Multe idei noi se vantura prin lume, o gramada de oameni punandu-si la contributie mintile ingenioase pentru a veni cu solutii care sa ne scoata din criza ambientala in care ne zbatem (sau ne complacem…). Am adunat, ca sa vi le arat si voua, cateva dintre gaselnitele interesante ale lumii ganditorilor verzi:

Gradinile verticale. I le datoram lui Patrick Blanc, un botanist francez inzestrat si cu  imaginatie si geniu ingineresc. El a inventat un concept original si a brevetat si infrastructura corespunzatoare: un material special – ce tine loc de sol – plus un sistem de irigatie anume proiectat, instalate pe un perete vertical; iar pe ele – o gradina. Care, in loc sa se intinda orizontal, asa cum stau, de obicei, gradinile, imbraca, neasteptat si armonios, zidurile unei cladiri. Mai ales in orase, unde lipsa de spatiu la nivelul solului antreneaza o lipsa de spatii verzi, conceptul e de nepretuit.
Numeroase cladiri din Franta si alte parti ale lumii au fost inzestrate cu astfel de “ziduri vegetale”, cum le numeste Blanc. Una dintre cele mai cunoscute realizari ale sale poate fi admirata la un  muzeu parizian (sau mai degraba pe acest muzeu): Musée du Quai Branly, (un muzeu dedicat artei primitive) unde un perete de 200 de metri lungime e acoperit de o tapiserie  vegetala.

Caramizile-ghivece sunt o solutie mai simpla pentru realizarea unei gradini verticale mai sumare: sunt blocuri ceramice prevazute cu locasuri in care pot puse plante. Inventatorii – o firma de arhitecti din SUA – le-au gandit ca pe o solutie foarte la indemana pentru a schimba complet – si intr-un spirit ecologic – aspectul unei cladiri: fixezi pe fatada veche si sterila un cadru special, cu un sistem de irigatie incorporat, plachezi totul cu caramizi noi, printre care asezi  – mai rar ori mai des, cum vrei – si asemenea caramizi-ghivece si plantezi in ele flori.

Acoperisuri verzi - o alta conceptie binefacatoare pentru orase. Acolo unde se poate, imbracarea acoperisurilor cu vegetatie aduce o bine-venita portie de oxigen aerului urban, ajuta la reducerea poluarii (absorbind dioxidul de carbon), iar acoperisurile astfel echipate nu se mai incing asa de rau vara, ceea ce inseamna mai putina energie consumata pentu racire.
In America de Nord, orasul Chicago (SUA) e campion in domeniu, dar vine tare din urma Toronto (Canada).
Conceptul de gradina pe acoperis sau de acoperis cu iarba nu e chiar o noutate, dar e putin raspandit fata de cat bine ar putea face. Asta nu inseamna ca toata lumea e incantata de idee. In luna iunie a acestui an, in Toronto a intrat in vigoare o lege conform careia orice cladire cu amprenta la sol mai mare de 2000 mp, care se va construi de acum incolo, trebuie sa aiba acoperisul imbracat cu vegetatie in proportie de 20 – 60%.
Antreprenorii de constructii n-au fost deloc multumiti, caci acesta cerinta obligatorie poate mari considerabil costul unui proiect – taman acum, in plina criza economica. Dar legea a ramas in vigoare si, incet-incet, oamenii de afaceri din constructii, ca si beneficiarii, se vor adapta – pana la urma, spre binele tuturor.