Cine ar fi zis ca vom ajunge, in aceste vremuri grele pentru paduri si pentru atmosfera, sa aflam ca specialistii energeticieni recomanda lemnul ca pe un combustibil pretios si eficient, de mare viitor?

Pare cam ciudat, totusi nu e lipsit de logica: la urma urmei, spre deosebire de carbuni, petrol si gaze naturale, lemnul e o resursa regenerabila. Totul e cum il folosim. Daca tai in nestire copaci si arzi lemnul tot in nestire, in instalatii primitive de incalzire, nu iese nimic. Adica nimic bun. Specialistii cu pricina, care au publicat un articol stufos si documentat in revista Science, vorbesc despre o valorificare superioara a lemnului, numita combustie avansata. Si sustin ca, astfel utilizat, lemnul poate efectiv sa devina un instrument important in lupta impotriva emisiilor de CO2. E surprinzator, dar cu putina tehnologie desteapta, e posibil. Tehnologia desteapta consta in folosirea unor instalatii speciale de ardere. Asemenea cazane pentru combustie avansata exista; de pilda, in Austria, au fost instalate aproximativ 1 000 in ultimii ani, pentru a asigura incalzirea unor uzine sau a unor cladiri publice. Iar aproximativ 10% dintre ele produc si energie electrica.

Combustia avansata a lemnului in asemenea instalatii, explica oamenii de stiinta in articolul pomenit, inseamna reducerea emisiilor de gaze poluante si obtinerea unui randament termic de aproape 90%. E de-a dreptul uluitor, daca ne gandim ca un semineu obisnuit, deschis, are un randament sub 10%. (In schimb, sobele moderne si asa-numitele inserturi – un soi de cutii speciale care se pot instala in seminee si in care are loc arderea – au un randament de 70-80%.) In ceea ce priveste emisiile de particule – aspect important, ca doar particulele acelea tot noi le inhalam la o adica – instalatiile de combustie avansata sunt foarte tari si din acest punct de vedere: arunca in aer de zece ori mai putin decat un insert bun si de 1 000 (!) de ori mai putin decat clasicul semineu deschis.

Articolul are multe, multe cifre si calcule sofisticate aratand ca in SUA, de pilda, padurile ar putea furniza, in fiecare an, in mod durabil, 368 milioane de tone de materie combustibila organica. Autorii afirma ca, azi, lemnul acopera 2% din nevoile de energie in SUA, iar daca administratia padurilor s-ar hotari sa investeasca in dezvoltarea instalatiilor de combustie avansata, proportia ar putea urca la 5%. Pare putin, dar efectul asupra emisiilor de gaze cu efect de sera ar fi considerabil. Iar ca bonus, s-ar economisi si niste sute de milioane de dolari, care sunt cheltuiti astazi pentru petrol. Evident, treaba nu-i posibila decat printr-un program de management durabil al padurilor (taieri controlate plus replantari), altfel rezultatul cel mai evident ar fi doar niste mari suprafete defrisate.
Deci, lemnul… Nu e o solutie-miracol, nu e SOLUTIA, e un pas mic, dar important spre idealul dezvoltarii durabile. Bun si acesta, numai sa fim in stare sa-l facem.

De obicei, in Antichitate si in Evul Mediu, leprosii erau dusi undeva departe, in afara oraselor sau a satelor, intr-o colonie izolata si bine pazita. Pana cand mureau de boala, erau lasati sa traiasca acolo, intr-o absurda si dramatica societate a lor, de unde oricine incerca sa evadeze era ucis. Astazi, in mod paradoxal, aproape intregul Pamant a ajuns o enorma colonie de leprosi, in vreme ce in rezervatii izolate (si, de asemenea, bine pazite) se conserva petice de viata si vitalitate naturala. Cum am ajuns aici?

Pentru toti mai-marii (si mai ales, mai-micii acestei lumi), Pamantul, ca intreg, nu prezinta absolut nici o importanta… decat din perspectiva castigurilor care se pot (s)mulge de la enormul sau san planetar. Un san care sufera de cancer in ultima faza. Eco-apocalipsa este trambitata deja de peste un deceniu. Cu toate acestea, unii dintre noi stam si o asteptam intr-o dulce nepasare, altii suntem intepeniti in vietile noastre precum un animal salbatic surprins pe sosea in crucea noptii, care priveste hipnotizat la farurile masinii, incapabil sa mai faca un pas, sa se salveze. De ce s-a ajuns aici?

Din nefericire pentru noi, mai toti marii ganditori ai lumii – acei oameni care printr-o simpla idee au avut uriasa putere de a schimba mersul istoriei – au trait cu cateva zeci sau sute de ani inainte ca epoca (post)industriala sa ajunga la apogeu. Ei s-au ocupat de abisurile dinauntrul nostru, de nevoile si libertatile noastre, de cum ne putem transforma in supraoameni, de sensul celor de sus si celor de jos ale Universului in care traim. Confruntati cu Fiinta, nici unul dintre ei nu si-a asumat menirea de a o proteja pe batrana Gaia. Iar aceasta misiune ne apasa acum pe toti cei care facem parte dintre mai-micii lumii, mai mult decat oricand.

Daca nu ajungeti la cinematografe, urmariti astazi pe YouTube premiera filmului Home. O sa va puna serios pe ganduri si poate o sa va schimbe… in bine. Click aici pentru a vedea intregul documentar produs de Luc Besson.

Dintre toate grijile pe care populatia Pamantului le are in acest moment, cea mai de seama si mai demna de atentie dintre ele este problema asigurarii hranei pentru viitor.

Cert este ca intr-un timp foarte scurt, gradinile de legume s-au transformat in sere si de aici nu a mai fost decat un singur pas pana la metamorfozarea unei banale gradini de zarzavaturi intr-un laborator high-tech.

Nu incercam sa facem predictii futurologice, deoarece ele functioneaza deja in Japonia, unde o plimbare printre rasadurile de legume nu are nimic in comun cu imaginea clasica si aproape romantica a unei sere insorite.

Creatorii acestui spatiu nu se impiedica insa de asemenea idei mercantile. In opinia lor, aceste vegetale al caror “look” atinge perfectiunea reprezinta nici mai mult, nici mai putin, decat viitorul hranei dedicate oamenilor. Acestea sunt crescute intru-un mediu 100% steril, departe de mizerie, insecte si aer proaspat (!), in ceea ce se vrea o revolutie a agriculturii traditionale. Denumite “fabrici de plante”, aceste “institutii de crestere” pot oferi marfa proaspata 24 de ore din 24, 365/366 de zile din 365/366 de zile.

 

Fiecare componenta a mediului este controlata cu atentie, de la lumina, temperatura, apa si umiditate pana la nivelul de dioxid de carbon. Aici nu sunt acceptati gradinari cu haine si unghii murdare de pamant, deoarece regulile sunt foarte stricte in aceasta privinta. Uniforma obligatorie a angajatilor este formata din manusi, masca chirurgicala si costum special de protectie.

Pe piata japoneza, aceste vegetale sunt considerate produse premium, deoarece sunt crescute intr-un mediu steril, fara a fi utilizate pesticide, de vreme ce riscul unei invazii “gandacesti” este minim. Produsele pot fi consumate in siguranta, chiar daca nu sunt spalate inainte, iar plantele par sa se simta “ca acasa” in aceste fabrici, unde productia uneia singure, poate ajunge pana la 3 milioane de vegetale pe an.

Chiar daca Romania se afla inca departe de momentul unor astfel de achizitii, cu siguranta ca multi dintre noi vor avea ocazia sa povesteasca nepotilor despre gustul nemaipomenit al unei salate din gradina, despre bucuria de a te plimba sau de a uda rasadurile si, de ce nu, de placerea de a te murdari de…pamant!

Pana in 2020, fiecare gospodarie din Marea Britanie va trebui sa-si reduca facturile la energie si amprenta de carbon utilizand o noua generatie de aparate de masura, pe care britanicii le-au si numit smart meters (nu stiu cum sa traduc asta! Imi vine sa le zic, barbar si caraghios, desteptometre – ce aiurea suna! Bine, o sa le spun deocamdata contoare inteligente, ca sa le zicem intr-un fel, de vreme ce vorbim despre ele. Sunt curioasa cum o sa fie botezate oficial atunci cand vor ajunge si la noi).
 

Ideea este sa fie inlocuite toate contoarele de gaz si de energie electrica prin dispozitive asezate la vedere, mai usor de citit si de inteles si care sa le arate consumatorilor exact cat de multa energie folosesc, cat consuma frigiderul, cat fierul de calcat (“Aoleu! Am uitat sa-l scot din priza!”) etc. O sa mai aiba ele si alte functii, ca de-aia sunt contoare destepte, de exemplu sa ajute consumatorii sa vanda energie in retea, daca le prisoseste. (Pentru lamurire: in tarile occidentale ceva mai “inverzite”, se intrevede posibilitatea ca acei oameni care au instalate in propria ograda, dispozitive ce produc energie din surse regenerabile, precum panouri solare sau turbine eoliene, sa “vireze” o parte din ceea ce produc aceste dispozitive in reteaua nationala de electricitate. Asta daca productia e mai mare decat consumul casnic, iar excedentul nu poate fi stocat. In felul acesta, oamenii castiga si ei un banut in plus, ca doar energia costa.)

Guvernul britanic spera ca, in acest fel, sa modifice comportamentul consumatorilor, incurajandu-i sa economiseasca bani si, totodata, energie. Mai au loc, la ora actuala, niste discutii privitoare la modul in care va fi pus in practica proiectul, dar important e ca s-au hotarat.

Contoarele pe care le au in casa cei mai multi dintre britanici – ca si cei mai multi dintre ceilalti europeni, inclusiv romanii -, dateaza, cum a zis Ed Miliband, secretarul britanic insarcinat cu problemele legate de energie si schimbari climatice,  “dintr-o alta era, cea de dinainte de schimbarea climei”. Proiectate in anii ’70 si 80’ ai secolului trecut, aceste contoare anacronice stiu doar una si buna: sa arate cata electricitate si cat gaz s-au consumat de la instalarea lor in respectiva locuinta. Nu-s deloc prietenoase cu utilizatorii, ca, de altfel, nici apometrele sau repartitoarele mai-nou instalate in Romania, desi mie personal mi-au fost de oarecare folos. Acum, sa vedem cum se vor intelege britanicii cu noua tehnologie.

“Natura a disparut. A disparut inainte ca noi sa ne nastem, inainte chiar ca parintii nostri sa se nasca, a disparut inaintea ridicarii piramidelor si chiar inainte de civilizarea omului. Traim pe o planeta uzata.” Erle Ellis, ecologist al Universitatii din Maryland-Baltimore County.

“Daca acest lucru ne deranjeaza, este cazul sa depasim momentul. Traim astazi in Antropocen , o epoca geologica in care atmosfera Pamantului, litosfera si biosfera sunt modelate in principal de interventia umana.

Da, natura este inca prezenta si ne mai surprinde uneori neplacut cu dezastre, insa nu se mai afla in pozitia de factor de decizie. Acum, aceasta este sarcina noastra. Nu este cazul sa invinuim natura pentru incalzirea globala, pentru ridicarea nivelului marilor, pentru extinctiile in masa sau speciile invadatoare, pentru esecurile agricole sau pentru saracie. Toate acestea stau in mana noastra.

Societatea trebuie sa invete din progresul sau stiintific cum sa explice transformarile in cazul gazelor cu efect de sera si al biosferei in perioada Antropocenului. Din studiul stiintific, din arheologie, paleo-ecologie si chiar epidermologie reiese ca oamenii au modelat in mod vizibil planeta in ultimele mii de ani. Au vanat excesiv, au defrisat excesiv si au consumat excesiv. Responsabil indubitabil al dezechilibrelor actuale, este, deci, omul. Planeta noastra este una uzata. Multumita noua, Pamantul a devenit mai fierbinte, mai despadurit si mai putin biodiversificat in timpul ultimelor milenii.

Ce este de facut acum? In primul rand, sa incetam a mai incerca sa ne salvam planeta. Este timpul pentru o ecologie “postnatura”. Postnaturalismul presupune reciclarea gunoiului nostru, gestionarea inteligenta a gunoiului lasat de bunicii nostri si asigurarea celui mai bun gunoi pentru nepotii nostri. Postnaturalismul presupune indragirea si imbratisarea naturii umane, a celei pe care ne-am creat-o noua si a naturii in care traim.

Este vremea sa ne salvam pe noi insine. Este adevarat ca preistoria este presarata cu ramasitele civilizatiilor disparute, dar Homo sapiens nu va disparea. De fapt, noi oamenii putem transforma intr-un gunoi total planeta si tot sa supravietuim. Am facut-o deja in multe sensuri. Nu ne place asa? Atunci sa incetam gunoiul. Sa folosim energie regenerabila. Sa curatam, sa reparam, sa muncim. “Nava” Pamant este garantata pentru inca multi kilometri.”, sustine acelasi Erle Ellis.

Sursa: Wired

Page 4 of 4«1234