“Natura a disparut. A disparut inainte ca noi sa ne nastem, inainte chiar ca parintii nostri sa se nasca, a disparut inaintea ridicarii piramidelor si chiar inainte de civilizarea omului. Traim pe o planeta uzata.” Erle Ellis, ecologist al Universitatii din Maryland-Baltimore County.

“Daca acest lucru ne deranjeaza, este cazul sa depasim momentul. Traim astazi in Antropocen , o epoca geologica in care atmosfera Pamantului, litosfera si biosfera sunt modelate in principal de interventia umana.

Da, natura este inca prezenta si ne mai surprinde uneori neplacut cu dezastre, insa nu se mai afla in pozitia de factor de decizie. Acum, aceasta este sarcina noastra. Nu este cazul sa invinuim natura pentru incalzirea globala, pentru ridicarea nivelului marilor, pentru extinctiile in masa sau speciile invadatoare, pentru esecurile agricole sau pentru saracie. Toate acestea stau in mana noastra.

Societatea trebuie sa invete din progresul sau stiintific cum sa explice transformarile in cazul gazelor cu efect de sera si al biosferei in perioada Antropocenului. Din studiul stiintific, din arheologie, paleo-ecologie si chiar epidermologie reiese ca oamenii au modelat in mod vizibil planeta in ultimele mii de ani. Au vanat excesiv, au defrisat excesiv si au consumat excesiv. Responsabil indubitabil al dezechilibrelor actuale, este, deci, omul. Planeta noastra este una uzata. Multumita noua, Pamantul a devenit mai fierbinte, mai despadurit si mai putin biodiversificat in timpul ultimelor milenii.

Ce este de facut acum? In primul rand, sa incetam a mai incerca sa ne salvam planeta. Este timpul pentru o ecologie “postnatura”. Postnaturalismul presupune reciclarea gunoiului nostru, gestionarea inteligenta a gunoiului lasat de bunicii nostri si asigurarea celui mai bun gunoi pentru nepotii nostri. Postnaturalismul presupune indragirea si imbratisarea naturii umane, a celei pe care ne-am creat-o noua si a naturii in care traim.

Este vremea sa ne salvam pe noi insine. Este adevarat ca preistoria este presarata cu ramasitele civilizatiilor disparute, dar Homo sapiens nu va disparea. De fapt, noi oamenii putem transforma intr-un gunoi total planeta si tot sa supravietuim. Am facut-o deja in multe sensuri. Nu ne place asa? Atunci sa incetam gunoiul. Sa folosim energie regenerabila. Sa curatam, sa reparam, sa muncim. “Nava” Pamant este garantata pentru inca multi kilometri.”, sustine acelasi Erle Ellis.

Sursa: Wired

Influentat de o paguboasa gandire antropocentrista, omul se poarta deseori ca un despot neluminat in orice relatie cu Natura. Dupa ce, secole de-a randul, am distrus lupii si ursii, de fapt cam orice animal de prada, pe motiv ca atacau animalele domestice, am ajuns astazi la o adevarata criza ecologica.

De parca nimicirea absurda a pradatorilor nu ar fi fost de ajuns pentru mediul inconjurator, de prea multe ori omul a actionat cu o cruzime deliberata la adresa lor.
Stau tristi martori sutele de mii de vulpi, lupi, rasi si alte carnivore care au avut parte de o moarte lunga si torturanta, cu picioarele prinse in falcile de fier ale capcanelor – o inventie demonica a negurii din mintile si inimile oamenilor. In prezent, in Romania, astfel de metode barbare sunt interzise de lege. Lege de care, se stie, nu se sinchiseste nimeni pe meleagurile mioritice, astfel incat blestemul curselor de fier continua sa faca victime in fiecare an.

Un alt obicei, mult diminuat din fericire, se refera la crucificarea pe o prajina de lemn, cat mai inalta, a unei ciori sau a unui uliu nevinovat. Aceasta practica, populara la origine, are drept scop presupusa indepartare a pasarilor rapitoare, care s-ar intimida, chipurile, la vederea confratilor lor spanzurati de prajini si lasati sa moara de sete si foame…
 

Daca obiceiul de mai sus poate fi descris drept un exemplu clasic de gandire naiva populara, sadismul in stare pura este intalnit uneori in randul columbofililor romani. Desi toate pasarile rapitoare sunt ocrotite de lege, in fiecare ani sute de ulii cad victima capcanelor acestor oameni, la care pasiunea pentru porumbei intra deseori in zona patologicului. Multi dintre ulii prinsi ajung victimele furiei neghioabe a unor asemenea indivizi, care le scot ochii sau le taie degetele si aripile de vii, inainte de a-i “elibera”.
Se pare ca proverbul, tot de origine autohtona “ Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” nu a ajuns inca la urechile unor, nu-i asa, “oameni “…