Greu de crezut ca ar putea functiona si in Romania, unde multi n-au uitat vremurile in care intreaga tara era scufundata-n bezna… Si totusi, daca stai sa te gandesti, ideea e desteapta: pentru a reduce costurile la energia electrica (si implicit emisiile de CO2), la Dörentrup, un sat din Germania cu 9.000 de locuitori, administratia locala a pus la punct un sistem foarte original: toate becurile din localitate raman stinse pe timp de noapte, dar in caz ca locuitorii, fie ei pietoni sau automobilisti, vor sa beneficieze de “iluminare”, ajunge sa apeleze un numar special de pe telefonul mobil: tastand un cod din 6 cifre,  becurile se aprind automat si raman astfel timp de 15 minute pe strada respectiva.

Sistemul, care functioneaza pe baza unui software rafinat, «Dial4Light» , a fost testat aproximativ un an in satul aflat la 100 kilometri de Hanovra.

Pentru a putea beneficia de acest serviciu (unul gratuit), evident, cetateanul responsabil trebuie doar sa se inregistreze pe site-ul sistemului, cu numele, numarul de telefon si adresa de email.

Trebuie sa recunoastem ca ar fi destul de interesant de testat succesul unui astfel de sistem si la noi. Desi probabil ca el ar fi mai degraba o metoda de testare a rabdarii soferilor…

Acum nu mai sunt viu. M-au taiat intr-o dimineata cu o drujba zgomotoasa…
Am trecut repede peste durerea simtita in fiecare fibra lemnoasa. Oamenii cred ca noi copacii fiind vegetale nu resimtim nimic…Cat se inseala…dar asa sunt oamenii …Ei se inseala de cand au aparut ca specie…Se poarta ca si cum toata Planeta ar fi a lor, iar noi toate celealte fiinte suntem bune doar sa ne exploateze salbatic. In ingamfarea lor se cred specia dominanta…Dupa cum spuneam, cat se insala…
Este de ajuns sa apara un singur virus minuscul, dar cu potential mortal pentru oameni, si gata! Pa! Adio  Homo Sapiens, peste blocurile tale urate si inutile vor creste iarasi plantele! Nu uita…oricand este posibil…

copac

Dar sa revenim la povestea mea.Ramasesem la durerea resimtita cand mi-au taiat trunchiul. Durerea a disparut repede odata cu zumzetul barbar al drujbei care mi-a retezat trunchiul… In cadere mi-a parut rau ca am zdrobit alti copacei mai tineri care se straduiau si ei sa traiasca, sa produca oxigen pentru oamenii care, am uitat sa va zic, cica sunt cea mai inteligenta specie, dar nu-s’ cum de reusesc sa produca numai substante otravitoare care-i omoara si pe ei incetul cu incetul…Am fost un stejar frumos, aveam cam 90 de ani omenesti. Oamenii sensibili sunt din ce in ce mai putini, dupa cum constat cu tristete.

- Ei bine, simt ca oamenii sensibili m-au iubit…Ce? Inca mai credeti ca noi copacii suntem plante, iar plantele nu simt dragostea si emotiile? Au existat si oameni care m-au iubit, m-au pictat, m-au fotografiat, s-au sarutat sub coroana mea, s-au odihnit sub umbra mea, copii se jucau in jurul meu…Acum toate acestea s-au sfarsit…din nefericire cresteam intr-o padure din apropierea unui mare oras al Romaniei…Intr-o buna zi, in padure a oprit o masina mare, urata si puturoasa, voi oamenii o numiti “Jeep”. Din ea au coborat mai multi oameni. Ati ghicit! Nu erau dintre aceia buni si sensibili.

Aveau priviri lacome in ochii ingropati in grasime. Unul dintre ei, cel mai gras era foarte slugarnic fata de altul, mai slab si cu figura dura de imbogatit. Noi copacii auzim totul, frunzele si vantul mi-au adus franturi din vorbele lor:
“-Da, dom senator, cum sa nu…Se face, Da-o mortii ei da padure…Pai nu sunt io primar aicea? -Ma cunoaste fraerii astia inca de pe vreme lu’ Ceasca. Ma stie toti da frica ca eram ciripitor acolo sus, dracu’ il lua daca misca vreunu’ in front…Azi, sa mor io, ma scuzati, E si mai usor, ca nu mai e nici controale, Nici dracu’, nimic…Aia de la Directia Silvica imi mananca toti din palma, nu-i problema cu aia… Din cand in cand mai se trezeste  niste amarati din aia de la Ministeru’ Mediului sa ne sufle’n ciorba, dar atunci va dau eu telefon si va ocupati dumneavoastra da?

-Da. Aia e treaba mea…Tu vezi, in doua luni, din pamant din iarba verde sa te misti repede, ti-am dat toate autorizatiile. Tot. Vezi ce faci, sa zboare padurea asta de aici. In locul ei am sa fac un cartier de vile cu piscine, frumos, ca in Occident. Aici o sa imi fac si eu vila, ca de, o sa stea langa mine toti smecherii: ministri, judecatori, sefi de vama, sefi din politie, armata si politie, ceva fotbalisti, niste curve bogate care s-au retras, niste cantareti…Ce dracu ma…numai lume buna… O sa fie frumos, ai sa vezi, cartier de lux, O sa inchiriez si la ambasade…”

Asa au vorbit… Si asa a fost…
Acum nu mai sunt copac. Economia asta de piata din Romania a decis sa ma trimita in strainatate la o fabrica de mobila…cica am lemn valoros pe care sa-l faca dulapuri si paturi. Ce ciudat! Am asa o presimtire ca mobila cioplita din trupul meu va ajunge tot in casele ridicate chiar pe locul unde aveam odata radacini.
Se poate si mai rau, spre exemplu langa mine cresteau niste artari, ulmi, plopi, salcami.Astia saracii au mers direct la hartie… Ziare au facut din ei ! Stiti, noi copacii mai comunicam intre noi si dupa moarte…Saracii ce soarta au avut… Dintr-unul au facut numai ziare cu tot felul de amanunte inutile despre vedete de carton, manelisti, fotbalisti, stiri de groaza, si divorturi faimoase. Daca oamenilor le place…Asta-i scuza la moda acum!

Daca in schimb nu va place ca padurea din care am facut parte sa aiba o asemenea soarta, si daca mai vreti sa stam langa orase sa va inghitim toate otravurile si poluantii, pentru a va da in schimb oxigen, daca vreti sa mai atragem ploaia, daca vreti sa mai oprim inundatiile cu trunchiurile si radacinile noastre, daca vreti sa va ferim de alunecarile de teren mentinand cu aceleasi radacini Pamantul care parca nu va mai suporta si vrea sa va inghita, atunci, oameni buni actionati!

-Nu mai zaceti in fotolii, sa va vaitati ca mafia a cuprins Romania, iar voua va e frica sau lene sa actionati…Salvati-ne, ca sa va putem salva la randul nostru! Va salvam, de fapt, de raul facut de voi, de stilul vostru bolnav de viata…

planteaza

Daca ai inteles postul meu, du-te saptamana asta si planteaza un copac, o faci pentru copilul tau care nu merita sa cresca inspirand noxele orasului… Copacii inca vor sa traiasca printre noi chiar daca omenirea, ca specie, nu mai merita de multa vreme compania lor!

19 June 2009

Uite prepelita, nu e prepelita…

Ieri a aparut o stire interesanta pe Descopera.ro referitoare la ascensiunea si decaderea unei specii in decurs de …cateva zile.

Nu este pentru prima data cand filipinezii isi gatesc una dintre speciile rare si protejate de lege de prin insulele lor, insa de data asta se pare ca au facut-o lata. La inceputul acestui an, ornitologii au facut o descoperire unica, care s-a dovedit ulterior a fi de fapt, o redescoperire. Acestia au fotografiat un exemplar al speciei prepelitelor Worcester (Turnix worcesteri), crezuta disparuta dupa ce nu a mai fost zarita, nici macar in graba, de mai bine de o suta de ani.


 

Sperantele ornitologilor din Clubul Pasarilor Salbatice din Filipine au renascut brusc, insa au fost destramate la fel de repede, dupa ce prepelita in cauza a fost capturata, vanduta in schimbul unei sume derizorii de 20 de centi si evident…mancata. Cei care s-au ocupat de asemenea fapte de vitejie nu au fost indeajuns de amabili incat sa isi impartaseasca si senzatiile inerente consumarii unui exemplar dintr-o specie disparuta si inviata, pentru a disparea…din nou.

Deocamdata, ornitologii s-au pus la panda in speranta ca norocul le va surade din nou si ca nu este chiar totul pierdut pentru prepelitele Worcester.

Crezi ca viata unui exemplar rar al faunei valoreaza doar 20 de centi? Cum i-ai pedepsi pe cei care au vanat si vandut aceasta pasare? Impartaseste-ne parerea ta despre cum ar trebui protejate exemplarele pe cale de disparitie.

17 June 2009

BCC – te du invartindu-te!

Tragedie! Spre disperarea iubitorilor de bolizi zgomotosi, in urma refuzului Primariei Capitalei de a da girul pentru circuit – Calea 13 septembrie, Casa Poporului, Parc Izvor – Bucharest City Challenge s-a anulat, mutandu-se in schimb la Budapesta. Nu cunosc cu exactitate cati fani FIA GT sunt in Bucuresti si in Romania; uitandu-ma la tribunele goale din anii trecuti as spune ca nu multi; stiu insa ca pentru noi, toti ceilalti, aceasta veste e bine venita.

Scriam indignat, in urma cu 2 ani, impresia pe care mi-a facut-o debutul competitie in Capitala. Ei bine, anul trecut situatiunea s-a prezent fix la fel: copaci taiati anapoda, mutilarea parcului Izvor, o poluare fonica ingrozitoare, sugrumarea pentru 5 zile a traficului in zona Unirii. In contraexemplu, am vazut anul trecut, la Valencia, inaugurarea circuitului de Formula 1. Diferentele – evident – au fost de la cer la pamant – e de ajuns sa spun ca deja la 2 metri de gardul care delimita zona de acces spre circuit, era liniste si pace – iar bolizii de F1 sunt, din cate stiu, cei mai zgomotosi din lume, ca nu a existat nici macar pentru o clipa traffic jam in oras, iar despre hacuirea spatiilor verzi pentru a face loc pistei si tribunelor nici nu a putut fi vorba.

O sa ziceti ca Bucharest City Challenge este, din punct de vedere eco, o problema minora, ca o “mana” de copaci taiati si niste noxe in plus nu fac diferenta. Eu, in schimb, spun ca o fac! Cand vorbim de protectia mediului, cu exceptia marilor accidente, nu avem probleme mici si mari. In constitutia generala a ecosistemului, o singura padure defrisata sau sufocata de gunoaie poate ca nu conteaza prea mult – ecodezastrele se compun insa tocmai din suma acestor exemple, iar aici fiecare caz in parte conteaza si are importanta sa. Prin urmare, pana cand nu vom avea niste organizatori & o administratie publica care sa gestioneze cum trebuie un astfel de eveniment, BCC te du invartindu-te!

17 June 2009

Copacul mancator de oameni din Madagascar

Era anul 1878. In incercarea de aduce lumina asupra zonelor neexplorate din Africa si din alte parti ale lumii, exploratorii europeni ajungeau prin intermediul puterilor coloniale pana in Madagascar. Relatari incredibile si tulburatoare curgeau cu repeziciune la sediile Universitatilor din Londra, Paris, Bruxelles, Berlin. Exploratorii vorbeau de plante si animale nemaivazute, de taramuri indepartate, populate de oameni ciudati si de creaturi fantastice. Evident, multe dintre ele erau de-a dreptul exagerate tocmai din dorinta de a mai smulge niste fonduri pentru expeditii viitoare sau din dorinta de a vinde pe bani multi povesti senzationale oamenilor creduli. Dar din adancul junglelor din Madagascar, o legenda refuza sa moara si anima si astazi imaginatia biologilor si zoologilor.

In anul 1878, Madagascar era inca o terra incognita, un taram necunoscut in care flora si fauna reprezenta ceva inedit pentru orice strain. Atunci ajungea in Europa o poveste fascinanta: povestea copacului mancator de oameni.

Reputatul explorator german Carl Liche, pleca pentru prima data in explorarea misterioasei insule, alaturi de un grup de ghizi din tribul Mkodo. Povestea sa pare cu atat mai ciudata cu cat Liche a fost recunoscut pentru seriozitatea sa si pentru acuratetea cu care si-a notat toate experientele. Germanul a afirmat atunci ca grupul pe care il conducea a intalnit un copac asemanator cu un ananas, inalt de circa 2,5 metri, cu crengi asemenea unor tentacule. Una dintre femeile din tribul Mkodo s-a apropiat si a gustat din seva care parea sa se prelinga dintre ramurile neobisnuitului copac. Intr-o clipa, aceasta a prins viata, iar crengile sale au cuprins, asemenea unor serpi, femeia care intrase parca in transa. Indigenii au fugit speriati, fiind urmati la scurt timp de exploratorul german. A doua zi, o noua expeditie a ajuns in acelasi loc. Liche noteaza ca alaturi de copac zacea craniul alb al femeii. Parea ca fusese devorata cu totul.

Povesti asemanatoare au venit si din America de Sud, acolo unde copacul era numit de bastinasi Ya-Te-Veo. Ideea a fost preluata in carti si publicatii de specialitate desi, pana acum, nici un astfel de copac nu a fost descoperit. Oamenii de stiinta cred insa ca el poate exista.

Plantele carnivore exista de milioane de ani. Se pare ca in lipsa unei surse curente de apa din care sa isi extraga nutrientii, ele au dezvoltat o alta capacitate, aceea de a-si lua substantele vitale dintr-o alta sursa, animalele. Pana in prezent nu au fost descoperite decat plante carnivore ce se hranesc cu insecte si animale de mici dimensiuni, dar e posibil ca acestea sa fi avut un corespondent urias, capabil sa devoreze oameni? Poate ca nu vom sti niciodata. Este cert insa ca mitul unui asemenea copac mancator de oameni a fost in masura sa ingrozeasca generatii intregi. Nu e de mirare ca el supravietuieste chiar si astazi.

Page 1 of 3123»