19 August 2009

Solutii la o situatie fara solutie (Oameni si ursi – episodul 4)

Vad ca au aparut noi intrebari si nelamuriri pe seama posturilor Greenblog referitoare la ursi. Hai sa zabovim un pic asupra lor si sa vedem daca exista solutii pentru situatia ursilor, precum si daca acestea se pot aplica in conditiile actuale din Romania, bine?

Marc nu imi este doar coleg, ci si prieten. Nu de ieri sau de azi, ci de ani buni… Este evident ca nu gandim la fel, ci ca avem opinii diferite, doar nu suntem trasi la xerox. Pozitia sa se datoreaza unei situatii-limita prin care a trecut, ajungand foarte probabil la un pas de moarte. Vina o poarta ignorantii care au hranit ani de zile ursii pe marginea traseelor turistice din Valea Prahovei si aiurea. Din cauza unor astfel de inconstienti, Marc a dat accidental peste un urs care nu avea ce sa caute pe un traseu turistic amenajat pentru drumetiile montane. Ursii neobisnuiti cu oamenii ocolesc traseele umane si asezarile omenesti de la munte. Teoretic, instinctul lor nepervertit le dicteaza sa stea departe de oameni. Ursul, cat e el de urs, se teme in mod natural de oamenii care l-au vanat de sute de ani, astfel incat frica de oameni este prezenta deja in bagajul genetic al tuturor ursilor.

Altfel stau insa lucrurile in cazul ursilor hraniti de turisti de-a dreptul iresponsabili, care prin actul lor lipsit de minte alunga frica ancestrala a ursului fata de om. Uriasul brun nu mai asociaza omul cu moartea si cu frica, ci cu o sursa de hrana, iar de aici pana la drame mai este un singur pas. Marc (si, probabil, multi alti oameni) era(u) sa cada victima nevinovata (in cel mai propriu sens al cuvantului), unui urs “pervertit” sa caute apropierea omului, de cine stie ce turisti amatori de distractie prosteasca sau senzatii tari. Ursul acela nu avea ce sa caute pe un traseu folosit de oameni. Asta este o situatie particulara pe Valea Prahovei. Cauzele le-am expus in postarile anterioare. Cand am studiat comportamentul ursilor din alte masive muntoase, precum Cozia, Parang sau Calimani, unde accesul turistilor care le dau de mancare este mult redus comparativ cu Bucegi, am gasit ursi care se tem in mod natural de om, nu cauta traseele montane folosite de turisti si fug la apropierea oamenilor.

Marc a avut o reactie instinctuala, absolut normala. Imaginea unui urs care se indreapta spre tine in fuga este parca productia unui cosmar terifiant care te urmareste. Cei care au studiat carnivorele mari cunosc efectul pur si simplu paralizant si frica atavica pe care ti-o provoaca prezenta face to face cu un asemenea pradator impunator. Daca cititi relatarile vanatorilor care au impuscat carnivore mari si periculoase (ursi, tigri, lei, leoparzi etc.), gasiti relatari absolut socante. O asemenea forta a Naturii care se apropie dezlantuita de tine, are un efect psihic de stop mental – orice om, oricat ar fi de experimentat, ramane blocat, incapabil sa rationeze. Faptele de vanatoare numara zeci de exemple de vanatori care nu au fost in stare sa traga in leul sau ursul furios care s-a intors asupra lor, fiind salvati in ultima instanta de vanatorii care-i intovaraseau sau de bastinasii care au apucat sa ucida carnivorul dezlantuit.

Istoria vanatorii cunoaste zeci de cazuri in care unii vantori nesabuiti si ghinionisti au fost ucisi – frica i-a blocat pur si simplu, nemaifiind in stare sa reactioneze de niciun fel. Cititi, va rog, insemnarile lui Hemingway, Stanley, Arseniev, Mihai Tican Rumano, Jim Corbett, John Robinson Walker, James Oliver Cartwood , Igor Bielinksysi multi altii. Personal, stiu prin ce a trecut Marc .

Pe vremuri, aveam un amic care era director adjunct la Zoo Baneasa. Odata, am mers cu el in spatele custilor, unde au acces ingrijitorii, pentru a vedea leii si tigrii de aproape. Vedeta era un leu mascul, botezat de oameni Carmolica, datorita agresivitatii sale sporite la apropierea omului. Ei bine, cand m-am apropiat de Carmolica, leul se afla in fundul tarcului sau. Ne desparteau doar un rand de gratii si unul de plasa, astfel incat Carmolica sa nu poata sa-si strecoare laba printre gratii. Leii se misca incredibil de repede pe distante scurte; in mai putin de o fractiune de secunda, Carmolica a fost in fata mea, ragind infiorator de tare. Va spun sincer ca nu am simtit frica, in schimb am fost blocat cateva secunde bune, vroiam sa ma dau mai spate si sa fac un gest de protectie cu mana, dar corpul pur si simplu nu ma asculta… Acesta este efectul. Frica atavica in stare pura, desteptata din subconstient de un carnivor mare cu care te afli fata in fata. Si in cazul unui urs efectele sunt similare.

Nu uitati ca poporul roman a stiut intodeauna de spaima incontrolabila pe care o poate provoca o intalnire brusca, la mica distanta cu un urs. Inca din vremuri precrestine, ramas de la daci, avem descantecul de sperietura de urs, ritualul continand si afumarea simbolica cu par de urs, astfel incat sa dispara spaima adusa de regele padurilor.

Marc a ridicat foarte bine problema la urmatorul punct: Avem o situatie-limita care poate degenera oricand in drame. Cum procedam? Sau, mai bine zis, cum ar trebui sa procedeze autoritatile?

Ei bine, pentru a invata dintr-un exemplu ce a presupus o situatie similara, trebuie sa ne indreptam putin atentia in Statele Unite ale Americii. Aceasta pentru simplul motiv ca suntem singura tara europeana care se confrunta cu problema ursilor. In toate tarile europene, cu exceptia Rusiei, ursii au fost nimiciti de peste un secol, cu exceptia catorva nuclee, unde traiesc populatii foarte mici si izolate de ursi, populatii care in foarte scurt timp vor disparea datorita degenerarii si consagvinizarii repetate. Americanii s-au confruntat cu aceeasi situatie in anii ’60-’70, cand a explodat turismul pe scara larga in parcurile nationale Yellowstone si Glacier Mountain Park. Atunci, americanul de rand s-a comportat la fel ca romanul ignorant de astazi. Familii intregi hraneau din masini ursii grizzly si ursii negri, amuzandu-se de prezenta ursuletilor si minunandu-se de masivitatea ursilor adulti. Evident, nu a durat multa vreme si ursii au inceput sa asocieze oamenii cu mancarea, au parasit padurile si au inceput sa cerseasca pe marginea soselelor. In scurt timp, au aparut primele victime umane, ucise de ursii infuriati ca oamenii nu le mai dadeau mancare sau aruncau cu pietre sau diferite obiecte in ei.

La inceput, autoritatile americane au impuscat cativa ursi, dar fenomenul fiind deja generalizat, solutia uciderii nu mai era valabila pentru ca ar fi dus la suprimarea unei intregi populatii de pradatori. Iar in SUA, ursii grizzly au disparut din majoritatea statelor, specia fiind astazi protejata in cele 49 de state, cu exceptia Alaskai. Ei bine, autoritatile americane au innasprit puternic legislatia: oricine era prins ca dadea hrana ursilor sau isi arunca prin padure resturile alimentare fie era amendat foarte dur, fie facea chiar inchisoare. Cum in SUA aplicarea legii se face pe bune, nu ca la noi, oamenii au fost educati cu forta, evitandu-se astfel viitoarele drame. In plus, acolo, oricine se aventureaza intr-o padure cu ursi primeste gratuit informatii, pliante, documentare despre cum sa te comporti cand intalnesti uriasul brun. Destul de recent, specialistii americani au creat cea mai eficienta arma neletala care te poate proteja de atacul oricarui urs. Acum cativa ani, am avut ocazia sa vad faimosul spray anti-urs la un fotograf austriac pasionat de viata salbatica, pe care l-am acompaniat pentru un fotoreportaj in Muntii Coziei.

Este vorba de un tub de spray lung de circa 50 cm si care contine un extract concentrat dintr-o specie de ardei iute ingrozitor de iritant. Trebuie stiut ca ursii au un nas foarte sensibil – de fapt, in urma cercetarilor, a reiesit ca ursul este animalul cu cel mai dezvoltat simt al mirosului de pe Planeta. Un urs poate simti si ceea ce scapa celui mai bun bloodhound. Prin urmare, efectul spray-ului bearproof este intotdeuna garantat, mai ales ca a fost testat de multi cercetatorti in Alaska, chiar impotriva masculilor sau ursoaicelor furioase. Intotdeauna cu acelasi efect sigur. Actiunea sa este suplimentata de faptul ca designul sau special ii permite sa arunce jetul de lichid iritant pana la o distanta de 5 m. Este atat de eficient si periculos incat in America se vinde doar daca faci dovada ca vrei sa strabati o regiune cu ursi sau esti cercetator care le studiaza viata. Asta deoarece este o adevarata arma – cand a fost pus in vanzare la liber, multi hoti l-au folosit la jefuit banci, toxicitatea sa fiind atat de puternica incat poate duce la lesinul unui intreg echipaj SWAT, dupa cum s-a inregistrat in unele cazuri nefericite.

Din fericire, nu am avut nevoie sa folosim spray-ul pe ursii din Cozia, cei intalniti fiind pasnici. Tot ce vreau sa spun este ca situatia nu este una fara scapare. Si in Romania se poate normaliza , daca se doreste intr-adevar asta. Nu ma refer acum la comercializarea spray-ului bearproof catre orice inconstient. Singura solutie tine de educatia oamenilor. Toti cei care urca la munte ar trebui sa stie ca pe “Tatal nostru” regulile de aur care trebuiesc aplicate cand te intalnesti cu ursul.

In plus, ar trebui infiintate brigazi speciale ale jandarmeriei montane care sa amendeze cu sume cat mai mari pe orice nesimtit care lasa resturi alimentare in poiana si mai ales pe inconstientii decerebrati care, in cautare de senzatii tari, hranesc ursii pe drumurile de munte sau la locul de depozitare a gunoaielor de langa hoteluri, pensiuni sau restaurante. Asa au facut americani, dupa cum am mai subliniat, iar “jmecherii” lor s-au calmat, cand au vazut ca trebuie sa-si vanda masina pentru ca sa plateasca amenda. La fel se vor linistii si cocalarii si teribilistii nostri. Metode sunt. Legislatiea poate fi innasprita. Dar nu se vrea… Din lene, indolenta, rea vointa, prostie, interese ascunse, amatorism…

Se va mai trezi vreodata tara asta?

CITESTE SI:

Cine este de vina pentru situatia actuala? Ce masuri ar trebuia sa alegem pentru a evita asemenea situatii? Este o solutie eliminarea ursilor? DEZBATE ACESTE PROBLEME SI IN FORUM.

8 comentarii
  1. naiv

    Nicu,propun sa facem o asociatie nrpr (noi rezolvam problemele romanilor), … ,propunem un proiect de lege dragilor parlamentari si asteptam..in casa ,la televizor privind muntii in cutia de plastic,in siguranta , sa nu ne pape ursul…
    cred ca hibernam inca ..poate nepotii nostrii (inca nenascuti!) vor da desteptarea

    nu-i bun numele asociaciei se confunda cu numarul prostilor(nrpr) ,una bine pusa la punct si care rezista de mult la noi
    Sunt cu sufletul alaturi de Marc ,dar nu vreau sa omoram ursii!!

  2. jurnaldecalator

    Solutia americanilor e buna, dar eu sunt convins ca nu se poate aplica la noi. Principalul impediment il reprezinta lipsa de educatie a romanilor. Oricat de mari ar fi amenzile, politistul care le va aplica va lua o spaga mica si va uita de amenda. Pentru ca asa e la noi.

    O solutie nu la fel de buna dar mai practica mi se pare ingradirea rezervatiilor. Un gard de plasa ar putea proteja localitatile din apropiere nu numai de ursi ci si de celelalte animale. Apoi accesul in fiecare parc sa se faca contra cost(o suma modica). In schimbul banilor fiecare turist ar trebui sa primeasca pliante in care este atentionat ca acolo se poate intalni cu un animal salbatic, ce sa faca in cazul in care…, etc.

    Daca am trece la exterminarea ursilor am creea un precedent extrem de periculos. Fiecare politician “afacerist” s-ar folosi de asta sa elimine orice vietuitoare(planta, animal) ce sta in calea fericirii lui.

  3. x

    prea multa “poezie” in articolul asta despre ursi. nu am nimic cu animalele astea, dar cand mor oameni din cauza lor nu cred ca mai e cazul sa facem atata filozofie. autorul n-am mai fi atat de pacifist daca printre victimele ursilor s-ar fi numarat cineva din familia sa. cum ti-ar placea sa-ti vezi mama sau copilul sfasit de o salbaticiune d-asta, stimabile?

    nu zic sa-i ucidem la gramada. dar ursul care omoara un om nu trebuie sa mai traiasca.

  4. Nicu

    @X Inca unul care gandeste in muchie….De unde tot apareti mai ? Incep sa-i inteleg tot mai bine pe romanii care isi iau campii si pleaca din Romanica scarbiti fie de mizeria zilnica, fie de obtuzitatea si ganditul intr-o singura directie al unora ca acest x-ulescu…
    Stimabile cand o sa-ti lamuresti ce inseamna “poezie” si filozofie” te mai astept sa-ti dai cu parerea. Pana atunci te anunt ca in postul la care te referi nu se gaseste niciuna.
    Stimabile, daca tot te musca grija de familia mea te anunt ca mama si copilul meu, sunt indeajuns de inteligenti sa evite zonele cu ursi, sa nu campeze in zone cu ursi, sa nu lase gunoi si resturi alimentare, sa nu hraneasca ursii. Prin urmare nici ei, nici alti oameni care respecta regulile minime, nu vor fi atacati de ursi. Era asa greu de inteles ?

    Ce zici atunci, sa-i omoram si pe cei care din incostienta si teribilism obisnuiesc ursii cu mancare , gunoaie si prezenta omului. Doar din cauza lor ursii se comporta anormal si devin agresivi cu oamenii. La urma urmei nu-i mai corect asa ?

    Si inca ceva :
    Daca impuscam ursul care ucide un om, nu la fel de corect (conform tuturor legilor universale) ar fi sa impuscam si vanatorul care ucide un urs ?
    Ei, vezi ca-i greu la deal cu boii mici ?

  5. Armaghedon

    Stimabile Nicu, daca ai fi trait pe vremea lui Hitler, ai fi sfarsit cel mai probabil la procesul de la Nuremberg. Extremismul dumitale oscileaza intre fanatism debil si prostie. Si inca ceva – NU mai pune virgula intre subiect si predicat. Este extrem de jenant sa nu scrii corect in limba romana. Ai dreptate, purule, e greu la deal cu boii mici. Foarte greu.

  6. x

    armaghedon, nu iti mai raci gura de pomana. s-a umplut pamantul de stupizi d-astia care apara limbricii de stepa, gainile albastre si lichenii cracanati. indivizi care hranesc in apartamentul lor 15 pisici sau 5 caini. dar care n-ar da un covrig unui copil orfan care cerseste. iubesc si eu natura, n-as lasa o hartiuta pe unde umblu, dar daca este sa fac lista prioritatilor as ucide fara ezitare un urs care incearca sa-mi atace familia sau orice alt om.

  7. Nicu

    S-au in talnit Pic si Poc….
    Pttrrrrrrr fetii mei ! Discutia era despre relatiile intre ursi si oameni in Romanica secolului 21. Sincer nu stiu cata rabdare voi mai avea cu unii ca voi…

    @Armaghidoane Este postul meu si pun virgula unde vreau, capisci ?
    Zici ca e jenant sa nu scrii corect in romana?
    Eu iti zic ( foarte serios) ca este de 1000 de ori mai grav sa nu gandesti corect, si inca sa te mai apuci sa critici pe altii in chestiuni care te depasesc.
    Asa ca macar abtine-te de la aprecieri in privinta persoanei mele.
    Nu ti-a explicat nimeni sa nu vb. aiurea despre oamenii pe care nu-i cunosti ?
    Sau ai crescut pe strazi ?
    De “dastepti” care critica veninos sub masca protectoare a anonimatului sunt satul pana peste cap…
    Inca ceva, ironia si mistoul nu te prind deloc. Pur si simplu nu ai stofa pentru asa ceva. Asa ca ori postezi ceva constructiv legat STRICT DE SUBIECTUL IN DISCUTIE, ori te salut din mers…
    ‘nteles stimabile (daca vad ca tot ne stimam atata).

    @xulescule, iti admir grija deosebita fata de orfanii hraniti cu covrigi, dar esti off-topic cu concluziile astea.
    Daca si cu parca si cu poate si cu probabil si cu posibil si cu ce as face…. Ma tu vrei sa omori un urs sau un om care ipotetic ti-ar ataca familia si nu stii cum sa te motivezi ?
    Hai ca esti haios…
    Fara suparare ….
    Salutari !

  8. Mikishorul

    Acum 2 luni am intrat in Bucegi, in rezervatie la Simon, ptr ca era bariera deschisa si nu am vazut nicaieri semnul de “Accesul e interzis”. Ne-am oprit la 100m de un “observator” de ursi. Spre norocum nostru a venit un fel de politist-padurar (nu imi aduc aminte titulatura lui, parca isi zicea “ranger” al parcului Bucegi si f politicos ne-a amendat si am vorbit despre pericolul care ne-ar fi putut paste.
    Ce m-a surprins a fost faptul ca omul a fost politicos cu noi si “rabdator” isi a impune punctul de vedere (oricum era vina lor ca bariera era deschisa si ca erau multi oameni veniti la gratar, noi doar eram gata pregatiti de ascensiune). Stiti ce m-a surprins? Amenda era atat de mica, de te pufneste rasul, era ceva de vreo 60-90Ron, parca.
    Cum credeti ca am reusi sa civilizam romanii cu amenzi asa de mici, mai ales ca la noi inca mai merge mica intelegere intre vinovati si oamenii legii?
    Dc am avea amenzi mari, asa cum se pare ca sunt in America, dc oamenii legii ar fi chira incoruptibili, cred ca am reusi sa civilizam si romanii, nu numai legat de acest subiect.
    Articole si bloguri citite de cat mai multi oameni, pliante de informare – toate astea ar fi utile.
    Lucrurile nu se rezolva peste noapte, dar macar trebuie sa incepem de undeva, nu-i asa?

Lasa si tu un comentariu