31 August 2009

Unde se duc pepenii cand “mor”?

La gunoi. Unde altundeva sa ajunga pepenii pe care toata lumea trebuie sa-i fi vazut putrezind prin pietele autohtone? Vestiti pentru capacitatea lor de a obtine biocombustibili de unde cu gandul nu gandesti, pe cat se pare, cercetatorii americani au gasit solutia de a transforma “excedentul” de pepeni intr-o sursa economica si ecologica de bioetanol. 

Wayne Fish si grupul lui de cercetare de la un laborator de cercetari agricole din Oklahoma, Statele Unite, au produs etanol din pepenii considerati “rebuturi” si refuzati de comercianti pe motiv de “forma imperfecta” ( in Statele Unite, pepenii care nu intrunesc standardele necesare pentru a fi comercializati reprezinta 20% din productie).

Procedeul, potrivit autorilor studiului (publicat in paginile revistei Biotechnology for Biofuels) va permite obtinerea de biocombustibili ieftini din deseurile neutilizate in alimentatia umana si animala. Totul gratie faptului ca pepenele este alcatuit in proportie de 60% dintr-o pulpa bogata in zaharuri, din care poate fi extras un suc a carui proprietate este aceea ca fermenteaza usor. Produsul acestei fermentari este tocmai etanolul, iar cercetatorii au reusit sa obtina 220 de litri la fiecare hectar de teren cultivat.

Anul acesta, in Romania, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, suprafata totala cultivata cu pepeni verzi a crescut cu 900 de hectare, de la cele 26.700 cultivate in 2008, la 27.600.

26 August 2009

Cat costa moartea unui ambientalist

Pe cat se pare, la 14 ani de la moartea scriitorului si activistului ambientalist Ken Saro-Wiwa, un colos petrolier anglo-olandez (sa nu-i spunem numele) a acceptat sa plateasca 11,1 milioane de euro, cel mai probabil pentru a evita daunele de imagine generate de un pe cat de amanat pe-atat de inevitabil proces.


 
Cercetata din 1995 incoace pentru complicitate cu fostul regim militar din Nigeria la executia a sase civili vinovati de a fi  manifestat impotriva metodelor agresive de extractie a petrolului, desi neaga in continuare orice implicare in moartea scriitorului si a celorlalti cinci activisti (spanzurati pe 10 noiembrie 1995, la finalul unui proces-farsa), compania respectiva ar fi acceptat sa dea acesti bani in cadrul “unui proces de reconciliere” cu tara unde continua sa opereze.

O victorie amara pentru familiile celor decedati, dar totusi una importanta pentru avocatii de la Center for Constitutional Rights din New York, care au intentat procesul. Desi banii nu-i vor readuce cu siguranta la viata pe nigerieni, constituie un mesaj clar pentru multinationalele cu interese in tarile sarace: nu poti viola drepturile omului doar pentru ca faci afaceri; nimeni nu e deasupra legii. Asa sa fie oare?

Ehei, ecologismul asta nu-i asa de simplu cum crede lumea…

Ca dovada, iata cateva surprize, aflate de curand, si care contrazic ceea ce ce credeam noi (dimpreuna cu toata lumea) pana de curand:

  • Transportul feroviar nu e neaparat mai prietenos cu mediul decat cel aviatic caci, in multe cazuri, impactul ambiental al construirii infrastructurii necesare e mai mare
  • Biodieselul nu e intotdeauna o solutie mai buna decat carburantii din petrol, deoarece – dupa cum spun niste savanti care au refacut calculele – amprenta de carbon asociata productiei de plante din care se scoate biocarburantul cu pricina poate fi nebanuit de mare – adesea, mai mare decat cea generata de utilizarea combustibililor fabricati din petrol.

Acum, mai nou, porunca a nu stiu cata din Decalogul Consumatorului cu Constiinta Verde – “Mananca hrana produsa local, nu din aceea carata de la sute sau mii de kilometri departare” – primeste si ea o lovitura. Departamentul pentru Mediu, Alimentatie si Probleme Rurale (DEFRA) din subordinea guvernului Marii Britanii a pus pe site-ul sau un raport in care se arata, cu multe cifre, grafice si tabele, ca nu tot ce creste in UK e mai bun, din punct de vedere al a impactului ambiental, decat variantele din import.

De pilda, capsunile produse in Marea Britanie fac mai mult rau mediului decat cele aduse din Spania, pentru bunul motiv ca in Marea Britanie ele sunt crescute, in mare parte a anului, in sere incalzite – ceea ce inseamna consum de combustibil si emisii de CO2 – spre deosebire de capsunile spaniole, care cresc bine mersi la soare, fara sere si incalzire artificiala.

Raportul analizeaza si alte alimente precum carnea de pui importata din Brazilia vs. carnea de pui produsa in Marea Britanie; sau carnea de miel produsa in Noua Zeelanda vs. alternativa britanica, si altele cateva, ajungand la concluzia ca, in cazul unora dintre ele, chiar daca sunt aduse de la mari distante si afecteaza mediul din pricina costului ambiental al transportului, treaba se compenseaza datorita impactului ambiental mai mic al producerii aceastor alimente in tara de origine.

Alte produse, precum cartofii si merele, e mai bine sa fie locale decat aduse de cine stie unde (din Israel – cartofii sau din Noua Zeelanda – merele) pentru ca in UK exista conditii climatice suficient de bune pentru a obtine recolte ca lumea de cartofi si mere, deci importul lor de la mari departari nu se justifica. Cand e vorba despre rosii si capsuni insa, oricat ar parea de ciudat, s-ar parea ca e preferabil ca britanicii sa le aduca din alte tari, decat sa le produca la ei acasa, cu costuri ambientale mai mari. (Depinde, evident, si de tara din care sunt importate: daca le aduc din Olanda, unde cresc tot in sere, tot prost iese socoteala.)

Ma rog, disputa asta e abia la inceput, calculele sunt greu de facut, problema e foarte complicata si dupa cum vedeti, parerile se pot schimba de la un an la altul. De altfel, raportul nici n-a fost scos prea tare in fata, DEFRA l-a pus pe site, dar undeva intr-un colt mai discret, unde e destul de greu de gasit. E suparator, pentru ca bietii consumatori cu constiinta ecologica adesea chiar se straduiesc sa caute si sa achizitioneze produse locale, incredintati ca fac un lucru bun pentru mediu si… poftim! Se aplica si aici vorba aceea despre drumul spre iad, pavat cu intentii bune.
Ce sa zic? Sa facem si noi ce putem, sa ramanem la (sau sa incepem cu) cu lucrurile cele mai simple si mai de bun simt: sa folosim mai putine pungi de plastic, sa nu lasam apa sa curga aiurea la robinet… cred ca astea n-au cum sa fie reinterpretate. Adica…  asa sper.

O echipa de cercetare italieneasca a dezvoltat o tehnica ce va putea fi folosita in productia de combustibil “verde” din apa. Metoda descoperita de cercetatorul Roberto Bini si de colegii sai din cadrul Laboratorului European de Spectroscopie Nelineara – Universitatea din Florenta, foloseste lasere pentru a produce hidrogen din apa sub presiuni foarte mari.
Niciun alt agent chimic nu este implicat in proces – solventi, catalizatori sau initiatori radiali. Acest lucru este foarte important, deoarece inseamna ca la finalul procesului nu raman substante ce ar trebui separate, tratate sau eliminate. Ca rezultat, costurile sunt reduse, iar impactul asupra mediului este inexistent.
Punctul de plecare al tehnicii este iradierea apei cu ajutorul unui laser. Lumina excita moleculele de apa, care produc radicali hidroxili si atomi de hidrogen. Aceasta separare dureaza de obicei numai cateva miliardimi de secunda inainte ca partile sa se recombine, insa echipa din Florenta a gasit o cale sa rezolve aceasta problema. Expertii au inteles ca aplicand tratamentul cu laser in conditii de presiune mare – aproximativ 1.000 atmosfere, separarea dureaza mai mult. Acest lucru inseamna ca reactorii iradiati sub presiunea mare pot fi folositi pentru o serie de procese chimice, inclusiv generarea de hidrogen pentru a-l folosi pe post de combustibil. 

 

Potrivit lui Bini, deoarece laserul foloseste radiatie aproape ultraviolet, lumina soarelui ar putea fi, teoretic, folosita pentru obtinerea de rezultate similare. In prezent, aproximativ 96% din hidrogen provine din surse neregenerabile, precum carbonul sau hidrocarbonul si numai 4% ne parvine din apa. Procesul proaspat descoperit mai necesita munca si cercetare, dar creatorii sai sunt optimisti cu privire la dezvoltarea sa viitoare.

22 July 2009

Criza economica face bine mediului

Pare bizar, dar potrivit unor stiri aparute recent in presa occidentala, sectorul mediului ar putea avea de castigat de pe urma crizei economice. Cum?

Politica intreprinsa de presedintele Statelor Unite, Barack Obama pentru a-si ajuta poporul sa depaseasca criza a fost definita de multi analisti drept un soi de “Green New Deal”.

Este vorba despre o trimitere clara la actiunile intreprinse in anii ’30 de presedintele Roosevelt, cel care gratie celebrului “New Deal” a reusit sa relanseze economia americana dupa Marea Depresiune din 1929.
In cele din urma, pentru a iesi din criza este nevoie nu numai de mari schimbari structurale si de politici industriale, dar si de o schimbare (evolutie) la nivelul stilului de viata si al obiceiurilor de consum.

Mai concret, potrivit unei estimari facute de Sociétè Générale, o investitie de 300 miliarde de dolari sub forma de subventii si inlesniri fiscale in sectorul energiilor regenerabile ar putea pe de-o parte sa relanseze economia, pe de alta sa aduca beneficii tangibile mediului. Primii beneficiari? Companiile active in sectorul transporturilor si al logisticii, al constructiilor si al tehnologiei; in fine, tocmai cele mai afectate de criza.

Dar, chiar si-atunci cand exista banii, de la vorba la fapta e cale lunga.

Page 4 of 5«12345»