Marele Recif de Corali se va degrada intr-atat de mult din pricina apelor incalzite, incat va fi de nerecunoscut in urmatorii 20 de ani, potrivit lui Charlie Veron, fost cercetator coodonator al Institutului Australian de Stiinta Marina.

“Nu exista cale de scapare sau speranta. Marele Recif de Corali va disparea in urmatorii 20 de ani. Va fi primul ecosistem al lumii care va intra in colaps. Vorbesc nu doar in numele meu, ci in asentimentul experitizei tuturor cercetatorilor recifului de corali si al fiecarei organizatii de cercetare. Am vorbit cu toti. Este realitatea”, a declarat omul de stiinta.

Dupa o functionare viabila de-a lungul a 250 milioane de ani, tulburarile din sistemele biologice si comunicationale ale recifurilor de corali au fost identificate ca reprezentand cauzele principale ale deteriorarii coralilor si ale destramarii ecosistemelor recifale din toata lumea.

Recifurile de corali alcatuiesc cea mai mare structura unitara din lume formata din organisme vii, Marea Bariera de Corali a Australiei fiind vizibila din spatiul cosmic. Reciful este compus din peste 2 900 de recifuri individuale si 900 de insule, care se intind pe o distanta de aproximativ 3 000 de kilometri si acopera o suprafata de 344 000 kilometri patrati.

Cercetarile intense din ultima perioada ajuta la explicarea motivului pentru care recifurile de corali din toata lumea se prabusesc si, mai ales, la gasirea unor solutii pentru supravietuirea lor. Problemele pe care le infrunta recifurile sunt uriase si in plina crestere. Ele sunt presate de schimbari la nivelul temperaturilor oceanice, de poluare, de pescuitul excesiv, de sedimentari, de aciditate, de oxidari si boli. Si daca, separat, niciuna dintre aceste probleme nu ar putea decima Marea Bariera de Corali, suma lor este de natura sa o faca. Unii cercetatori estimeaza ca aproximativ 20% din recifurile de corali ale lumii sunt deja moarte si alte 24 de procente sunt grav amenintate. Asistam la un inceput al sfarsitului?

Ok, suntem la curent cu faptul ca ghetarii de la poli se micsoreaza intr-un ritm nebunesc de rapid si haotic, de parca s-ar afla intr-o competitie cu ei insisi. Stirile astea despre ghetari care se topesc pe capete erau destul de “fierbinti” in urma cu cativa ani, insa fara rezultat. Repetitia NU ESTE mama invataturii. Am invatat sa ignoram mesajele de avertizare pe care creierul nostru le considera spam-uri, pana la “performanta” de a nu mai percepe adevarata dimensiune a dezastrului.

Si totusi…situatia chiar este grava. Consecintele topirii unor cantitati prea mari de gheata pot fi catastrofale pentru planeta, pentru ecosisteme si pentru oameni. 

Putini dintre noi stim ca ghetarii joaca si nefericitul rol de barometre ale incalzirii globale. Imaginile captate cu ajutorul satelitilor, dramatice, dar de o frumusete trista, le ofera oamenilor de stiinta o masura corecta a schimbarilor prin care trece planeta noastra. Ghetarii sunt considerati a fi unul dintre cei mai demni de luat in seama indicatori ai schimbarii climatului, iar cea mai potrivita perspectiva este cea din spatiu.

Intinderile inghetate se formeaza odata cu acumularea unor cantitati impresionante de zapada, care se aduna in cateva sute de ani. Cercetatorul NASA, Dorothy Hall declara: “Ghetarii care au tendinta de a fi buni indicatori ai schimbarii climatului, sunt cei care se formeaza pe pamant. Acestia raspund direct la influentele de temperatura si la cantitatile de zapada care cad anual”. Hall s-a folosit de imaginile captate de sateliti pentru a monitoriza schimbarile acestui tip de ghetari in Europa, Islanda si Alaska. Tendinta este  de a se extinde in anumite directii sau de a stationa in altele. Cu ajutorul satelitilor, cercetarii au putut masura ritmul de crestere sau descrestere al acestora. Pe masura ce ghetarii isi intind marginile, se subtiaza catre centru. De altfel, cercetatorii au ajuns la concluzia ca acestia incepe sa piarda din masa.

Nu exista indoiala in ceea ce priveste faptul ca ghetarii lumii se topesc precum o uriasa inghetata, iar acest lucru nu face decat sa confirme un lucru: ne incalzim!
Un expert american din cadrul NASA Earth Observatory declara: “Cercetatorii, in general, sunt de acord asupra faptului ca incalzirea cu care se confrunta in prezent planeta poate fi generata de schimbarile ciclice, dar naturale, ale climatului Pamantului. Este foarte posibil ca efectele acestui ciclu natural sa fie potentate de catre rezultatele arderii la scara larga a combustibililor fosili, inca de la inceputul revolutiei industriale”.

Ultima incalzire globala a avut loc in urma cu 120 000 de ani. Atunci, gheata topita a ridicat considerabil nivelul marilor si oceanelor. Daca in prezent ne-am confrunta cu o situatie asemanatoare, majoritatea comunitatilor aflate pe coastele maritime sau oceanice ar fi devastate.

Oamenii, impreuna, formeaza o putere. O putere care de multe ori ne face sa credem, in mod fals de altfel, ca putem controla tot. Natura pe care o numim aproape ironic cateodata “mama” (ironia consta in faptul ca ne putem foarte usor auto-acuza de matricid), este cea care ne serveste din cand in cand (in ultima vreme din ce in ce mai des) o bine meritata lectie menita sa ne invete care ne este locul. Deci iata, ne confruntam cu o schimbare ciclica a climatului planetei si ne pregatim cu infrigurare pentru momentul 2012, cand vom infrunta o alta schimbare radicala, in premiera absoluta pentru oamenii moderni: inversarea polilor.

Revenind la natura, schimbare naturala au ba, nu putem sa refuzam acceptarea unui adevar care sa desfasoara zilnic sub ochii nostri: poluam! Poluam pe toata durata vietii si suntem poluati in fiecare zi. Nu este de mirare ca ne-am obisnuit in acest mediu toxic pe care l-am transformat in “aerul” nostru.

Una peste alta, daca nu putem impiedica accesele de nebunie periodica a naturii, am putea sa nu fim noi cei care ii ofera franghia. In schimb, sunt binevenite niste “sedinte de terapie” gratuite si o lista de “medicamente” din partea casei.

Inginerii de la MIT au construit un absorbant de socuri care, in cazul vehiculelor mari, poate genera suficienta energie pentru a incarca bateria si a alimenta electronice precum farurile si casetofonul. In vehiculele conventionale, socurile transforma vibratia verticala provocata de parcurgerea unui traseu cu denivelari, in caldura. Energia calorica este apoi irosita. Absorbantul de socuri al celor de la MIT, denumit GenShock, inmagazineaza energia generata de traversarea drumurilor accidentate si o transforma in electricitate utila, usurand sarcina alternatorului dependent de combustibil. Acest lucru imbunatateste in schimb consumul autovehiculului. De asemenea, soferul si pasagerii vor beneficia de calatorii mai line datorita unui sistem electronic care monitorizeaza si raspunde fortei generate de socuri.

Inginerii au identificat in suspensii o importanta sursa de irosire a energiei, in special in cazul camioanelor grele. Aceasta reprezinta solutia unei probleme serioase. GenShock este cel mai folositor in cazul vehiculelor care parcurg distante mari, precum trailerele folosite pentru transportul marfurilor si vehiculele miliare care trebuie sa mearga pe terenuri accidentate. Desi GenShock nu este inca suficient de eficient din punct de vedere al costurilor pentru a fi produs si pentru masinile mici, inginerii spera sa il poata combina cu alte sisteme de colectare a energiei pentru a maximiza eficienta automobilelor de larg consum.

Unele dintre aceste tehnologii sunt deja folosite in cazul autovehiculelor hibride: franarea “regeneratoare” transforma miscarea masinii in electricitate atunci cand vehiculul se opreste, iar unele modele de BMW si Honda dispun de dispozitive care recupereaza caldura din evacuarile motorului. Dar abilitatea de a captura in mod creativ energia vehiculului nu este limitata doar la nivelul masinii. Londra si Israel planuiesc sa inglobeze generatoare in sosele pentru a colecta energia disipata de traficul rutier. Asta da inventie eco!

16 September 2009

Noi, nimic?

In fiecare an, in cea de-a treia sambata din luna septembrie, se desfasoara in lume un eveniment numit International Coastal Cleanup. Voluntari de pretutindeni organizeaza o zi a curateniei pe plajele marilor si ale oceanelor, iar unde nu-s mari si oceane – pe malurile celor mai firave cursuri de apa sau lacusoare existente in zona.
Anul trecut, 400.000 de voluntari din 100 de tari au adunat peste 3 milioane de kg de gunoaie. Operatiunea se desfasoara foarte organizat, sub auspiciile si coordonarea organizatiei internationale Ocean Conservancy, dedicata protejarii apelor. Dupa cat se pare, ar fi nevoie sa te inscrii, sa se formeze o echipa, treaba sa fie coordonata de cineva la nivel national si la nivel local… un protocol destul de riguros, menit probabil sa ofere un oarecare control asupra operatiunii si sa asigure centralizarea unor date: cati au participat, cat gunoi s-a colectat etc., ca sa aiba si ei o evidenta, nu? (Pe baza cifrelor se fac niste statistici oficiale si asa aflam si noi cat de murdare sunt, cu adevarat, apele lumii.)

Dar, cu control sau fara control, cu organizare sau fara, cel mai important, zic eu, e ca treaba sa fie facuta.
Or, dand eu o cautare pe net, n-am gasit nimic referitor la vreo pregatire pentru eveniment din partea organizatiilor ecologiste de pe la noi. Voi stiti ceva? Daca da, spuneti mai departe. Oricum, postul asta poate inspira vreun ONG autohton, pentru la anul.

Dar, la urma urmei, chiar daca nu-i nimic organizat, orice om care strange, asa de capul lui si fara sa-l indrume nimeni, o sacosa de gunoaie de pe marginea unei ape, tot face o fapta buna.

Criza financiara din buzunarele si din bancile noastre nu este singura care ne ridica probleme si pentru care ar trebui sa ne ingrijoram. Un declin cel putin la fel de insemnat si in jurul caruia nu este loc de suspiciuni se intampla la nivelul biodiversitatii din batranul continent. Pierderea biodiversitatii din salbaticiile Europei este una de mari proportii, dar se afla departe de intelegerea si atentia celor mai multi dintre noi.

Nu in toate tarile europene si mai ales ale UE atitudinea fata de biodiversitate este la fel de indiferenta si chiar ostila precum cea din Romania. Sunt state care au inteles riscurile si au chiar politici serioase cu privire la sprijinirea mediului si a vietii salbatice, unde se iau masuri si se fac imbunatatiri pentru mentinerea biodiversitatii. Cu toate acestea, eforturile lor tind sa para neinsemnate in comparatie cu lehamitea generala si lipsa totala de implicare in acest domeniu, ce caracterizeaza restul tarilor europene.

Biodiversitatea nu este un moft al ambientalistilor, cum ar putea crede unii sceptici sau necunoscatori. Vorbind despre o asemenea problema, nimeni nu incearca doar sa “faca conversatie” sau sa se erijeze artificial intr-un promotor al cauzei ecologiste; fenomenul are o importanta capitala in existenta noastra.

Pierderea biodiversitatii va avea un impact negativ asupra consumului alimentar, al aprovizionarii cu apa si se va rasfrange si asupra altor servicii conditionate de ecosisteme. Pentru un profan, nu inseamna mare lucru disparitia unei specii de rozator sau de pasare, pentru ca el nu intelege mecanismul de domino al naturii. Toate sunt inlantuite in natura, la fel ca intr-un sistem economic. O veriga slabita duce la ruperea lantului, la distrugerea echilibrului. Fiecare element si pion joaca un rol esential in echilibrul natural si tocmai neintelegerea acestui fenomen naste o indiferenta extrem de paguboasa pentru salbaticie si in cele din urma, pentru noi insine.

Natura este pe cale sa-si piarda echilibrul deoarece, nu doar in Europa, ci peste tot in lume biodiversitatea este in primejdie, amenintand si supravietuirea noastra. Pentru a oferi totusi o ameliorare a lucrurilor, UE a introdus noul concept “ecosistem de contabilitate”, a carui idee de baza este aceea ca toate companiile si intreprinderile sa-si muleze activitatile si pe considerentul ecologist. Conservarea biodiversitatii nu va fi o misiune prea usoara avand in vedere schimbarile climatice, problema ce impune adaptarea multor specii la noile conditii, dar sprijinind diversitatea biologica, vom ajuta nu doar natura, cat si pe noi insine.

Ce miza poate fi mai importanta decat supravietuirea speciei?

Page 1 of 41234»