturile din fata cortului sau sa mergem la toalete, in loc sa urinam in mare, pentru a ne imbaia a doua zi in acelasi loc?

Acum avem si piste de biciclisti, prin amabilitatea autoritatilor locale care nu au gasit nimic mai bun pentru care sa isi cheltuiasca banii de la Uniunea Europeana (probabil au considerat ca sunt destule canalizari). Ar fi fost interesant sa facem o statistica de genul “inainte” si “dupa”. Cati biciclisti erau inainte in Vama Veche si cati vor fi acum…
Imi permit deja un pronostic: nici unul! Si ce daca, Vama are pista de biciclisti. Si ce daca pe ea circula tot masinile localnicilor, carora nu le mai place praful?

Se cheama ca avem o problema, oameni buni. Ne place la Vama, vrem sa o salvam, dar o inecam in fiecare an in munti de gunoaie. Si cand nu o sa mai fie buna Vama o sa mergem catre alte locuri pe care le vom murdari, pe care vom mictiona, si unde vom construi hoteluri de trei stele inconjurate de munti de gunoaie. Si tot asa, o sa ne tragem si o pista de biciclisti. O s-o luam de la capat, fara a invata nimic din greselile noastre.

Si, ca sa inchei apoteotic, cred ca toate intrebarile noastre legate de ce a fost si de ce va fi, isi gasesc raspunsul intr-o zicala memorabila: “Omul sfinteste locul”. Propun sa meditam cu totii asupra ei.

Deci, cum va place Vama?

Asa…

Sau asa…