Vreti sa salvati planeta de la degradare si poluare? Faceti mai putini copii. Nu este o gluma cinica, ci ceea ce propun cercetatorii de London School of Economics. Potrivit acestora, reducerea emisilor de CO2 prin intermediul unui control mai riguros (si mai extins la nivel mondial) al nasterilor ar costa de aproape cinci ori mai putin decat prin dezvoltarea si utilizarea de tehnologii verzi.

Asta in conditiile in care, dupa cum arata cele mai recente estimari ale expertilor ONU, un procent de 40% din nasterile care au loc in intreaga lume oricum nu sunt programate, iar un uz mai eficient al contraceptiei le-ar  putea reduce cu 72%, facand sa scada populatia de “poluatori” la nivel mondial cu jumatate de miliard pana in 2050.

Criza financiara din buzunarele si din bancile noastre nu este singura care ne ridica probleme si pentru care ar trebui sa ne ingrijoram. Un declin cel putin la fel de insemnat si in jurul caruia nu este loc de suspiciuni se intampla la nivelul biodiversitatii din batranul continent. Pierderea biodiversitatii din salbaticiile Europei este una de mari proportii, dar se afla departe de intelegerea si atentia celor mai multi dintre noi.

Nu in toate tarile europene si mai ales ale UE atitudinea fata de biodiversitate este la fel de indiferenta si chiar ostila precum cea din Romania. Sunt state care au inteles riscurile si au chiar politici serioase cu privire la sprijinirea mediului si a vietii salbatice, unde se iau masuri si se fac imbunatatiri pentru mentinerea biodiversitatii. Cu toate acestea, eforturile lor tind sa para neinsemnate in comparatie cu lehamitea generala si lipsa totala de implicare in acest domeniu, ce caracterizeaza restul tarilor europene.

Biodiversitatea nu este un moft al ambientalistilor, cum ar putea crede unii sceptici sau necunoscatori. Vorbind despre o asemenea problema, nimeni nu incearca doar sa “faca conversatie” sau sa se erijeze artificial intr-un promotor al cauzei ecologiste; fenomenul are o importanta capitala in existenta noastra.

Pierderea biodiversitatii va avea un impact negativ asupra consumului alimentar, al aprovizionarii cu apa si se va rasfrange si asupra altor servicii conditionate de ecosisteme. Pentru un profan, nu inseamna mare lucru disparitia unei specii de rozator sau de pasare, pentru ca el nu intelege mecanismul de domino al naturii. Toate sunt inlantuite in natura, la fel ca intr-un sistem economic. O veriga slabita duce la ruperea lantului, la distrugerea echilibrului. Fiecare element si pion joaca un rol esential in echilibrul natural si tocmai neintelegerea acestui fenomen naste o indiferenta extrem de paguboasa pentru salbaticie si in cele din urma, pentru noi insine.

Natura este pe cale sa-si piarda echilibrul deoarece, nu doar in Europa, ci peste tot in lume biodiversitatea este in primejdie, amenintand si supravietuirea noastra. Pentru a oferi totusi o ameliorare a lucrurilor, UE a introdus noul concept “ecosistem de contabilitate”, a carui idee de baza este aceea ca toate companiile si intreprinderile sa-si muleze activitatile si pe considerentul ecologist. Conservarea biodiversitatii nu va fi o misiune prea usoara avand in vedere schimbarile climatice, problema ce impune adaptarea multor specii la noile conditii, dar sprijinind diversitatea biologica, vom ajuta nu doar natura, cat si pe noi insine.

Ce miza poate fi mai importanta decat supravietuirea speciei?

Trebuie sa recunoastem ca noi, locuitorii planetei Pamant, devenim deosebit de intrigati ori de cate ori ne apar in cale diversele chipuri pe care le ia Mama-Natura, fie ca vorbim despre forme cu aspect uman sapate in stanca, fie ca descoperim pietre martiene stranii ce seamana cu niste capete umane aruncate in desertul altei planete.

Ultima “aparitie” din seria Personificarile Naturii este o imagine perena, zugravita in calota Austfonna, din arhipelagul Svalbard. La prima vedere pare un ghetar ca oricare altul aflat in intinderile inghetate ale Norvegiei. Insa o observatie mai atenta ne reveleaza una dintre cele mai impresionante personificari inchipuite vreodata: o figura plangatoare.

Efectul este cu atat mai dramatic, cu cat numeroasele semnale ale ecologistilor legate de topirea calotei glaciare au fost intampinate, pana in prezent, cu o nemeritata indiferenta. Se pare ca oamenilor le place sa salveze numai ceea ce creste sau exista sub nasul lor. Imaginatia lasa insa de dorit in ceea ce priveste realizarea unei imagini de ansamblu asupra efectelor cu consecinte grave pentru planeta. Figura umanoida a aparut in cadrul unui proces avansat de dezghet, in timpul caruia gheata topita si zapada se prabuseau in mare.

Read the rest of this entry »

2 September 2009

Se intampla… verde

EcoAssist lanseaza un apel pentru voluntari intr-un proiect care urmareste sa “deseneze” harta zonelor poluate din Capitala. Eu ii propun lui Geo Atreides sa intre in Google Maps si sa aplice simbolul biohazard pe tot orasul. Din nefericire, cu exceptia unor spatii care – probabil – se masoara in metri patrati, Bucurestiul este sufocat de jeg, reziduri si gunoi…

Campania ViatadupaColectare castiga din ce in ce mai multi sustinatori. Ideea e foarte simpla: deseurile nu sunt gunoaie, iar colectarea selectiva si reciclarea reduc substantial poluarea. Insa, pentru a se ajunge aici, avem nevoie ca primariile sa amplaseze in oras cat mai multe ecopubele speciale pentru sticla, plastic si hartie.

Mai pe la inceputul verii, Generatia Verde pastorita de Serban Copot (oh, yeah, Hiena de la Animal-X) a lansat campania, inca in desfasurare, Amprenta de Carbon – Afla cat risipesti din viitorul tau!

Esti eco? Esti preocupat de mediu? E simplu: implica-te! Miscarea verde devine din ce in ce mai puternica in Romania, iar GreenBlog va demara, in viitorul apropiat, o serie de actiuni similare, care se inscriu in filosofia verde a celor de mai sus.

Ecologistii au descoperit in desert o planta capabila sa “se ude singura”. Spre deosebire de frunzele spinoase ale celor mai multe plante desertice, rubarba dezvolta frunze verzi, mari, late de pana la un metru. Cercetatorii Universitatii din Haifa-Oranim, Israel au descoperit ca rolul cutelor frunzelor gigantice ale acestei plante este tocmai acela de a colecta apa si de o canaliza spre sistemul de radacini al acesteia, stocand de pana la 16 ori mai multa apa decat orice alta planta din regiune.

Este primul exemplu de planta care se autoiriga, desi este posibil ca si in alte locuri de pe Pamant sa exista plante cu adaptari asemanatoare. Rubarba se dezvolta in deserturile montane ale Israelului si Iordaniei, unde intr-un an nu cad mai mult de 75 milimetri de precipitatii. Chiar si in timpul sezonului ploios, ploile sarace din zona nu reusesc sa penetreze solul stancos al desertului.

Dar cand cercetatorii au masurat absorbtia de apa a plantei in timpul unei ploi “subtiri”, au descoperit ca apa infiltrata in solul din jurul rubarbei era de zece ori mai adanca decat in imprejurimi. Dupa o examinare mai atenta, oamenii de stiinta au descoperit santuri adanci de-a lungul venelor plantei, impachetate in cuticule cerate care permit canalizarea apei spre radacina.

Chiar si in cazul celor mai superficiale ploi, planta asimileaza peste 4 300 centimetri cubi pe an, bucurandu-se astfel de un regim acvatic echivalent cu 427 milimetri anual, adica aceeasi rezerva de apa pe care o au plantele in climatul mediteranean.

Page 2 of 2«12