Ok, suntem la curent cu faptul ca ghetarii de la poli se micsoreaza intr-un ritm nebunesc de rapid si haotic, de parca s-ar afla intr-o competitie cu ei insisi. Stirile astea despre ghetari care se topesc pe capete erau destul de “fierbinti” in urma cu cativa ani, insa fara rezultat. Repetitia NU ESTE mama invataturii. Am invatat sa ignoram mesajele de avertizare pe care creierul nostru le considera spam-uri, pana la “performanta” de a nu mai percepe adevarata dimensiune a dezastrului.

Si totusi…situatia chiar este grava. Consecintele topirii unor cantitati prea mari de gheata pot fi catastrofale pentru planeta, pentru ecosisteme si pentru oameni. 

Putini dintre noi stim ca ghetarii joaca si nefericitul rol de barometre ale incalzirii globale. Imaginile captate cu ajutorul satelitilor, dramatice, dar de o frumusete trista, le ofera oamenilor de stiinta o masura corecta a schimbarilor prin care trece planeta noastra. Ghetarii sunt considerati a fi unul dintre cei mai demni de luat in seama indicatori ai schimbarii climatului, iar cea mai potrivita perspectiva este cea din spatiu.

Intinderile inghetate se formeaza odata cu acumularea unor cantitati impresionante de zapada, care se aduna in cateva sute de ani. Cercetatorul NASA, Dorothy Hall declara: “Ghetarii care au tendinta de a fi buni indicatori ai schimbarii climatului, sunt cei care se formeaza pe pamant. Acestia raspund direct la influentele de temperatura si la cantitatile de zapada care cad anual”. Hall s-a folosit de imaginile captate de sateliti pentru a monitoriza schimbarile acestui tip de ghetari in Europa, Islanda si Alaska. Tendinta este  de a se extinde in anumite directii sau de a stationa in altele. Cu ajutorul satelitilor, cercetarii au putut masura ritmul de crestere sau descrestere al acestora. Pe masura ce ghetarii isi intind marginile, se subtiaza catre centru. De altfel, cercetatorii au ajuns la concluzia ca acestia incepe sa piarda din masa.

Nu exista indoiala in ceea ce priveste faptul ca ghetarii lumii se topesc precum o uriasa inghetata, iar acest lucru nu face decat sa confirme un lucru: ne incalzim!
Un expert american din cadrul NASA Earth Observatory declara: “Cercetatorii, in general, sunt de acord asupra faptului ca incalzirea cu care se confrunta in prezent planeta poate fi generata de schimbarile ciclice, dar naturale, ale climatului Pamantului. Este foarte posibil ca efectele acestui ciclu natural sa fie potentate de catre rezultatele arderii la scara larga a combustibililor fosili, inca de la inceputul revolutiei industriale”.

Ultima incalzire globala a avut loc in urma cu 120 000 de ani. Atunci, gheata topita a ridicat considerabil nivelul marilor si oceanelor. Daca in prezent ne-am confrunta cu o situatie asemanatoare, majoritatea comunitatilor aflate pe coastele maritime sau oceanice ar fi devastate.

Oamenii, impreuna, formeaza o putere. O putere care de multe ori ne face sa credem, in mod fals de altfel, ca putem controla tot. Natura pe care o numim aproape ironic cateodata “mama” (ironia consta in faptul ca ne putem foarte usor auto-acuza de matricid), este cea care ne serveste din cand in cand (in ultima vreme din ce in ce mai des) o bine meritata lectie menita sa ne invete care ne este locul. Deci iata, ne confruntam cu o schimbare ciclica a climatului planetei si ne pregatim cu infrigurare pentru momentul 2012, cand vom infrunta o alta schimbare radicala, in premiera absoluta pentru oamenii moderni: inversarea polilor.

Revenind la natura, schimbare naturala au ba, nu putem sa refuzam acceptarea unui adevar care sa desfasoara zilnic sub ochii nostri: poluam! Poluam pe toata durata vietii si suntem poluati in fiecare zi. Nu este de mirare ca ne-am obisnuit in acest mediu toxic pe care l-am transformat in “aerul” nostru.

Una peste alta, daca nu putem impiedica accesele de nebunie periodica a naturii, am putea sa nu fim noi cei care ii ofera franghia. In schimb, sunt binevenite niste “sedinte de terapie” gratuite si o lista de “medicamente” din partea casei.

Inginerii de la MIT au construit un absorbant de socuri care, in cazul vehiculelor mari, poate genera suficienta energie pentru a incarca bateria si a alimenta electronice precum farurile si casetofonul. In vehiculele conventionale, socurile transforma vibratia verticala provocata de parcurgerea unui traseu cu denivelari, in caldura. Energia calorica este apoi irosita. Absorbantul de socuri al celor de la MIT, denumit GenShock, inmagazineaza energia generata de traversarea drumurilor accidentate si o transforma in electricitate utila, usurand sarcina alternatorului dependent de combustibil. Acest lucru imbunatateste in schimb consumul autovehiculului. De asemenea, soferul si pasagerii vor beneficia de calatorii mai line datorita unui sistem electronic care monitorizeaza si raspunde fortei generate de socuri.

Inginerii au identificat in suspensii o importanta sursa de irosire a energiei, in special in cazul camioanelor grele. Aceasta reprezinta solutia unei probleme serioase. GenShock este cel mai folositor in cazul vehiculelor care parcurg distante mari, precum trailerele folosite pentru transportul marfurilor si vehiculele miliare care trebuie sa mearga pe terenuri accidentate. Desi GenShock nu este inca suficient de eficient din punct de vedere al costurilor pentru a fi produs si pentru masinile mici, inginerii spera sa il poata combina cu alte sisteme de colectare a energiei pentru a maximiza eficienta automobilelor de larg consum.

Unele dintre aceste tehnologii sunt deja folosite in cazul autovehiculelor hibride: franarea “regeneratoare” transforma miscarea masinii in electricitate atunci cand vehiculul se opreste, iar unele modele de BMW si Honda dispun de dispozitive care recupereaza caldura din evacuarile motorului. Dar abilitatea de a captura in mod creativ energia vehiculului nu este limitata doar la nivelul masinii. Londra si Israel planuiesc sa inglobeze generatoare in sosele pentru a colecta energia disipata de traficul rutier. Asta da inventie eco!

Proaspat inventate, recent lansate sau care au luat avant in ultima vreme. Utile, haioase, neasteptate, provocatoare, bizare… in orice caz, interesante. Obiecte, tendinte, idei. Acum, asteptam cu nerabdare sa le vedem si pe la noi.

  • Nunti “eco”, mini-consumeriste si maxi-spectaculoase, in rezervatii naturale, cu privelisti splendide . Multe parcuri nationale americane, de pilda, permit desfasurarea nuntilor, dar impun reguli stricte cu privire la numarul maxim de participanti si la ceea ce ai voie sau nu ai voie sa aduci si sa folosesti. Iar interdictiile se traduc in costuri mai mici si o constiinta verde mai impacata.
  • Ecobutton™  – un mic dispozitiv destept care, atasat computerului tau, te ajuta sa economisesti energie si sa reduci astfel emisiile de dioxid de carbon. Cand pleci in pauza de masa ori la sedinta, in loc sa lasi calculatorul pornit (ceea ce fac cei mai multi utilizatori, pentru ca a-l inchide acum si a-l reporni peste o ora e enervant si plictisitor) apesi butonul si aparatelul actioneaza, facand unitatea si monitorul sa treaca in modul de functionare “eco”, in care consuma te miri ce si mai nimic. Cand te intorci sa te apuci din nou de treaba, apesi din nou butonul si totul porneste instantaneu. Software-ul lui ecobutton™ tine si socoteala energiei astfel economisite si a cantitatii de CO2 cu care ai redus emisiile. Pe termen lung, se aduna.
  • Conceptul de staycation . Adica o vacanta pe care o petreci acasa. Nu in casa, ci in orasul/satul tau, descoperind atractiile locale si facand multe lucruri placute pe care ti-ai dorit mereu sa le faci, dar n-ai avut timp sau la care nu te-ai gandit pana acum.  Totul e sa desprinzi ideea de concediu de cea de plecare din localitate.
  • Nucile de sapun. Sunt fructele unui arbore tropical (Sapindus mukorossi), utilizate timp de multe secole in Asia pentru spalarea parului, a corpului, a hainelor… pana cand au fost gonite de invazia sapunului modern si a detergentilor.
  • Acum sunt redescoperite, in cadrul amplei miscari de “reintoarcere la natura”, ca o alternativa ecologica la detergentii fabricati industrial.

    Si nu numai pentru spalatul manual: in urma cu doi ani, un tanar inginer maghiar, Levente Szabo, a castigat premiul Electrolux Design Lab 07 pentru inventia sa: E-Wash , o masina de spalat ecologica, special proiectata pentru nucile cu pricina.

  • O tastatura de bambus !

Desi s-a spus si ras-spus ca solutia la problema schimbarii climatice va trebui sa fie una politica si globala, lucrurile se misca incet. Proiecte de acorduri, negocieri, neintelegeri, acuzatii reciproce, fiecare incearca sa traga turta pe spuza lui… asa-i politica internationala si, deocamdata, amenintarea incalzirii globale se pare ca nu-i sperie suficient pe politicieni pentru a-i sili sa ajunga la un consens.

Ce facem intre timp? Cum sederea in expectativa nu e o solutie constructiva, ne trebuie niste rezolvari pe termen scurt, ca sa mai castigam timp pana cand vor fi adoptate acele solutii politice globale ideale pe care toti le vor, toti le urmaresc, dar nimeni nu reuseste sa le obtina.

Asa ca ne intoarcem la tehnologie. Propuneri de solutii vin din domeniul geoingineriei – utilizarea ingineriei la scara planetara, pentru a modifica unele dintre actualele caracteristici ale planetei, in cazul de fata concentratia de CO2 din atmosfera sau nivelul radiatiei solare care ajunge la Pamant. Si, ce e drept, nu se poate spune ca oamenii nu sunt creativi: iata cateva idei inovatoare propuse de specialistii unor renumite institutii de cercetare in domeniul tehnic. Dupa cum cred ca va imaginati, unele dintre solutii, chiar daca au fost judecate de catre experti ca “avand potential”, starnesc reactii controversate, chiar daca sunt abia in stadiul de idei.

Generatoarele de nori sunt un fel de platforme plutitoare, inzestrate cu tuburi prin care vor arunca permanent in atmosfera vapori de apa, din care se vor forma nori ce vor limita patrunderea razelor de soare pana la suprafata Terrei.

Copacii artificiali (chestiile acelea care arata ca niste uriase pliciuri de muste) ar putea, in curand, sa impanzeasca mari suprafete de teren sau sa margineasca soselele. Ei ar urma sa absoarba din atmosfera mari cantitati de dioxid de carbon, iar gazul cu pricina sa fie sechestrat – adica pus la pastrare undeva sub pamant, in siguranta. Un astfel de “copac” ar putea absorbi cam o tona de dioxid de carbon pe zi, dar solutia, desi pare promitatoare, e costisitoare, data fiind amploarea problemei.

Recipiente cu alge ar urma sa fie amplasate oriunde se poate – pe peretii exteriori ai cladirilor si pe acoperisuri. Algele verzi ar absorbi CO2 din aer, crescand si inmultindu-se pe seama acestei abundente surse de carbon. Biomasa astfel obtinuta ar putea fi recoltata periodic; din ea s-ar fabrica biocombustibil, iar resturile ar constitui un excelent ingrasamant, util in agricultura. Pare o solutie miracol, daca reusim sa ne obisnuim cu privelistea unor cladiri acoperite cu containere transparente, pline cu o mazga verzuie. Ma rog… macar de-ar merge.

Ar fi o lume tare ciudata aceea in care ar putea trai copii si nepotii nostri: o lume in care marile si oceanele ar fi strabatute in lung si in lat de generatoarele de nori, pufaind din cosurile lor inalte; in care soselele n-ar mai fi marginite de plopi, cum am apucat noi, ci de turbine eoliene si arbori artificiali, iar cladirile ar fi toate verzi, ca in Orasul de Smarald din povestea Vrajitorului din Oz…

16 September 2009

Noi, nimic?

In fiecare an, in cea de-a treia sambata din luna septembrie, se desfasoara in lume un eveniment numit International Coastal Cleanup. Voluntari de pretutindeni organizeaza o zi a curateniei pe plajele marilor si ale oceanelor, iar unde nu-s mari si oceane – pe malurile celor mai firave cursuri de apa sau lacusoare existente in zona.
Anul trecut, 400.000 de voluntari din 100 de tari au adunat peste 3 milioane de kg de gunoaie. Operatiunea se desfasoara foarte organizat, sub auspiciile si coordonarea organizatiei internationale Ocean Conservancy, dedicata protejarii apelor. Dupa cat se pare, ar fi nevoie sa te inscrii, sa se formeze o echipa, treaba sa fie coordonata de cineva la nivel national si la nivel local… un protocol destul de riguros, menit probabil sa ofere un oarecare control asupra operatiunii si sa asigure centralizarea unor date: cati au participat, cat gunoi s-a colectat etc., ca sa aiba si ei o evidenta, nu? (Pe baza cifrelor se fac niste statistici oficiale si asa aflam si noi cat de murdare sunt, cu adevarat, apele lumii.)

Dar, cu control sau fara control, cu organizare sau fara, cel mai important, zic eu, e ca treaba sa fie facuta.
Or, dand eu o cautare pe net, n-am gasit nimic referitor la vreo pregatire pentru eveniment din partea organizatiilor ecologiste de pe la noi. Voi stiti ceva? Daca da, spuneti mai departe. Oricum, postul asta poate inspira vreun ONG autohton, pentru la anul.

Dar, la urma urmei, chiar daca nu-i nimic organizat, orice om care strange, asa de capul lui si fara sa-l indrume nimeni, o sacosa de gunoaie de pe marginea unei ape, tot face o fapta buna.

Page 1 of 212»