@Marc

EVZ nu se dezminte nici de acesta data. Articolul abunda in inexactitati. Nu voi comenta asta aici. Ecologia este un mister de nepatruns pentru ei… Iti aduc unele corecturi necesare postului, pentru ca din el lumea ar putea intelege ca mai avem putin si ne gonesc ursii afara din Romania.

In primul rand, NU exista in Romania – nici pe departe –  un efectiv de 10.000 de ursi. Nu au cum. Nu mai exista teritorii care sa asigure hrana. Nu mai au prazi suficiente. Ca sa adaposteasca o populatie de ursi de 10.000 de exemplare, Romania ar trebui sa mai aiba un rand de munti Carpati.

Ursii sunt pradatori alfa, asta inseamna ca au nevoie de teritorii cat mai mari, de unde sunt exclusi orice alti ursi concurenti. Evident ca un pradator alfa, nu are cum sa ajunga la uluitoarea populatie de 10.000 de exemplare in padurile tot mai rarite si hartanite ale Romanicii.

Pradatorii mari, printre care si ursii, neavand dusmani naturali, isi regleaza singuri numarul. Ursii se ucid deseori pentru teritoriu, accesul la sursa de hrana sau femele. In plus, orice urs mascul care da de o ursoaica cu pui va incerca cu orice pret sa-i ucida puii pentru a o forta astfel sa intre intr-un nou ciclu de calduri (astfel se explica, dragilor, comportamentul ultraagresiv si hiperprotector al ursoaicelor cu pui, fata de orice potential pericol).

Asa ca fiti pe pace, nu o sa se inmulteasca ursii intr-atat incat sa va goneasca din statiunile sau satele montane  (cu toate ca nu ar fi o idee rea.. poate asa ar avea si Natura Carpatilor liniste sa se refaca). Povestea cu numarul imens de usi din Carpati are totusi un sambure de adevar.
Read the rest of this entry »

In editia de weekend a Evenimentului Zilei a aparut un articol care trage un semnal foarte puternic de alarma privind inmultirea peste masura a populatiei de ursi din Romania. Sintetizat la sange, textul expune doua realitati cu adevarat ingrijoratoare:

  1. in momentul de fata, in Romania se inregistreaza un numar de ursi (aprox. 10.000) de peste doua ori mai mare decat cel optim pentru teritoriul tarii noaste (4.000).
  2. autoritatile nu fac nimic in privinta asta. Nothing new, care-va-sa-zica.

OK, avem cea mai mare populatie de ursi din Europa. Judecand rece si cinic, chestia asta nu ne ajuta la absolut nimic. Decat, poate, la un strop de mandrie nationala. Romania, tara ursilor. Halal! Nu sunt expert, e posibil sa ma insel, insa intuiesc ca daca bestiarul muntilor ar cuprinde – de exemplu – o mie de ursi, in loc de cati sunt acum, ecosistemul nu ar avea cu nimic de suferit. Exista numeroase tari in Europa in care de peste o suta de ani nu mai exista niciun urs in libertate: Elvetia, Germania, Suedia etc. Chiar nu-mi aduc aminte sa fi citit vreun studiu, vreo stire, ceva despre un posibil dezastru pe care disparitia blanosilor din paduri l-a provocat asupra biotopului din tarile cu pricina…

Stiu ca imi pun in cap o multime de inflacarati ai protectiei animalelor, insa in momentul in care oamenii sunt atacati si mor din cauza unor animale – solutia este una singura: suprapopulatia trebuie eliminata. Cumva. Excesul de ursi ar putea fi vandut si sunt convins ca s-ar gasi cumparatori, iar afacerea ar fi (extrem de) profitabila. Exista si cealalta solutie – sangeroasa, dar la fel de eficienta – vanatul sportiv. Pasul urmator este amenajarea de rezervatii si parcuri naturale, spatii protejate in care ursii sa fie monitorizati si ingrijiti, dar si ingraditi.

Daca demersul celor care se lupta pentru drepturile animalelor ar fi sincer, s-ar gasi suficiente fonduri pentru asa ceva. Marea tragedie este ca, la fel precum in cazul cainilor vagabonzi, in momentul in care trebuie sa faca efectiv ceva (sa doneze niste bani, sa munceasca voluntar etc.) pentru cauza pe care (zic ca) o sustin, larga majoritate a guralivilor care se bat cu pumnii in piept se evapora ca prin farmec… si raman o mana de oameni – activistii si putinii finantatori ai ONG-urilor de profil – pentru care astfel de probleme sunt pur si simplu imposibil de rezolvat cu adevarat, in lipsa unei sustineri populare. Si, astfel, ne intoarcem de unde am plecat. Oamenii sunt atacati, ursii se inmultesc, nimeni nu face nimic. O situatie ridicola si groteasca…

Cine este de vina pentru situatia actuala? Ce masuri ar trebuia sa alegem pentru a evita asemenea situatii? Este o solutie eliminarea ursilor? DEZBATE ACESTE PROBLEME SI IN FORUM.

CITESTE SI:

Toate viata mi-a fost sila de competitii, topuri si clasificari. Sunt atat de ireale, relative si pe alocuri chiar aberante, incat nu voi diseca aici conceptia de top sau competitie. De parca frumusetile Naturii se pot clasifica cumva…

Niste unii de prin alte tari, care incercau si ei sa-si justifice activitatea si salariile, au lansat cu mai multe luni in urma  un fel de competitie internationala struto-camilista in care au incercat sa inghesuie de-a valma sub umbrela de “Minuni Naturale ale Lumii” lacuri, munti, paduri, piramide, cascade si insule despre care se crede ca nu au fost pangarite de atingerea lui “Homo sapiens atheicus thechnologicus”.

Evident, s-au inscris si romanasii cu hartanita Delta a Dunarii si Muntii Retezatului, sperand probabil la o calificare in finala absurdului top. Cu cateva zile in urma s-au ales si cele “Sapte Minuni ale Lumii”, intre care “parintii” acestei intreceri, nu au inclus Retezatul nostru. Evident ca presa autohtona a inceput sa hauleasca a pustiu, cautand deja vinovatii pentru acesta tragedie…

Evident, dupa cum spuneam si in titlu, eu nu pot decat sa ma bucur.

  • Ma bucur ca padurile si potecile frumosului Retezat au scapat de o invazie noua de turisti care s-ar fi inghesuit precum porcii la troc sa vada noua minune a lumii, sporind tonele de gunoaie din parc lasate de alti “turisti”.
  • Ma bucur ca Muntele Dacilor a scapat de flagelul contra naturii promovat drept “turism romanesc”.
  • Ma bucur ca ursii, caprele negre, acvilele, lupii, rasii si cocosii de munte au scapat de alte si alte intalniri cu prostimea inghesuita la munte.

Am proaspat in memorie, situatia de acum cativa ani, cand Baselu in persoana intentiona sa taie o sosea prin inima Retezatului. Cu toate consecintele dezastruoase pentru Natura care ar fi izbucnit din acesta decizie mai mult decat nesabuita.

Nu ma acuzati de partizanat politic. Intreaga clasa politica care ne conduce de 20 ani este responsabila in intregime de dezastrul ecologic in care se zbate tara noastra. In acest post de blog, nu vreau decat sa multumesc lui Dumenzeu ca inca o napasta a ocolit Retezatul meu drag !

Sunt sigur ca montaniarzii adevarati, iubitorii Naturii, precum si cei care nu vor sa faca “turism ecologic” prin aducerea de mitocani in Retezat, sunt deja in asentimentul meu.
Nu voi da nici macar proverbialii ”Doi Bani” pe eventualele pareri ale pantofarilor si bolnavilor de bani si avere care ar vinde Retezatul la kilogram daca ar putea.

P. S. pentru initiati…

Retezatul este oricum o Mare Minune a Lumii, voi stiti asta. Depinde doar de noi sa o pazim de invazia neamului prost!

Va salut cu respect!

Trei chestii interesante pe care le-am aflat de curand:

Prima: printre multele soiuri de  deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE), frigiderul este considerat un deseu toxic, periculos. Daca il duci pur si simplu la gunoi, vin tiptil, prin bezna noptii, niste “recuperatori” anonimi care, de multe ori, se multumesc sa ia numai partea electrica. Asta pentru ii intereseaza sa recupereze in primul rand cuprul din aceste componente (cuprul e scump si, prin urmare, renteaza sa-l recuperezi si sa-l vinzi mai departe, atunci cand esti doar un recuperator obscur si clandestin.) Dar, la desprinderea partii cu pricina, freonul aflat in sistemul de racire la multe dintre modelele de frigidere, mai ales dintre cele mai vechi, se imprastie in atmosfera, “ajutand” la largirea gaurii din stratul de ozon si la amplificarea efectului de sera. Total ne-ecologic. In plus, uleiul din motor se scurge pe pamant, contribuind si el la poluarea solului. Si astfel, la centrele de recuperare ajung doar carcasele frigiderelor.

E bine, dar nu-i destul. Ideal ar, evident, un tratament profesionist al frigiderelor si congelatoarelor, pentru recuperarea in siguranta a freonului si a uleiului, apoi a metalului si a polistirenului expandat (care alcatuieste stratul izolator al frigiderului.)
Vestea buna este ca exista, de acum, in Romania, organizatii specializate in tratarea DEEE, inclusiv a celor mai periculoase dintre ele, si care ne pot ajuta sa scapam repede, discret si ecologic de un DEEE.

A doua: Exista mai multe solutii.

Read the rest of this entry »

Acum nu mai sunt viu. M-au taiat intr-o dimineata cu o drujba zgomotoasa…
Am trecut repede peste durerea simtita in fiecare fibra lemnoasa. Oamenii cred ca noi copacii fiind vegetale nu resimtim nimic…Cat se inseala…dar asa sunt oamenii …Ei se inseala de cand au aparut ca specie…Se poarta ca si cum toata Planeta ar fi a lor, iar noi toate celealte fiinte suntem bune doar sa ne exploateze salbatic. In ingamfarea lor se cred specia dominanta…Dupa cum spuneam, cat se insala…
Este de ajuns sa apara un singur virus minuscul, dar cu potential mortal pentru oameni, si gata! Pa! Adio  Homo Sapiens, peste blocurile tale urate si inutile vor creste iarasi plantele! Nu uita…oricand este posibil…

copac

Dar sa revenim la povestea mea.Ramasesem la durerea resimtita cand mi-au taiat trunchiul. Durerea a disparut repede odata cu zumzetul barbar al drujbei care mi-a retezat trunchiul… In cadere mi-a parut rau ca am zdrobit alti copacei mai tineri care se straduiau si ei sa traiasca, sa produca oxigen pentru oamenii care, am uitat sa va zic, cica sunt cea mai inteligenta specie, dar nu-s’ cum de reusesc sa produca numai substante otravitoare care-i omoara si pe ei incetul cu incetul…Am fost un stejar frumos, aveam cam 90 de ani omenesti. Oamenii sensibili sunt din ce in ce mai putini, dupa cum constat cu tristete.

- Ei bine, simt ca oamenii sensibili m-au iubit…Ce? Inca mai credeti ca noi copacii suntem plante, iar plantele nu simt dragostea si emotiile? Au existat si oameni care m-au iubit, m-au pictat, m-au fotografiat, s-au sarutat sub coroana mea, s-au odihnit sub umbra mea, copii se jucau in jurul meu…Acum toate acestea s-au sfarsit…din nefericire cresteam intr-o padure din apropierea unui mare oras al Romaniei…Intr-o buna zi, in padure a oprit o masina mare, urata si puturoasa, voi oamenii o numiti “Jeep”. Din ea au coborat mai multi oameni. Ati ghicit! Nu erau dintre aceia buni si sensibili.

Aveau priviri lacome in ochii ingropati in grasime. Unul dintre ei, cel mai gras era foarte slugarnic fata de altul, mai slab si cu figura dura de imbogatit. Noi copacii auzim totul, frunzele si vantul mi-au adus franturi din vorbele lor:
“-Da, dom senator, cum sa nu…Se face, Da-o mortii ei da padure…Pai nu sunt io primar aicea? -Ma cunoaste fraerii astia inca de pe vreme lu’ Ceasca. Ma stie toti da frica ca eram ciripitor acolo sus, dracu’ il lua daca misca vreunu’ in front…Azi, sa mor io, ma scuzati, E si mai usor, ca nu mai e nici controale, Nici dracu’, nimic…Aia de la Directia Silvica imi mananca toti din palma, nu-i problema cu aia… Din cand in cand mai se trezeste  niste amarati din aia de la Ministeru’ Mediului sa ne sufle’n ciorba, dar atunci va dau eu telefon si va ocupati dumneavoastra da?

-Da. Aia e treaba mea…Tu vezi, in doua luni, din pamant din iarba verde sa te misti repede, ti-am dat toate autorizatiile. Tot. Vezi ce faci, sa zboare padurea asta de aici. In locul ei am sa fac un cartier de vile cu piscine, frumos, ca in Occident. Aici o sa imi fac si eu vila, ca de, o sa stea langa mine toti smecherii: ministri, judecatori, sefi de vama, sefi din politie, armata si politie, ceva fotbalisti, niste curve bogate care s-au retras, niste cantareti…Ce dracu ma…numai lume buna… O sa fie frumos, ai sa vezi, cartier de lux, O sa inchiriez si la ambasade…”

Asa au vorbit… Si asa a fost…
Acum nu mai sunt copac. Economia asta de piata din Romania a decis sa ma trimita in strainatate la o fabrica de mobila…cica am lemn valoros pe care sa-l faca dulapuri si paturi. Ce ciudat! Am asa o presimtire ca mobila cioplita din trupul meu va ajunge tot in casele ridicate chiar pe locul unde aveam odata radacini.
Se poate si mai rau, spre exemplu langa mine cresteau niste artari, ulmi, plopi, salcami.Astia saracii au mers direct la hartie… Ziare au facut din ei ! Stiti, noi copacii mai comunicam intre noi si dupa moarte…Saracii ce soarta au avut… Dintr-unul au facut numai ziare cu tot felul de amanunte inutile despre vedete de carton, manelisti, fotbalisti, stiri de groaza, si divorturi faimoase. Daca oamenilor le place…Asta-i scuza la moda acum!

Daca in schimb nu va place ca padurea din care am facut parte sa aiba o asemenea soarta, si daca mai vreti sa stam langa orase sa va inghitim toate otravurile si poluantii, pentru a va da in schimb oxigen, daca vreti sa mai atragem ploaia, daca vreti sa mai oprim inundatiile cu trunchiurile si radacinile noastre, daca vreti sa va ferim de alunecarile de teren mentinand cu aceleasi radacini Pamantul care parca nu va mai suporta si vrea sa va inghita, atunci, oameni buni actionati!

-Nu mai zaceti in fotolii, sa va vaitati ca mafia a cuprins Romania, iar voua va e frica sau lene sa actionati…Salvati-ne, ca sa va putem salva la randul nostru! Va salvam, de fapt, de raul facut de voi, de stilul vostru bolnav de viata…

planteaza

Daca ai inteles postul meu, du-te saptamana asta si planteaza un copac, o faci pentru copilul tau care nu merita sa cresca inspirand noxele orasului… Copacii inca vor sa traiasca printre noi chiar daca omenirea, ca specie, nu mai merita de multa vreme compania lor!

Page 5 of 6« First...«23456»