“Nu exista cale de scapare sau speranta. Marele Recif de Corali va disparea in urmatorii 20 de ani. Va fi primul ecosistem al lumii care va intra in colaps. Vorbesc nu doar in numele meu, ci in asentimentul experitizei tuturor cercetatorilor recifului de corali si al fiecarei organizatii de cercetare. Am vorbit cu toti. Este realitatea”, a declarat omul de stiinta.

Dupa o functionare viabila de-a lungul a 250 milioane de ani, tulburarile din sistemele biologice si comunicationale ale recifurilor de corali au fost identificate ca reprezentand cauzele principale ale deteriorarii coralilor si ale destramarii ecosistemelor recifale din toata lumea.

Recifurile de corali alcatuiesc cea mai mare structura unitara din lume formata din organisme vii, Marea Bariera de Corali a Australiei fiind vizibila din spatiul cosmic. Reciful este compus din peste 2 900 de recifuri individuale si 900 de insule, care se intind pe o distanta de aproximativ 3 000 de kilometri si acopera o suprafata de 344 000 kilometri patrati.

Cercetarile intense din ultima perioada ajuta la explicarea motivului pentru care recifurile de corali din toata lumea se prabusesc si, mai ales, la gasirea unor solutii pentru supravietuirea lor. Problemele pe care le infrunta recifurile sunt uriase si in plina crestere. Ele sunt presate de schimbari la nivelul temperaturilor oceanice, de poluare, de pescuitul excesiv, de sedimentari, de aciditate, de oxidari si boli. Si daca, separat, niciuna dintre aceste probleme nu ar putea decima Marea Bariera de Corali, suma lor este de natura sa o faca. Unii cercetatori estimeaza ca aproximativ 20% din recifurile de corali ale lumii sunt deja moarte si alte 24 de procente sunt grav amenintate. Asistam la un inceput al sfarsitului?

Si totusi…situatia chiar este grava. Consecintele topirii unor cantitati prea mari de gheata pot fi catastrofale pentru planeta, pentru ecosisteme si pentru oameni. 

Putini dintre noi stim ca ghetarii joaca si nefericitul rol de barometre ale incalzirii globale. Imaginile captate cu ajutorul satelitilor, dramatice, dar de o frumusete trista, le ofera oamenilor de stiinta o masura corecta a schimbarilor prin care trece planeta noastra. Ghetarii sunt considerati a fi unul dintre cei mai demni de luat in seama indicatori ai schimbarii climatului, iar cea mai potrivita perspectiva este cea din spatiu.

Intinderile inghetate se formeaza odata cu acumularea unor cantitati impresionante de zapada, care se aduna in cateva sute de ani. Cercetatorul NASA, Dorothy Hall declara: “Ghetarii care au tendinta de a fi buni indicatori ai schimbarii climatului, sunt cei care se formeaza pe pamant. Acestia raspund direct la influentele de temperatura si la cantitatile de zapada care cad anual”. Hall s-a folosit de imaginile captate de sateliti pentru a monitoriza schimbarile acestui tip de ghetari in Europa, Islanda si Alaska. Tendinta este  de a se extinde in anumite directii sau de a stationa in altele. Cu ajutorul satelitilor, cercetarii au putut masura ritmul de crestere sau descrestere al acestora. Pe masura ce ghetarii isi intind marginile, se subtiaza catre centru. De altfel, cercetatorii au ajuns la concluzia ca acestia incepe sa piarda din masa.

Nu exista indoiala in ceea ce priveste faptul ca ghetarii lumii se topesc precum o uriasa inghetata, iar acest lucru nu face decat sa confirme un lucru: ne incalzim!
Un expert american din cadrul NASA Earth Observatory declara: “Cercetatorii, in general, sunt de acord asupra faptului ca incalzirea cu care se confrunta in prezent planeta poate fi generata de schimbarile ciclice, dar naturale, ale climatului Pamantului. Este foarte posibil ca efectele acestui ciclu natural sa fie potentate de catre rezultatele arderii la scara larga a combustibililor fosili, inca de la inceputul revolutiei industriale”.

Ultima incalzire globala a avut loc in urma cu 120 000 de ani. Atunci, gheata topita a ridicat considerabil nivelul marilor si oceanelor. Daca in prezent ne-am confrunta cu o situatie asemanatoare, majoritatea comunitatilor aflate pe coastele maritime sau oceanice ar fi devastate.

Oamenii, impreuna, formeaza o putere. O putere care de multe ori ne face sa credem, in mod fals de altfel, ca putem controla tot. Natura pe care o numim aproape ironic cateodata “mama” (ironia consta in faptul ca ne putem foarte usor auto-acuza de matricid), este cea care ne serveste din cand in cand (in ultima vreme din ce in ce mai des) o bine meritata lectie menita sa ne invete care ne este locul. Deci iata, ne confruntam cu o schimbare ciclica a climatului planetei si ne pregatim cu infrigurare pentru momentul 2012, cand vom infrunta o alta schimbare radicala, in premiera absoluta pentru oamenii moderni: inversarea polilor.

Revenind la natura, schimbare naturala au ba, nu putem sa refuzam acceptarea unui adevar care sa desfasoara zilnic sub ochii nostri: poluam! Poluam pe toata durata vietii si suntem poluati in fiecare zi. Nu este de mirare ca ne-am obisnuit in acest mediu toxic pe care l-am transformat in “aerul” nostru.

Una peste alta, daca nu putem impiedica accesele de nebunie periodica a naturii, am putea sa nu fim noi cei care ii ofera franghia. In schimb, sunt binevenite niste “sedinte de terapie” gratuite si o lista de “medicamente” din partea casei.

Inginerii au identificat in suspensii o importanta sursa de irosire a energiei, in special in cazul camioanelor grele. Aceasta reprezinta solutia unei probleme serioase. GenShock este cel mai folositor in cazul vehiculelor care parcurg distante mari, precum trailerele folosite pentru transportul marfurilor si vehiculele miliare care trebuie sa mearga pe terenuri accidentate. Desi GenShock nu este inca suficient de eficient din punct de vedere al costurilor pentru a fi produs si pentru masinile mici, inginerii spera sa il poata combina cu alte sisteme de colectare a energiei pentru a maximiza eficienta automobilelor de larg consum.

Unele dintre aceste tehnologii sunt deja folosite in cazul autovehiculelor hibride: franarea “regeneratoare” transforma miscarea masinii in electricitate atunci cand vehiculul se opreste, iar unele modele de BMW si Honda dispun de dispozitive care recupereaza caldura din evacuarile motorului. Dar abilitatea de a captura in mod creativ energia vehiculului nu este limitata doar la nivelul masinii. Londra si Israel planuiesc sa inglobeze generatoare in sosele pentru a colecta energia disipata de traficul rutier. Asta da inventie eco!

Dar, cu control sau fara control, cu organizare sau fara, cel mai important, zic eu, e ca treaba sa fie facuta.
Or, dand eu o cautare pe net, n-am gasit nimic referitor la vreo pregatire pentru eveniment din partea organizatiilor ecologiste de pe la noi. Voi stiti ceva? Daca da, spuneti mai departe. Oricum, postul asta poate inspira vreun ONG autohton, pentru la anul.

Dar, la urma urmei, chiar daca nu-i nimic organizat, orice om care strange, asa de capul lui si fara sa-l indrume nimeni, o sacosa de gunoaie de pe marginea unei ape, tot face o fapta buna.

Nu in toate tarile europene si mai ales ale UE atitudinea fata de biodiversitate este la fel de indiferenta si chiar ostila precum cea din Romania. Sunt state care au inteles riscurile si au chiar politici serioase cu privire la sprijinirea mediului si a vietii salbatice, unde se iau masuri si se fac imbunatatiri pentru mentinerea biodiversitatii. Cu toate acestea, eforturile lor tind sa para neinsemnate in comparatie cu lehamitea generala si lipsa totala de implicare in acest domeniu, ce caracterizeaza restul tarilor europene.

Biodiversitatea nu este un moft al ambientalistilor, cum ar putea crede unii sceptici sau necunoscatori. Vorbind despre o asemenea problema, nimeni nu incearca doar sa “faca conversatie” sau sa se erijeze artificial intr-un promotor al cauzei ecologiste; fenomenul are o importanta capitala in existenta noastra.

Pierderea biodiversitatii va avea un impact negativ asupra consumului alimentar, al aprovizionarii cu apa si se va rasfrange si asupra altor servicii conditionate de ecosisteme. Pentru un profan, nu inseamna mare lucru disparitia unei specii de rozator sau de pasare, pentru ca el nu intelege mecanismul de domino al naturii. Toate sunt inlantuite in natura, la fel ca intr-un sistem economic. O veriga slabita duce la ruperea lantului, la distrugerea echilibrului. Fiecare element si pion joaca un rol esential in echilibrul natural si tocmai neintelegerea acestui fenomen naste o indiferenta extrem de paguboasa pentru salbaticie si in cele din urma, pentru noi insine.

Natura este pe cale sa-si piarda echilibrul deoarece, nu doar in Europa, ci peste tot in lume biodiversitatea este in primejdie, amenintand si supravietuirea noastra. Pentru a oferi totusi o ameliorare a lucrurilor, UE a introdus noul concept “ecosistem de contabilitate”, a carui idee de baza este aceea ca toate companiile si intreprinderile sa-si muleze activitatile si pe considerentul ecologist. Conservarea biodiversitatii nu va fi o misiune prea usoara avand in vedere schimbarile climatice, problema ce impune adaptarea multor specii la noile conditii, dar sprijinind diversitatea biologica, vom ajuta nu doar natura, cat si pe noi insine.

Ce miza poate fi mai importanta decat supravietuirea speciei?

Ultima “aparitie” din seria Personificarile Naturii este o imagine perena, zugravita in calota Austfonna, din arhipelagul Svalbard. La prima vedere pare un ghetar ca oricare altul aflat in intinderile inghetate ale Norvegiei. Insa o observatie mai atenta ne reveleaza una dintre cele mai impresionante personificari inchipuite vreodata: o figura plangatoare.

Efectul este cu atat mai dramatic, cu cat numeroasele semnale ale ecologistilor legate de topirea calotei glaciare au fost intampinate, pana in prezent, cu o nemeritata indiferenta. Se pare ca oamenilor le place sa salveze numai ceea ce creste sau exista sub nasul lor. Imaginatia lasa insa de dorit in ceea ce priveste realizarea unei imagini de ansamblu asupra efectelor cu consecinte grave pentru planeta. Figura umanoida a aparut in cadrul unui proces avansat de dezghet, in timpul caruia gheata topita si zapada se prabuseau in mare.

“Minunea” din ghetar s-a dovedit a fi providentiala pentru ecologisti, care si-au reinnoit fortele pentru a duce mai departe lupta impotriva incalzirii globale. Cresterea nivelului marilor si oceanelor cauzata de topirile masive ale ghetarilor, reprezinta doar unul dintre efectele schimbarii climatului. Expertii avertizeaza ca in cazul tarilor aflate la o altitudine mai mica, coastele marine vor fi inghite de apa in numai cativa ani.

Jon Ove Hagen, membru al World Glacier Monitoring Service (WGMS) si profesor de geologie in cadrul Universitatii Oslo, studiaza calota glaciara Austfonna inca din 1988.
“Austfonna, cu o suprafata de peste 7770 de kilometri patrati este de departe cel mai mare ghetar din Svalbard si unul dintre cei mai intinsi din Arctica. Geometria calotei se schimba, iar acesta se micsoreaza cu 6.66909092 × 109 metri cubici pe an”. WGMS tine sub observatie starea ghetarului Austfonna, insa profesorul Hagen aminteste ca aceasta institutie se confrunta si cu situatii mult mai grave, cum ar fi cele ale unor ghetari din Artica care se topesc intr-un ritm alarmant.

Acestea fiind spuse, aparitia umanoida din ghetarul Austfonna este o pura coincidenta, un efect al unei cauze “fierbinti” (incalzirea globala) sau un semn divin ce nu trebuie ignorat?

Acum vine marea dilema: e bine sau e rau ca avem de luptat cu doua crize in loc de una? Aparent e rau – cum sa fie bune doua necazuri in loc de unul? Dar, la urma urmelor, matematica nu-i totul, asa ca… Dupa ce m-am gandit bine, am ajuns la concluzia ca (atentie! urmeaza un cliseu) in tot raul e si un bine. Mie asa mi se pare. Criza asta economica a venit ca o lectie: grea, noua, pentru multi dintre noi, dar care, in cele din urma, s-ar putea sa ne invete ceva folositor.

Oare cand sa mai fi avut noi norocul asta – ca noroc este – ca o noua dificultate sa ne ajute sa iesim din alta? Da, stiu ca o sa va mirati, unii n-au sa fie de acord si or sa ma contrazica, dar asteptati sa adun cateva argumente si o sa vedeti ca e ceva aici, ceva la care nu ne-am asteptat, dar care ne-ar putea fi util. Unele dintre cele insirate mai jos sunt valabile si pentru noi, in Romania; altele sunt aplicabile deocamdata la altii, nu si la noi; dar aici nu vorbesc numai de noi, fiindca atunci cand e vorba despre schimbarile climatice si epuizarea resurselor, toata lumea o sa simta efectele, mai curand sau mai tarziu, mai mult sau mai putin, deci suntem oricum in aceeasi galeata. Important e ca omenirea descopera, ca pe o revelatie, ca exista o concordanta intre a-ti gospodari ca lumea resursele proprii si a gospodari la fel si resursele Pamantului. Fii verde la tine acasa si, in felul asta, poti cheltui mai putin, cam asta e mesajul. Asa ca peste tot unde te invarti dai peste solutii, sugestii, recomandari & sfaturi avand la temelie principiul constiinta verde trece prin buzunar.

In general, reducerea consumului, de care prea putini s-au sinchisit pe vremea cand cresterea economica ne incuraja sa cheltuim dezlantuit, a devenit acum nu neaparat un comportament intentionat verde, ci un comportament destept din punct de vedere al bugetului, si asta e, pentru multi oameni, un argument la care sunt mai sensibili decat la cele de tip “green living”.

• Energia: adoptarea unor solutiile energetice alternative e acum mai tentanta ca oricand, de vreme ce argumentul suprem nu mai este ca, in felul asta, contribui la salvarea planetei, ci acela ca, instaland panouri solare, mori de vant sau ce-o mai fi, iti reduci facturile la energie cu nu stiu cat la suta.
• Apa: economiile au devenit mai importante odata cu instalarea apometrelor si cu scumpirea metrului cub de apa, si abia asta e ceea ce i-a convins pe multi, mai degraba decat atentionarile si recomandarile de a economisi apa, fiindca e o resursa pretioasa si e in scadere la nivel global etc. etc.
• Dieta: am auzit de atatea ori ca reducerea consumului de carne – chiar fara a ajunge la vegetarianism – contribuie la reducerea amprentei de carbon si a efectului de sera. Dar pe cati dintre romani i-a impresionat chestia asta, sincer? In schimb, scumpirea alimentelor si cresterea costului vietii, in general, i-a impresionat pe unii destul de tare pentru a-i face sa-si reduca putin consumul de carne, fiindca nu-si mai permit atat de multa. Astept cu nerabdare niste statistici – pe care le vom avea abia anul viitor – ca sa aflu cata carne am mancat noi in 2009 fata de 2008.
• Cumparaturi en gros: unii dintre noi le faceau si pana acum, in limita posibilitatilor, dar – sa recunoastem – avem un imbold suplimentar de cand cu criza economica. Prea putini constientizau, inainte, ca a cumpara detergent intr-o punga de 6 kg e mai bine pentru mediu decat sa cumperi 6 pungi a cate un kg. Acum a aparut si o reclama care – ati vazut – pune accentul tot pe economii si nu pe binele facut mediului. Dar e un bine pentru mediu, si de asta spun ca, paradoxal si miraculos, criza economica ar putea reprezenta, pe termen lung, o binefacere pentru natura, cel putin in societatea occidentala.

Si iar ma-ntorc si zic: cine ar fi crezut ca recesiunea economica ar putea face vreun bine cuiva? Nebanuite sunt caile economiei, ale ecologiei si ale istoriei… Uneori imi vine sa spun ca James Lovelock, care a emis ipoteza Gaia, aceea care descrie Terra ca pe un superorganism urias, capabil de autoreglare, a vazut departe, dar parca tot n-a pus destul accent pe inteligenta acestui organism si pe capacitatea lui uluitoare de a-si rezolva singur problemele. Rezolvarea dura, solutia finala a Mamei Terra ar fi sa scape de noi, cei care i-am facut necazuri. Poate, cu recesiunea, a vrut sa ne mai dea o sansa?

Criza economica pare anume facuta ca sa ne trezeasca din frenezia noastra consumerista, nepasatoare si frivola. E trist ca a fost nevoie de asta, dar e o lectie. Eu asa cred, ca recesiunea ne-a facut, pana la urma, un bine. Si colectiv, si individual. Colectiv – mai putin consum, mai putin gunoi etc. Ati inteles. Dar si individual, ca doar gospodarirea desteapta a resurselor e o deprindere valoroasa. Cei care vor fi suficient de intelepti sa profite de criza economica, sa invete niste obiceiuri noi de viata, vor avea un avantaj atunci cand criza se va sfarsi. Criza ecologica va  mai dura, nu ne facem iluzii. Dar cea economica va trece curand! Profitati de ea acum!

Iaca pilde, adunate de prin strainataturi:

30+ More Ways to Save Money by Going Green

6 Easy Ways to Go Green and Save Money in a Black Economy

10 Ways to Go Green and Save Money at the Same Time

Save Money By Being Green!

Dar sa revenim la povestea mea.Ramasesem la durerea resimtita cand mi-au taiat trunchiul. Durerea a disparut repede odata cu zumzetul barbar al drujbei care mi-a retezat trunchiul… In cadere mi-a parut rau ca am zdrobit alti copacei mai tineri care se straduiau si ei sa traiasca, sa produca oxigen pentru oamenii care, am uitat sa va zic, cica sunt cea mai inteligenta specie, dar nu-s’ cum de reusesc sa produca numai substante otravitoare care-i omoara si pe ei incetul cu incetul…Am fost un stejar frumos, aveam cam 90 de ani omenesti. Oamenii sensibili sunt din ce in ce mai putini, dupa cum constat cu tristete.

- Ei bine, simt ca oamenii sensibili m-au iubit…Ce? Inca mai credeti ca noi copacii suntem plante, iar plantele nu simt dragostea si emotiile? Au existat si oameni care m-au iubit, m-au pictat, m-au fotografiat, s-au sarutat sub coroana mea, s-au odihnit sub umbra mea, copii se jucau in jurul meu…Acum toate acestea s-au sfarsit…din nefericire cresteam intr-o padure din apropierea unui mare oras al Romaniei…Intr-o buna zi, in padure a oprit o masina mare, urata si puturoasa, voi oamenii o numiti “Jeep”. Din ea au coborat mai multi oameni. Ati ghicit! Nu erau dintre aceia buni si sensibili.

Aveau priviri lacome in ochii ingropati in grasime. Unul dintre ei, cel mai gras era foarte slugarnic fata de altul, mai slab si cu figura dura de imbogatit. Noi copacii auzim totul, frunzele si vantul mi-au adus franturi din vorbele lor:
“-Da, dom senator, cum sa nu…Se face, Da-o mortii ei da padure…Pai nu sunt io primar aicea? -Ma cunoaste fraerii astia inca de pe vreme lu’ Ceasca. Ma stie toti da frica ca eram ciripitor acolo sus, dracu’ il lua daca misca vreunu’ in front…Azi, sa mor io, ma scuzati, E si mai usor, ca nu mai e nici controale, Nici dracu’, nimic…Aia de la Directia Silvica imi mananca toti din palma, nu-i problema cu aia… Din cand in cand mai se trezeste  niste amarati din aia de la Ministeru’ Mediului sa ne sufle’n ciorba, dar atunci va dau eu telefon si va ocupati dumneavoastra da?

-Da. Aia e treaba mea…Tu vezi, in doua luni, din pamant din iarba verde sa te misti repede, ti-am dat toate autorizatiile. Tot. Vezi ce faci, sa zboare padurea asta de aici. In locul ei am sa fac un cartier de vile cu piscine, frumos, ca in Occident. Aici o sa imi fac si eu vila, ca de, o sa stea langa mine toti smecherii: ministri, judecatori, sefi de vama, sefi din politie, armata si politie, ceva fotbalisti, niste curve bogate care s-au retras, niste cantareti…Ce dracu ma…numai lume buna… O sa fie frumos, ai sa vezi, cartier de lux, O sa inchiriez si la ambasade…”

Asa au vorbit… Si asa a fost…
Acum nu mai sunt copac. Economia asta de piata din Romania a decis sa ma trimita in strainatate la o fabrica de mobila…cica am lemn valoros pe care sa-l faca dulapuri si paturi. Ce ciudat! Am asa o presimtire ca mobila cioplita din trupul meu va ajunge tot in casele ridicate chiar pe locul unde aveam odata radacini.
Se poate si mai rau, spre exemplu langa mine cresteau niste artari, ulmi, plopi, salcami.Astia saracii au mers direct la hartie… Ziare au facut din ei ! Stiti, noi copacii mai comunicam intre noi si dupa moarte…Saracii ce soarta au avut… Dintr-unul au facut numai ziare cu tot felul de amanunte inutile despre vedete de carton, manelisti, fotbalisti, stiri de groaza, si divorturi faimoase. Daca oamenilor le place…Asta-i scuza la moda acum!

Daca in schimb nu va place ca padurea din care am facut parte sa aiba o asemenea soarta, si daca mai vreti sa stam langa orase sa va inghitim toate otravurile si poluantii, pentru a va da in schimb oxigen, daca vreti sa mai atragem ploaia, daca vreti sa mai oprim inundatiile cu trunchiurile si radacinile noastre, daca vreti sa va ferim de alunecarile de teren mentinand cu aceleasi radacini Pamantul care parca nu va mai suporta si vrea sa va inghita, atunci, oameni buni actionati!

-Nu mai zaceti in fotolii, sa va vaitati ca mafia a cuprins Romania, iar voua va e frica sau lene sa actionati…Salvati-ne, ca sa va putem salva la randul nostru! Va salvam, de fapt, de raul facut de voi, de stilul vostru bolnav de viata…

Daca ai inteles postul meu, du-te saptamana asta si planteaza un copac, o faci pentru copilul tau care nu merita sa cresca inspirand noxele orasului… Copacii inca vor sa traiasca printre noi chiar daca omenirea, ca specie, nu mai merita de multa vreme compania lor!

Nu este pentru prima data cand filipinezii isi gatesc una dintre speciile rare si protejate de lege de prin insulele lor, insa de data asta se pare ca au facut-o lata. La inceputul acestui an, ornitologii au facut o descoperire unica, care s-a dovedit ulterior a fi de fapt, o redescoperire. Acestia au fotografiat un exemplar al speciei prepelitelor Worcester (Turnix worcesteri), crezuta disparuta dupa ce nu a mai fost zarita, nici macar in graba, de mai bine de o suta de ani.

Sperantele ornitologilor din Clubul Pasarilor Salbatice din Filipine au renascut brusc, insa au fost destramate la fel de repede, dupa ce prepelita in cauza a fost capturata, vanduta in schimbul unei sume derizorii de 20 de centi si evident…mancata. Cei care s-au ocupat de asemenea fapte de vitejie nu au fost indeajuns de amabili incat sa isi impartaseasca si senzatiile inerente consumarii unui exemplar dintr-o specie disparuta si inviata, pentru a disparea…din nou.

Deocamdata, ornitologii s-au pus la panda in speranta ca norocul le va surade din nou si ca nu este chiar totul pierdut pentru prepelitele Worcester.

Crezi ca viata unui exemplar rar al faunei valoreaza doar 20 de centi? Cum i-ai pedepsi pe cei care au vanat si vandut aceasta pasare? Impartaseste-ne parerea ta despre cum ar trebui protejate exemplarele pe cale de disparitie.

Iar oamenii se indreapta cu pasi repezi spre acest prag. Pana acum, am adaugat aproximativ 520 miliarde de tone de carbon in atmosfera terestra. Cu un ritm estimat la noua miliarde de tone pe an – un numar aflat in crestere constanta din 1850 incoace – incalzirea planetara devastatoare se poate manifesta in numai o jumatate de secol.

Este semnalul de alarma “tras” intr-o noua lucrare a revistei “Nature”, care, alaturi de alte publicatii stiintifice, ofera o optica mai simpla asupra problemei schimbarilor climatice. Ideea pe care o avanseaza aceste lucrari estea aceea ca trebuie sa ne concentram asupra cantitatii de carbon eliberata in aer ca asupra unei chestiuni economice, astfel incat sa modelam felul in care fortele legislative privesc problema. Trebuie sa intelegem ca fiecare tona de dioxid de carbon pe care o urcam in cer foloseste o tona de capacitate atmosferica. Reducerea constanta si graduala a emisiilor timp de 50 de ani de acum inainte este mult mai ieftina, mai usoara si mai putin traumatizanta decat permiterea cresterii lor in urmatorii 15 ani, pentru a incerca apoi reducerea violenta pe parcursul a 35 de ani.

Eforturile anterioare de combatere a schimbarilor climatice au incercat sa identifice “nivelul corect” de stabilizare spre care sa tinteasca. Legislativele au incercat sa ticluiasca scenarii prin care sa demonstreze ca populatia lumii ar trebui sa incerce sa limiteze concentratia de dioxid de carbon intre 350 si 550 parti la milion. Pe langa complexitatea stiintifica a intelegerii acestui numar, natura aproape ezoterica a acestui concept a transformat problema climatica in ceva dificil de comunicat popoarelor lumii.

Ce incearca sa demonstreze noile lucrari este ca in lipsa unor schimbari a politicii de mediu, clima va suferi transformari dezastruoase si poate chiar ireversibile intre 20 si 40 de ani de aici inainte. Altfel spus, daca emisiile nu vor incepe sa scada foarte curand, dezechilibrele climatice foarte severe vor forta luarea unor masuri costisitoare de adaptare si ar putea necesita chiar curatarea aerului prin indepartarea activa de CO2 din atmosfera. Reducerea nivelului de emisii va presupune o schimbare radicala a modului in care omenirea exploateaza combustibilii fosili. Daca prima mie de miliarde de tone de combustibili bogati in carbon a putut fi intrebuintata cu ramificatii acceptabile asupra mediului si a vietii, o a doua mie s-ar putea dovedi dezastruoasa in acest sens. Si se pare ca nu este cazul sa devenim optimisti cu gandul la o epuizare a resurselor, caci, conform unor specialisti, nu mai putin de sase mii de miliarde de tone de combustibili fosili mai pot fi exploatati din subsolul terestru. Ce va fi?