Multumim autoritati, multumim cetateni, ati fost magistrali si unii si altii!

Nici daca o faceati premeditat nu va iesea atat de bine. Unii ati ucis un rau cu mizeriile si plasticaraia voastra, iar ceilalti nu v-ati sinchisit. Nici macar o amenda simbolica sau vreo incercare timida de ancheta. Nimic. Pentru ca si unii si altii ati demonstrat cu prisosinta ca sunteti nimic altceva decat oameni fara constiinta si fara simt civic. Ce sa mai vorbim de respectul fata de propria persoana care se reflecta in respectul pentru natura. Filmarea vorbeste mai mult si mai dureros decat un milion de cuvinte…

 

Sursa: ProTv

 

Acesta este tributul platit celor 20 de ani tulburi scursi din decembrie ’89. Apa nu este decat un simbol al situatiei haotice sociale si economice pe care suntem nevoiti sa o infruntam in prezent. Plina de mizerii, rebuturi si plastic. Mult plastic si artificialitate. Cat despre Ecologia din Romania, e pe duca. Cum unde ?
Unde o duc apele raului….Spre Apa Sambetei!

 

Daca v-ati intalnit cu situatii asemanatoare, cunoasteti cazuri sau aveti imagini care surprind si alte ipostaze ale indolentei si nepasarii semenilor nostri, impartasi-ti-le cu noi pe Greenblog. Numai vorbind despre aceste probleme vom reusi sa atragem atentia asupra lor!

Prea de tot! Auzim deseori in jurul nostru aceasta expresie a indignarii. Obisnuim sa o folosim noi insine atunci cand ne gandim ca cineva sau ceva a mers prea departe. De data aceasta, vinovatii suntem noi, cu totii. Si tot noi suntem cei care ne miram de cat de departe au putut merge lucrurile, in timp ce stateam cu mainile in san, minunandu-ne de nepasarea si indiferenta altora.

Daca si tu crezi ca este prea de tot si ca am intrecut orice limita, atunci participa la concursul de aruncat PET-uri la cos, initiat de catre Agentia de Monitorizare a Presei ActiveWatch, sustinuta de GreenBlog si finantata de Uniunea Europeana prin fondurile Phare.

Care este scopul acestei campanii de sensibilizare si de aducere in simtiri? Acela de a condamna comportamentele ostile si de a incuraja o conduita prietenoasa si responsabila fata de mediu. Resemnarea nu este o solutie! Chiar daca o floare nu aduce primavara, mai multe flori vor vesti cu siguranta sosirea ei.

Este necesar ca toata lumea sa constientizeze riscurile la care ne expunem prin abordarea unui comportament iresponsabil, insa speranta unui viitor mai curat sta in generatiile tinere. O educatie serioasa si o informare corecta reprezinta cea mai prolifica investitie pentru viitor. Pana in prezent, Agentia de Monitorizare a Presei ActiveWatch a organizat un concurs de eseuri pe teme de ecologie in scoli si un concurs foto menit sa aduca la lumina adevaratele probleme de mediu, asa cum multi dintre noi nu le-au vazut pana acum.

Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei, prin misiunea ei de incurajare a implicarii tinerilor in activitati de interes comunitar, organizeaza o campanie de mobilizare a elevilor de liceu in vederea incurajarii aplicarii procedeelor de colectare selectiva a deseurilor menajere, in special a celor din plastic si hartie. GreenBlog se alatura in calitate de partener media acestei initiative laudabile.

Cupa liceelor la reciclat PET-uri

In Romania, operatiunea de colectare selectiva si reciclare a deseurilor este un procedeu aplicat insuficient si deficitar. Evacuarea necontrolata a deseurilor pune astfel in pericol mediul inconjurator si poate afecta semnificativ peisajele naturale, dar si cele urbane/comunitare.

Scopul proiectului: Prin activitatile organizate, proiectul va atrage atentia publicului tanar asupra nevoii colectarii selective a deseurilor menajere in vederea pastrarii si protejarii unui mediu inconjurator curat si sanatos. Totodata, prin implicarea tinerilor, proiectul urmareste cresterea gradului de interes si educare al acestora fata de problema colectarii corespunzatoare a deseurilor.

Concursul: Proiectul va fi organizat sub forma unui concurs de aruncare la cosul de baschet cu recipiente tip PET turtite. Colectarea va fi realizata, in prealabil, tot de catre elevi. Concursul, la care vor  fi invitate sa participe licee, va fi organizat in 8 orase din tara.

Licee si ONG-uri partenere:
1. Petrosani: Liceul Teoretic Mihai Eminescu, ONG local: club Montana
2. Slatina: ONG local Fundatia William Tyrrell – Centrul International de Voluntariat    si Resurse pentru Comunitate
3. Cluj: Colegiul Mihai Eminescu, ONG local APD
4. Iasi: Colegiul Mihai Sadoveanu, ONG local APD
5. Bacau: mai multe licee si-au anuntat participarea, ONG local Iubim Natura
6. Braila: Liceul Constantin Brancusi, ONG APD Braila
7. Tulcea: Colegiul Spiru Haret, ONG local APD
8. Constanta: mai multe licee si-au anuntat participarea, ONG local Mare Nostrum

Fiecare liceu va primii premii care constau in mingi de baschet, rugby, handbal si seturi de pubele de reciclare donate de Ecorom. Copiii se pot inscrie la profesorii coordonatori din fiecare scoala.

Reguli jucause pentru un joc serios:
Participantii vor arunca la cosul de baschet PET-urile colectate si turtite. Sub fiecare cos de baschet va fi montat un cos de gunoi, astfel incat fiecare cos valid va reprezenta cate un PET colectat corespunzator. Elevii cei mai activi in cadrul evenimentului vor fi premiati de membrii echipei de proiect. Fiecare dintre liceele implicate in competitie va primi saci de colectare. La finalul competitiei, profesorilor si elevilor implicati in activitate li se vor elibera diplome.

2 September 2009

Se intampla… verde

EcoAssist lanseaza un apel pentru voluntari intr-un proiect care urmareste sa “deseneze” harta zonelor poluate din Capitala. Eu ii propun lui Geo Atreides sa intre in Google Maps si sa aplice simbolul biohazard pe tot orasul. Din nefericire, cu exceptia unor spatii care – probabil – se masoara in metri patrati, Bucurestiul este sufocat de jeg, reziduri si gunoi…

Campania ViatadupaColectare castiga din ce in ce mai multi sustinatori. Ideea e foarte simpla: deseurile nu sunt gunoaie, iar colectarea selectiva si reciclarea reduc substantial poluarea. Insa, pentru a se ajunge aici, avem nevoie ca primariile sa amplaseze in oras cat mai multe ecopubele speciale pentru sticla, plastic si hartie.

Mai pe la inceputul verii, Generatia Verde pastorita de Serban Copot (oh, yeah, Hiena de la Animal-X) a lansat campania, inca in desfasurare, Amprenta de Carbon – Afla cat risipesti din viitorul tau!

Esti eco? Esti preocupat de mediu? E simplu: implica-te! Miscarea verde devine din ce in ce mai puternica in Romania, iar GreenBlog va demara, in viitorul apropiat, o serie de actiuni similare, care se inscriu in filosofia verde a celor de mai sus.

Vad ca au aparut noi intrebari si nelamuriri pe seama posturilor Greenblog referitoare la ursi. Hai sa zabovim un pic asupra lor si sa vedem daca exista solutii pentru situatia ursilor, precum si daca acestea se pot aplica in conditiile actuale din Romania, bine?

Marc nu imi este doar coleg, ci si prieten. Nu de ieri sau de azi, ci de ani buni… Este evident ca nu gandim la fel, ci ca avem opinii diferite, doar nu suntem trasi la xerox. Pozitia sa se datoreaza unei situatii-limita prin care a trecut, ajungand foarte probabil la un pas de moarte. Vina o poarta ignorantii care au hranit ani de zile ursii pe marginea traseelor turistice din Valea Prahovei si aiurea. Din cauza unor astfel de inconstienti, Marc a dat accidental peste un urs care nu avea ce sa caute pe un traseu turistic amenajat pentru drumetiile montane. Ursii neobisnuiti cu oamenii ocolesc traseele umane si asezarile omenesti de la munte. Teoretic, instinctul lor nepervertit le dicteaza sa stea departe de oameni. Ursul, cat e el de urs, se teme in mod natural de oamenii care l-au vanat de sute de ani, astfel incat frica de oameni este prezenta deja in bagajul genetic al tuturor ursilor.

Altfel stau insa lucrurile in cazul ursilor hraniti de turisti de-a dreptul iresponsabili, care prin actul lor lipsit de minte alunga frica ancestrala a ursului fata de om. Uriasul brun nu mai asociaza omul cu moartea si cu frica, ci cu o sursa de hrana, iar de aici pana la drame mai este un singur pas. Marc (si, probabil, multi alti oameni) era(u) sa cada victima nevinovata (in cel mai propriu sens al cuvantului), unui urs “pervertit” sa caute apropierea omului, de cine stie ce turisti amatori de distractie prosteasca sau senzatii tari. Ursul acela nu avea ce sa caute pe un traseu folosit de oameni. Asta este o situatie particulara pe Valea Prahovei. Cauzele le-am expus in postarile anterioare. Cand am studiat comportamentul ursilor din alte masive muntoase, precum Cozia, Parang sau Calimani, unde accesul turistilor care le dau de mancare este mult redus comparativ cu Bucegi, am gasit ursi care se tem in mod natural de om, nu cauta traseele montane folosite de turisti si fug la apropierea oamenilor.

Read the rest of this entry »

Nu mi-am dorit niciodata ca una dintre cele mai pregnante amintiri pe care le am sa fie aceea a unei fiare ucigase care ma alearga furios prin padure pentru a ma prinde si, foarte probabil, a ma omori. Pe de alta parte, daca este sa-i dau crezare lui Freud, asta este un lucru bun. De obicei, oamenii au tendinta de a-si ascunde sub presul mintii chestiile care nu le convin, izoland undeva in subconstient amintirile neplacute, de unde, in timp, acestea rabufnesc sub alte forme – depresii, manii, boli psiho etc.

S-a intamplat in urma cu 8 ani de zile. Aveam 21 de ani, era 1 mai, era o dupa amiaza superba, cu mult soare si cer senin, tocmai sosisem cu prietena mea de atunci la Sinaia. Intrucat ne luasem o minivacanta si eram pusi pe fapte mari, dupa ce am mancat la pranz, am hotarat sa facem o mica plimbare pentru a ne pune muschii in miscare si a fi in forma in zilele urmatoare, cand urma sa « atacam » Piatra Arsa, Crucea, Jepii Mici etc. Am pornit de la Palatul Peles spre Stana Regala. As jigni montaniarzii daca as numi acest drum un traseu. In fapt, este o poteca pietruita, cu bari de sustinere, de fier, vopsite verde, fosta promenada a Familiei Regale, inainte de cel de-al doilea Razboi Mondial. Pe acest vechi drum, care curge in serpentine prin padure, te intalnesti foarte des cu grupuri de copii, cu batrani, cu tineri care coboara de la cota 2.000. De altfel, chiar in acea dupa amiaza ne-am intalnit cu 3 sau 4 grupuri de scolari si prescolari si cu numerosi alti oameni.

Daca mergi in pas vioi, nu ai cum sa faci mai mult de 30 de minute, cel mult 45 pana la Stana Regala. Nu am facut un tur de forta, ne-am mai oprit, am mai facut poze, am cules flori… Pe la 4 fara ceva dupa amiaza, mai aveam foarte putin si ajungeam la Stana, deja se vedea luminisul de sus, unde se termina muntele si padurea si incepea imensa poiana. La un momentdat prietena mea a ramas inmarmurita, cu privirea fixa, undeva sus, inspre luminis. Eu nu am inteles ce se intampla, continuam sa vorbesc, apoi am cercetat padurea si am vazut. Privind ghemul de blana, care se itea undeva sus de tot, chiar unde inceta negura padurii, primul lucru care mi-a venit in cap a fost ceva de genul: «Wooow! Ce caine mare!». Apoi, animalul, care atunci cand l-am zarit urca muntele, fiind pozitionat complet cu spatele fata de noi, si-a intors incet capul si ne-a privit. Era un urs.

In primele momente, eu unul mi-am pastrat sangele rece si nu m-am panicat deloc. Stiam ca in padurile din Romania sunt ursi, insa le asociam prezenta cu muntii izolati, cu padurile prin care omul nu are ce cauta, in niciun caz NU la Sinaia, NU pe un drum arhiplin de grupuri de copii si tineri. Fusesem la Sinaia de zeci de ori si aproape de fiecare data facusem acest drum si traseele montane de acolo – nu auzisem pe nimeni, niciodata vorbind despre intalnirea cu ursul. In vreme ce priveam acel urs, i-am spus prietenei mele sa stam calmi, nemiscati. Eram totusi la o distanta considerabila de urs, daca nu ne miscam, nici nu avea cum sa ne observe, dupa o vreme, el isi va vedea de drumul lui si noi de al nostru, ii ziceam eu ei, in soapta. Happy end! Numai ca nu a fost asa.

Read the rest of this entry »

Page 4 of 6« First...«23456»