Multe idei noi se vantura prin lume, o gramada de oameni punandu-si la contributie mintile ingenioase pentru a veni cu solutii care sa ne scoata din criza ambientala in care ne zbatem (sau ne complacem…). Am adunat, ca sa vi le arat si voua, cateva dintre gaselnitele interesante ale lumii ganditorilor verzi:

Gradinile verticale. I le datoram lui Patrick Blanc, un botanist francez inzestrat si cu  imaginatie si geniu ingineresc. El a inventat un concept original si a brevetat si infrastructura corespunzatoare: un material special – ce tine loc de sol – plus un sistem de irigatie anume proiectat, instalate pe un perete vertical; iar pe ele – o gradina. Care, in loc sa se intinda orizontal, asa cum stau, de obicei, gradinile, imbraca, neasteptat si armonios, zidurile unei cladiri. Mai ales in orase, unde lipsa de spatiu la nivelul solului antreneaza o lipsa de spatii verzi, conceptul e de nepretuit.
Numeroase cladiri din Franta si alte parti ale lumii au fost inzestrate cu astfel de “ziduri vegetale”, cum le numeste Blanc. Una dintre cele mai cunoscute realizari ale sale poate fi admirata la un  muzeu parizian (sau mai degraba pe acest muzeu): Musée du Quai Branly, (un muzeu dedicat artei primitive) unde un perete de 200 de metri lungime e acoperit de o tapiserie  vegetala.

Caramizile-ghivece sunt o solutie mai simpla pentru realizarea unei gradini verticale mai sumare: sunt blocuri ceramice prevazute cu locasuri in care pot puse plante. Inventatorii – o firma de arhitecti din SUA – le-au gandit ca pe o solutie foarte la indemana pentru a schimba complet – si intr-un spirit ecologic – aspectul unei cladiri: fixezi pe fatada veche si sterila un cadru special, cu un sistem de irigatie incorporat, plachezi totul cu caramizi noi, printre care asezi  – mai rar ori mai des, cum vrei – si asemenea caramizi-ghivece si plantezi in ele flori.

Acoperisuri verzi - o alta conceptie binefacatoare pentru orase. Acolo unde se poate, imbracarea acoperisurilor cu vegetatie aduce o bine-venita portie de oxigen aerului urban, ajuta la reducerea poluarii (absorbind dioxidul de carbon), iar acoperisurile astfel echipate nu se mai incing asa de rau vara, ceea ce inseamna mai putina energie consumata pentu racire.
In America de Nord, orasul Chicago (SUA) e campion in domeniu, dar vine tare din urma Toronto (Canada).
Conceptul de gradina pe acoperis sau de acoperis cu iarba nu e chiar o noutate, dar e putin raspandit fata de cat bine ar putea face. Asta nu inseamna ca toata lumea e incantata de idee. In luna iunie a acestui an, in Toronto a intrat in vigoare o lege conform careia orice cladire cu amprenta la sol mai mare de 2000 mp, care se va construi de acum incolo, trebuie sa aiba acoperisul imbracat cu vegetatie in proportie de 20 – 60%.
Antreprenorii de constructii n-au fost deloc multumiti, caci acesta cerinta obligatorie poate mari considerabil costul unui proiect – taman acum, in plina criza economica. Dar legea a ramas in vigoare si, incet-incet, oamenii de afaceri din constructii, ca si beneficiarii, se vor adapta – pana la urma, spre binele tuturor.

Ehei, ecologismul asta nu-i asa de simplu cum crede lumea…

Ca dovada, iata cateva surprize, aflate de curand, si care contrazic ceea ce ce credeam noi (dimpreuna cu toata lumea) pana de curand:

  • Transportul feroviar nu e neaparat mai prietenos cu mediul decat cel aviatic caci, in multe cazuri, impactul ambiental al construirii infrastructurii necesare e mai mare
  • Biodieselul nu e intotdeauna o solutie mai buna decat carburantii din petrol, deoarece – dupa cum spun niste savanti care au refacut calculele – amprenta de carbon asociata productiei de plante din care se scoate biocarburantul cu pricina poate fi nebanuit de mare – adesea, mai mare decat cea generata de utilizarea combustibililor fabricati din petrol.

Acum, mai nou, porunca a nu stiu cata din Decalogul Consumatorului cu Constiinta Verde – “Mananca hrana produsa local, nu din aceea carata de la sute sau mii de kilometri departare” – primeste si ea o lovitura. Departamentul pentru Mediu, Alimentatie si Probleme Rurale (DEFRA) din subordinea guvernului Marii Britanii a pus pe site-ul sau un raport in care se arata, cu multe cifre, grafice si tabele, ca nu tot ce creste in UK e mai bun, din punct de vedere al a impactului ambiental, decat variantele din import.

De pilda, capsunile produse in Marea Britanie fac mai mult rau mediului decat cele aduse din Spania, pentru bunul motiv ca in Marea Britanie ele sunt crescute, in mare parte a anului, in sere incalzite – ceea ce inseamna consum de combustibil si emisii de CO2 – spre deosebire de capsunile spaniole, care cresc bine mersi la soare, fara sere si incalzire artificiala.

Raportul analizeaza si alte alimente precum carnea de pui importata din Brazilia vs. carnea de pui produsa in Marea Britanie; sau carnea de miel produsa in Noua Zeelanda vs. alternativa britanica, si altele cateva, ajungand la concluzia ca, in cazul unora dintre ele, chiar daca sunt aduse de la mari distante si afecteaza mediul din pricina costului ambiental al transportului, treaba se compenseaza datorita impactului ambiental mai mic al producerii aceastor alimente in tara de origine.

Alte produse, precum cartofii si merele, e mai bine sa fie locale decat aduse de cine stie unde (din Israel – cartofii sau din Noua Zeelanda – merele) pentru ca in UK exista conditii climatice suficient de bune pentru a obtine recolte ca lumea de cartofi si mere, deci importul lor de la mari departari nu se justifica. Cand e vorba despre rosii si capsuni insa, oricat ar parea de ciudat, s-ar parea ca e preferabil ca britanicii sa le aduca din alte tari, decat sa le produca la ei acasa, cu costuri ambientale mai mari. (Depinde, evident, si de tara din care sunt importate: daca le aduc din Olanda, unde cresc tot in sere, tot prost iese socoteala.)

Ma rog, disputa asta e abia la inceput, calculele sunt greu de facut, problema e foarte complicata si dupa cum vedeti, parerile se pot schimba de la un an la altul. De altfel, raportul nici n-a fost scos prea tare in fata, DEFRA l-a pus pe site, dar undeva intr-un colt mai discret, unde e destul de greu de gasit. E suparator, pentru ca bietii consumatori cu constiinta ecologica adesea chiar se straduiesc sa caute si sa achizitioneze produse locale, incredintati ca fac un lucru bun pentru mediu si… poftim! Se aplica si aici vorba aceea despre drumul spre iad, pavat cu intentii bune.
Ce sa zic? Sa facem si noi ce putem, sa ramanem la (sau sa incepem cu) cu lucrurile cele mai simple si mai de bun simt: sa folosim mai putine pungi de plastic, sa nu lasam apa sa curga aiurea la robinet… cred ca astea n-au cum sa fie reinterpretate. Adica…  asa sper.

Toate viata mi-a fost sila de competitii, topuri si clasificari. Sunt atat de ireale, relative si pe alocuri chiar aberante, incat nu voi diseca aici conceptia de top sau competitie. De parca frumusetile Naturii se pot clasifica cumva…

Niste unii de prin alte tari, care incercau si ei sa-si justifice activitatea si salariile, au lansat cu mai multe luni in urma  un fel de competitie internationala struto-camilista in care au incercat sa inghesuie de-a valma sub umbrela de “Minuni Naturale ale Lumii” lacuri, munti, paduri, piramide, cascade si insule despre care se crede ca nu au fost pangarite de atingerea lui “Homo sapiens atheicus thechnologicus”.

Evident, s-au inscris si romanasii cu hartanita Delta a Dunarii si Muntii Retezatului, sperand probabil la o calificare in finala absurdului top. Cu cateva zile in urma s-au ales si cele “Sapte Minuni ale Lumii”, intre care “parintii” acestei intreceri, nu au inclus Retezatul nostru. Evident ca presa autohtona a inceput sa hauleasca a pustiu, cautand deja vinovatii pentru acesta tragedie…

Evident, dupa cum spuneam si in titlu, eu nu pot decat sa ma bucur.

  • Ma bucur ca padurile si potecile frumosului Retezat au scapat de o invazie noua de turisti care s-ar fi inghesuit precum porcii la troc sa vada noua minune a lumii, sporind tonele de gunoaie din parc lasate de alti “turisti”.
  • Ma bucur ca Muntele Dacilor a scapat de flagelul contra naturii promovat drept “turism romanesc”.
  • Ma bucur ca ursii, caprele negre, acvilele, lupii, rasii si cocosii de munte au scapat de alte si alte intalniri cu prostimea inghesuita la munte.

Am proaspat in memorie, situatia de acum cativa ani, cand Baselu in persoana intentiona sa taie o sosea prin inima Retezatului. Cu toate consecintele dezastruoase pentru Natura care ar fi izbucnit din acesta decizie mai mult decat nesabuita.

Nu ma acuzati de partizanat politic. Intreaga clasa politica care ne conduce de 20 ani este responsabila in intregime de dezastrul ecologic in care se zbate tara noastra. In acest post de blog, nu vreau decat sa multumesc lui Dumenzeu ca inca o napasta a ocolit Retezatul meu drag !

Sunt sigur ca montaniarzii adevarati, iubitorii Naturii, precum si cei care nu vor sa faca “turism ecologic” prin aducerea de mitocani in Retezat, sunt deja in asentimentul meu.
Nu voi da nici macar proverbialii ”Doi Bani” pe eventualele pareri ale pantofarilor si bolnavilor de bani si avere care ar vinde Retezatul la kilogram daca ar putea.

P. S. pentru initiati…

Retezatul este oricum o Mare Minune a Lumii, voi stiti asta. Depinde doar de noi sa o pazim de invazia neamului prost!

Va salut cu respect!

Ce idee super! Incerc sa va spun pe scurt, desi tot lung o sa iasa, fiindca treaba e foarte complexa. Se porneste de la traditia, aproape disparuta azi, a utilizarii practice a resurselor padurii si de la ideea comuna ca multi oameni sunt interesati de gradini in care si-ar dori sa cultive nu numai flori, ci si vegetale comestibile.
Exista de altfel, o tendinta, din ce in ce mai raspandita in Occident, de a incuraja oamenii sa-si cultive propriile legume si fructe, scapand astfel de hrana plina de pesticide, modificata genetic sau carata de la mari distante, cu consecintele poluante pe care le cunoastem.

Bun. Avem deci cateva idei pline de miez care, imbinate cu maiestrie, au nascut un nou concept, ce poate fi rezumat cam asa: vrei o gradina in care sa-ti cultivi de-ale gurii? Fa-ti-o sub forma de padure! E mai productiva si mai usor de intretinut.
De fapt, e vorba despre o combinatie – verde, luxurianta si bogata – de padure, gradina si livada. Copacii sunt, in general, pomi fructiferi, tufisurile fac si ele fructe comestibile, iar la baza cresc tot felul de plante ierboase bune de mancat.

In engleza, o astfel de alcatuire poarta numele de forest garden; forest (padure) deoarece cuprinde o comunitate de arbori – trasatura distinctiva a padurilor – in jurul careia se structureaza ecosistemul – si este etajata pe verticala, ca orice padure; iar garden (gradina) pentru ca implica o intentie si o actiune constienta si planificata din partea omului: e facuta de om, plantata de om, la fel ca o gradina obisnuita.
Nu stiu cum i-am putea zice pe romaneste; gradina forestiera? Nu-mi place cum suna, e cam barbar. O sa-i zic gradina-padure; asta suna chiar frumos, e ca dintr-o poveste.

Read the rest of this entry »

Pentru cei interesati sa-si schimbe modul de viata cu unul “eco”, primele patru “eco-towns” vor fi finalizate pana in 2016 in Marea Britanie. Scopul acestor noi centre urbane este, potrivit dezvoltatorilor si sustinatorilor proiectului, intai de toate, unul didactic: norocosii locuitori ai caselor futuriste (circa 2.500 in fiecare eco-town) vor trebui sa serveasca drept exemplu celorlalti cetateni ai tarii (in Anglia, peste un sfert din emisiile de CO2 sunt generate de energia consumata in sectorul rezidential).

Mai devreme sau mai tarziu, in opinia premierului britanic Gordon Brown, fiecare om va fi constrans sa economiseasca apa, curentul electric si incalzirea; ca atare, in noile orase este prevazut un consum energetic extrem de scazut: fiecare viluta va fi acoperita de panouri solare, va dispune de geamuri duble izolante si de un sistem de reciclare a apei menajere. De asemenea, la fiecare colt de strada, locuitorii acestor eco-orasele vor avea posibilitatea sa-si incarce bateriile masinilor electrice, nemaivorbind de faptul ca pretutindeni vor exista centre de inchiriere de biciclete, iar serviciile publice vor acoperi fiecare centimetru patrat al asezarilor eco.

Cat costa totusi construirea acestor futuriste centre urbane “verzi”? Gordon Brown, convins de utilitatea proiectului, tocmai ce a alocat proiectului echivalentul a 280 milioane de euro.

Page 6 of 8« First...«45678»