Nimic nu mai e cum era pe vremuri. Nici macar inmormantarile. Spre exemplu, cum ti s-ar parea ideea unui sicriu biodegradabil realizat din frunze de bananier sau bambus?

Unei companii din Colorado i se pare o idee excelenta, asa ca a lansat deja pe piata ineditele produse.

Un atare sicriu se descompune intr-o perioada de minim 6 luni si maxim doi ani, in functie de preferinte. Mai mult, Joanna Passarelli, directorul de marketing al companiei in cauza, sustine sus si tare ca sicriele eco sunt mult mai bune pentru mediul inconjurator decat incinerarile. O motivatie care a prins puternic la public, in special in comunitatile islamice si evreiesti. Iar daca ne gandim ca numai in trecut, compania a a avut un profit de 40.000 de dolari, asta la un pret per produs de circa 800 de euro, putem spune ca afacerea este chiar una de succes. Poate chiar moda noului secol.

O echipa de cercetare italieneasca a dezvoltat o tehnica ce va putea fi folosita in productia de combustibil “verde” din apa. Metoda descoperita de cercetatorul Roberto Bini si de colegii sai din cadrul Laboratorului European de Spectroscopie Nelineara – Universitatea din Florenta, foloseste lasere pentru a produce hidrogen din apa sub presiuni foarte mari.
Niciun alt agent chimic nu este implicat in proces – solventi, catalizatori sau initiatori radiali. Acest lucru este foarte important, deoarece inseamna ca la finalul procesului nu raman substante ce ar trebui separate, tratate sau eliminate. Ca rezultat, costurile sunt reduse, iar impactul asupra mediului este inexistent.
Punctul de plecare al tehnicii este iradierea apei cu ajutorul unui laser. Lumina excita moleculele de apa, care produc radicali hidroxili si atomi de hidrogen. Aceasta separare dureaza de obicei numai cateva miliardimi de secunda inainte ca partile sa se recombine, insa echipa din Florenta a gasit o cale sa rezolve aceasta problema. Expertii au inteles ca aplicand tratamentul cu laser in conditii de presiune mare – aproximativ 1.000 atmosfere, separarea dureaza mai mult. Acest lucru inseamna ca reactorii iradiati sub presiunea mare pot fi folositi pentru o serie de procese chimice, inclusiv generarea de hidrogen pentru a-l folosi pe post de combustibil. 

 

Potrivit lui Bini, deoarece laserul foloseste radiatie aproape ultraviolet, lumina soarelui ar putea fi, teoretic, folosita pentru obtinerea de rezultate similare. In prezent, aproximativ 96% din hidrogen provine din surse neregenerabile, precum carbonul sau hidrocarbonul si numai 4% ne parvine din apa. Procesul proaspat descoperit mai necesita munca si cercetare, dar creatorii sai sunt optimisti cu privire la dezvoltarea sa viitoare.

Ce idee super! Incerc sa va spun pe scurt, desi tot lung o sa iasa, fiindca treaba e foarte complexa. Se porneste de la traditia, aproape disparuta azi, a utilizarii practice a resurselor padurii si de la ideea comuna ca multi oameni sunt interesati de gradini in care si-ar dori sa cultive nu numai flori, ci si vegetale comestibile.
Exista de altfel, o tendinta, din ce in ce mai raspandita in Occident, de a incuraja oamenii sa-si cultive propriile legume si fructe, scapand astfel de hrana plina de pesticide, modificata genetic sau carata de la mari distante, cu consecintele poluante pe care le cunoastem.

Bun. Avem deci cateva idei pline de miez care, imbinate cu maiestrie, au nascut un nou concept, ce poate fi rezumat cam asa: vrei o gradina in care sa-ti cultivi de-ale gurii? Fa-ti-o sub forma de padure! E mai productiva si mai usor de intretinut.
De fapt, e vorba despre o combinatie – verde, luxurianta si bogata – de padure, gradina si livada. Copacii sunt, in general, pomi fructiferi, tufisurile fac si ele fructe comestibile, iar la baza cresc tot felul de plante ierboase bune de mancat.

In engleza, o astfel de alcatuire poarta numele de forest garden; forest (padure) deoarece cuprinde o comunitate de arbori – trasatura distinctiva a padurilor – in jurul careia se structureaza ecosistemul – si este etajata pe verticala, ca orice padure; iar garden (gradina) pentru ca implica o intentie si o actiune constienta si planificata din partea omului: e facuta de om, plantata de om, la fel ca o gradina obisnuita.
Nu stiu cum i-am putea zice pe romaneste; gradina forestiera? Nu-mi place cum suna, e cam barbar. O sa-i zic gradina-padure; asta suna chiar frumos, e ca dintr-o poveste.

Read the rest of this entry »

Pentru cei interesati sa-si schimbe modul de viata cu unul “eco”, primele patru “eco-towns” vor fi finalizate pana in 2016 in Marea Britanie. Scopul acestor noi centre urbane este, potrivit dezvoltatorilor si sustinatorilor proiectului, intai de toate, unul didactic: norocosii locuitori ai caselor futuriste (circa 2.500 in fiecare eco-town) vor trebui sa serveasca drept exemplu celorlalti cetateni ai tarii (in Anglia, peste un sfert din emisiile de CO2 sunt generate de energia consumata in sectorul rezidential).

Mai devreme sau mai tarziu, in opinia premierului britanic Gordon Brown, fiecare om va fi constrans sa economiseasca apa, curentul electric si incalzirea; ca atare, in noile orase este prevazut un consum energetic extrem de scazut: fiecare viluta va fi acoperita de panouri solare, va dispune de geamuri duble izolante si de un sistem de reciclare a apei menajere. De asemenea, la fiecare colt de strada, locuitorii acestor eco-orasele vor avea posibilitatea sa-si incarce bateriile masinilor electrice, nemaivorbind de faptul ca pretutindeni vor exista centre de inchiriere de biciclete, iar serviciile publice vor acoperi fiecare centimetru patrat al asezarilor eco.

Cat costa totusi construirea acestor futuriste centre urbane “verzi”? Gordon Brown, convins de utilitatea proiectului, tocmai ce a alocat proiectului echivalentul a 280 milioane de euro.

Tineti minte trei cuvinte: reciclati, protejati, salvati…
Daca nu te-ai lamurit despre ce vorbim, arunca un ochi pe filmuletul de mai jos…

Daca te-a impresionat, inseamna ca este timpul sa faci mai mult pentru tine, pentru ai tai si pentru planeta ta. Incepe de azi, ca sa fii sigur.

Page 1 of 3123»