Un fermier chinez a gasit o solutie ingenioasa pentru a impaca atat cererea familiei de a avea apa calda curenta, cat si pe cea a zecilor de sticle goale pe care le adunase in urma exceselor sale bahice. Omul a construit, nici mai mult, nici mai putin, decat un panou solar din sticle goale de bere.

Inventia chinezului include 66 de sticle  de bere, conectate inte ele, astfel incat apa sa poata circula prin toate. Atasate la un panou si un furtun, ele primesc apa pe care o incalzesc cu ajutorul luminii solare. La final, la dusul improvizat de acelasi barbat, curge apa calda la orice ora din zi. Singurul impediment este acela ca noaptea, dusul nu functioneaza.

Partea buna este ca inventatorul si-a vandut creatia si vecinilor, iar acum poate strange bani pentru a procura materie prima din belsug pentru viitoarele panouri din sticle.

Trei chestii interesante pe care le-am aflat de curand:

Prima: printre multele soiuri de  deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE), frigiderul este considerat un deseu toxic, periculos. Daca il duci pur si simplu la gunoi, vin tiptil, prin bezna noptii, niste “recuperatori” anonimi care, de multe ori, se multumesc sa ia numai partea electrica. Asta pentru ii intereseaza sa recupereze in primul rand cuprul din aceste componente (cuprul e scump si, prin urmare, renteaza sa-l recuperezi si sa-l vinzi mai departe, atunci cand esti doar un recuperator obscur si clandestin.) Dar, la desprinderea partii cu pricina, freonul aflat in sistemul de racire la multe dintre modelele de frigidere, mai ales dintre cele mai vechi, se imprastie in atmosfera, “ajutand” la largirea gaurii din stratul de ozon si la amplificarea efectului de sera. Total ne-ecologic. In plus, uleiul din motor se scurge pe pamant, contribuind si el la poluarea solului. Si astfel, la centrele de recuperare ajung doar carcasele frigiderelor.

E bine, dar nu-i destul. Ideal ar, evident, un tratament profesionist al frigiderelor si congelatoarelor, pentru recuperarea in siguranta a freonului si a uleiului, apoi a metalului si a polistirenului expandat (care alcatuieste stratul izolator al frigiderului.)
Vestea buna este ca exista, de acum, in Romania, organizatii specializate in tratarea DEEE, inclusiv a celor mai periculoase dintre ele, si care ne pot ajuta sa scapam repede, discret si ecologic de un DEEE.

A doua: Exista mai multe solutii.

Read the rest of this entry »

17 June 2009

BCC – te du invartindu-te!

Tragedie! Spre disperarea iubitorilor de bolizi zgomotosi, in urma refuzului Primariei Capitalei de a da girul pentru circuit – Calea 13 septembrie, Casa Poporului, Parc Izvor – Bucharest City Challenge s-a anulat, mutandu-se in schimb la Budapesta. Nu cunosc cu exactitate cati fani FIA GT sunt in Bucuresti si in Romania; uitandu-ma la tribunele goale din anii trecuti as spune ca nu multi; stiu insa ca pentru noi, toti ceilalti, aceasta veste e bine venita.

Scriam indignat, in urma cu 2 ani, impresia pe care mi-a facut-o debutul competitie in Capitala. Ei bine, anul trecut situatiunea s-a prezent fix la fel: copaci taiati anapoda, mutilarea parcului Izvor, o poluare fonica ingrozitoare, sugrumarea pentru 5 zile a traficului in zona Unirii. In contraexemplu, am vazut anul trecut, la Valencia, inaugurarea circuitului de Formula 1. Diferentele – evident – au fost de la cer la pamant – e de ajuns sa spun ca deja la 2 metri de gardul care delimita zona de acces spre circuit, era liniste si pace – iar bolizii de F1 sunt, din cate stiu, cei mai zgomotosi din lume, ca nu a existat nici macar pentru o clipa traffic jam in oras, iar despre hacuirea spatiilor verzi pentru a face loc pistei si tribunelor nici nu a putut fi vorba.

O sa ziceti ca Bucharest City Challenge este, din punct de vedere eco, o problema minora, ca o “mana” de copaci taiati si niste noxe in plus nu fac diferenta. Eu, in schimb, spun ca o fac! Cand vorbim de protectia mediului, cu exceptia marilor accidente, nu avem probleme mici si mari. In constitutia generala a ecosistemului, o singura padure defrisata sau sufocata de gunoaie poate ca nu conteaza prea mult – ecodezastrele se compun insa tocmai din suma acestor exemple, iar aici fiecare caz in parte conteaza si are importanta sa. Prin urmare, pana cand nu vom avea niste organizatori & o administratie publica care sa gestioneze cum trebuie un astfel de eveniment, BCC te du invartindu-te!

De obicei, in Antichitate si in Evul Mediu, leprosii erau dusi undeva departe, in afara oraselor sau a satelor, intr-o colonie izolata si bine pazita. Pana cand mureau de boala, erau lasati sa traiasca acolo, intr-o absurda si dramatica societate a lor, de unde oricine incerca sa evadeze era ucis. Astazi, in mod paradoxal, aproape intregul Pamant a ajuns o enorma colonie de leprosi, in vreme ce in rezervatii izolate (si, de asemenea, bine pazite) se conserva petice de viata si vitalitate naturala. Cum am ajuns aici?

Pentru toti mai-marii (si mai ales, mai-micii acestei lumi), Pamantul, ca intreg, nu prezinta absolut nici o importanta… decat din perspectiva castigurilor care se pot (s)mulge de la enormul sau san planetar. Un san care sufera de cancer in ultima faza. Eco-apocalipsa este trambitata deja de peste un deceniu. Cu toate acestea, unii dintre noi stam si o asteptam intr-o dulce nepasare, altii suntem intepeniti in vietile noastre precum un animal salbatic surprins pe sosea in crucea noptii, care priveste hipnotizat la farurile masinii, incapabil sa mai faca un pas, sa se salveze. De ce s-a ajuns aici?

Din nefericire pentru noi, mai toti marii ganditori ai lumii – acei oameni care printr-o simpla idee au avut uriasa putere de a schimba mersul istoriei – au trait cu cateva zeci sau sute de ani inainte ca epoca (post)industriala sa ajunga la apogeu. Ei s-au ocupat de abisurile dinauntrul nostru, de nevoile si libertatile noastre, de cum ne putem transforma in supraoameni, de sensul celor de sus si celor de jos ale Universului in care traim. Confruntati cu Fiinta, nici unul dintre ei nu si-a asumat menirea de a o proteja pe batrana Gaia. Iar aceasta misiune ne apasa acum pe toti cei care facem parte dintre mai-micii lumii, mai mult decat oricand.

Daca nu ajungeti la cinematografe, urmariti astazi pe YouTube premiera filmului Home. O sa va puna serios pe ganduri si poate o sa va schimbe… in bine. Click aici pentru a vedea intregul documentar produs de Luc Besson.

Mii de oameni muncesc zilnic pentru ca noi toti sa avem o viata mai buna. Societatea civila se confrunta cu putinatatea resurselor, cu lipsa voluntarilor, dar mai ales cu nepasarea celor care sunt beneficiarii efectivi ai proiectelor lor. Odata pe an Gala Societatii Civile ne ofera prilejul sa ii cunoastem si sa ii aplaudam pe acesti fantastici anonimi.

Ceremonia de premiere a celei de-a VII-a editii a Galei Societatii Civile a avut loc pe 20 mai, la Bucuresti, iar Marle Premiu a revenit Asociatiei Kogayon pentru proiectul “Stop vanatorii in parcurile nationale”. Ales din totalul de 174 de proiecte inscrise anul acesta, proiectul Asociatiei Kogayon s-a detasat de celelalte, fiind considerat cel mai bun exemplu al fortei de convingere de care poate dispune societatea civila din Romania.

Read the rest of this entry »

Page 7 of 8« First...«45678»