7 September 2009

Cry me a river, Mother Nature!

Trebuie sa recunoastem ca noi, locuitorii planetei Pamant, devenim deosebit de intrigati ori de cate ori ne apar in cale diversele chipuri pe care le ia Mama-Natura, fie ca vorbim despre forme cu aspect uman sapate in stanca, fie ca descoperim pietre martiene stranii ce seamana cu niste capete umane aruncate in desertul altei planete.

Ultima “aparitie” din seria Personificarile Naturii este o imagine perena, zugravita in calota Austfonna, din arhipelagul Svalbard. La prima vedere pare un ghetar ca oricare altul aflat in intinderile inghetate ale Norvegiei. Insa o observatie mai atenta ne reveleaza una dintre cele mai impresionante personificari inchipuite vreodata: o figura plangatoare.

Efectul este cu atat mai dramatic, cu cat numeroasele semnale ale ecologistilor legate de topirea calotei glaciare au fost intampinate, pana in prezent, cu o nemeritata indiferenta. Se pare ca oamenilor le place sa salveze numai ceea ce creste sau exista sub nasul lor. Imaginatia lasa insa de dorit in ceea ce priveste realizarea unei imagini de ansamblu asupra efectelor cu consecinte grave pentru planeta. Figura umanoida a aparut in cadrul unui proces avansat de dezghet, in timpul caruia gheata topita si zapada se prabuseau in mare.

“Minunea” din ghetar s-a dovedit a fi providentiala pentru ecologisti, care si-au reinnoit fortele pentru a duce mai departe lupta impotriva incalzirii globale. Cresterea nivelului marilor si oceanelor cauzata de topirile masive ale ghetarilor, reprezinta doar unul dintre efectele schimbarii climatului. Expertii avertizeaza ca in cazul tarilor aflate la o altitudine mai mica, coastele marine vor fi inghite de apa in numai cativa ani.

Jon Ove Hagen, membru al World Glacier Monitoring Service (WGMS) si profesor de geologie in cadrul Universitatii Oslo, studiaza calota glaciara Austfonna inca din 1988.
“Austfonna, cu o suprafata de peste 7770 de kilometri patrati este de departe cel mai mare ghetar din Svalbard si unul dintre cei mai intinsi din Arctica. Geometria calotei se schimba, iar acesta se micsoreaza cu 6.66909092 × 109 metri cubici pe an”. WGMS tine sub observatie starea ghetarului Austfonna, insa profesorul Hagen aminteste ca aceasta institutie se confrunta si cu situatii mult mai grave, cum ar fi cele ale unor ghetari din Artica care se topesc intr-un ritm alarmant.

Acestea fiind spuse, aparitia umanoida din ghetarul Austfonna este o pura coincidenta, un efect al unei cauze “fierbinti” (incalzirea globala) sau un semn divin ce nu trebuie ignorat?

Un comentariu
  1. pixu

    e doar o bucata de mare de gheata. o eroare de perceptie pe care noi oamenii o avem, numita pareidolie ne face sa observam fetze si acolo unde nu este cazul.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Pareidolia

Lasa si tu un comentariu