Trebuie sa recunoastem ca noi, locuitorii planetei Pamant, devenim deosebit de intrigati ori de cate ori ne apar in cale diversele chipuri pe care le ia Mama-Natura, fie ca vorbim despre forme cu aspect uman sapate in stanca, fie ca descoperim pietre martiene stranii ce seamana cu niste capete umane aruncate in desertul altei planete.

Ultima “aparitie” din seria Personificarile Naturii este o imagine perena, zugravita in calota Austfonna, din arhipelagul Svalbard. La prima vedere pare un ghetar ca oricare altul aflat in intinderile inghetate ale Norvegiei. Insa o observatie mai atenta ne reveleaza una dintre cele mai impresionante personificari inchipuite vreodata: o figura plangatoare.

Efectul este cu atat mai dramatic, cu cat numeroasele semnale ale ecologistilor legate de topirea calotei glaciare au fost intampinate, pana in prezent, cu o nemeritata indiferenta. Se pare ca oamenilor le place sa salveze numai ceea ce creste sau exista sub nasul lor. Imaginatia lasa insa de dorit in ceea ce priveste realizarea unei imagini de ansamblu asupra efectelor cu consecinte grave pentru planeta. Figura umanoida a aparut in cadrul unui proces avansat de dezghet, in timpul caruia gheata topita si zapada se prabuseau in mare.

Read the rest of this entry »

La concluzia asta zdrobitoare am ajuns citind diverse articole, stiri si posturi de blog despre incalzirea globala, protectia mediului & stilul de viata “verde” – pe de o parte -, si despre criza economica, scumpirea a toate cele si necesitatea adoptarii unui stil de viata adaptat momentului (frugal, asta-i termenul la moda ) – pe de alta parte. Si, deodata, am inceput sa nu mai stiu cand era vorba despre prima problema si cand despre cea de-a doua. La un  moment dat, cele doua crize s-au suprapus, iar solutiile propuse de unul si de altul au inceput sa se lege de un stil de viata verde si frugal.

Acum vine marea dilema: e bine sau e rau ca avem de luptat cu doua crize in loc de una? Aparent e rau – cum sa fie bune doua necazuri in loc de unul? Dar, la urma urmelor, matematica nu-i totul, asa ca… Dupa ce m-am gandit bine, am ajuns la concluzia ca (atentie! urmeaza un cliseu) in tot raul e si un bine. Mie asa mi se pare. Criza asta economica a venit ca o lectie: grea, noua, pentru multi dintre noi, dar care, in cele din urma, s-ar putea sa ne invete ceva folositor.

Oare cand sa mai fi avut noi norocul asta – ca noroc este – ca o noua dificultate sa ne ajute sa iesim din alta? Da, stiu ca o sa va mirati, unii n-au sa fie de acord si or sa ma contrazica, dar asteptati sa adun cateva argumente si o sa vedeti ca e ceva aici, ceva la care nu ne-am asteptat, dar care ne-ar putea fi util. Unele dintre cele insirate mai jos sunt valabile si pentru noi, in Romania; altele sunt aplicabile deocamdata la altii, nu si la noi; dar aici nu vorbesc numai de noi, fiindca atunci cand e vorba despre schimbarile climatice si epuizarea resurselor, toata lumea o sa simta efectele, mai curand sau mai tarziu, mai mult sau mai putin, deci suntem oricum in aceeasi galeata. Important e ca omenirea descopera, ca pe o revelatie, ca exista o concordanta intre a-ti gospodari ca lumea resursele proprii si a gospodari la fel si resursele Pamantului. Fii verde la tine acasa si, in felul asta, poti cheltui mai putin, cam asta e mesajul. Asa ca peste tot unde te invarti dai peste solutii, sugestii, recomandari & sfaturi avand la temelie principiul constiinta verde trece prin buzunar.

Read the rest of this entry »

Acum nu mai sunt viu. M-au taiat intr-o dimineata cu o drujba zgomotoasa…
Am trecut repede peste durerea simtita in fiecare fibra lemnoasa. Oamenii cred ca noi copacii fiind vegetale nu resimtim nimic…Cat se inseala…dar asa sunt oamenii …Ei se inseala de cand au aparut ca specie…Se poarta ca si cum toata Planeta ar fi a lor, iar noi toate celealte fiinte suntem bune doar sa ne exploateze salbatic. In ingamfarea lor se cred specia dominanta…Dupa cum spuneam, cat se insala…
Este de ajuns sa apara un singur virus minuscul, dar cu potential mortal pentru oameni, si gata! Pa! Adio  Homo Sapiens, peste blocurile tale urate si inutile vor creste iarasi plantele! Nu uita…oricand este posibil…

copac

Dar sa revenim la povestea mea.Ramasesem la durerea resimtita cand mi-au taiat trunchiul. Durerea a disparut repede odata cu zumzetul barbar al drujbei care mi-a retezat trunchiul… In cadere mi-a parut rau ca am zdrobit alti copacei mai tineri care se straduiau si ei sa traiasca, sa produca oxigen pentru oamenii care, am uitat sa va zic, cica sunt cea mai inteligenta specie, dar nu-s’ cum de reusesc sa produca numai substante otravitoare care-i omoara si pe ei incetul cu incetul…Am fost un stejar frumos, aveam cam 90 de ani omenesti. Oamenii sensibili sunt din ce in ce mai putini, dupa cum constat cu tristete.

- Ei bine, simt ca oamenii sensibili m-au iubit…Ce? Inca mai credeti ca noi copacii suntem plante, iar plantele nu simt dragostea si emotiile? Au existat si oameni care m-au iubit, m-au pictat, m-au fotografiat, s-au sarutat sub coroana mea, s-au odihnit sub umbra mea, copii se jucau in jurul meu…Acum toate acestea s-au sfarsit…din nefericire cresteam intr-o padure din apropierea unui mare oras al Romaniei…Intr-o buna zi, in padure a oprit o masina mare, urata si puturoasa, voi oamenii o numiti “Jeep”. Din ea au coborat mai multi oameni. Ati ghicit! Nu erau dintre aceia buni si sensibili.

Aveau priviri lacome in ochii ingropati in grasime. Unul dintre ei, cel mai gras era foarte slugarnic fata de altul, mai slab si cu figura dura de imbogatit. Noi copacii auzim totul, frunzele si vantul mi-au adus franturi din vorbele lor:
“-Da, dom senator, cum sa nu…Se face, Da-o mortii ei da padure…Pai nu sunt io primar aicea? -Ma cunoaste fraerii astia inca de pe vreme lu’ Ceasca. Ma stie toti da frica ca eram ciripitor acolo sus, dracu’ il lua daca misca vreunu’ in front…Azi, sa mor io, ma scuzati, E si mai usor, ca nu mai e nici controale, Nici dracu’, nimic…Aia de la Directia Silvica imi mananca toti din palma, nu-i problema cu aia… Din cand in cand mai se trezeste  niste amarati din aia de la Ministeru’ Mediului sa ne sufle’n ciorba, dar atunci va dau eu telefon si va ocupati dumneavoastra da?

-Da. Aia e treaba mea…Tu vezi, in doua luni, din pamant din iarba verde sa te misti repede, ti-am dat toate autorizatiile. Tot. Vezi ce faci, sa zboare padurea asta de aici. In locul ei am sa fac un cartier de vile cu piscine, frumos, ca in Occident. Aici o sa imi fac si eu vila, ca de, o sa stea langa mine toti smecherii: ministri, judecatori, sefi de vama, sefi din politie, armata si politie, ceva fotbalisti, niste curve bogate care s-au retras, niste cantareti…Ce dracu ma…numai lume buna… O sa fie frumos, ai sa vezi, cartier de lux, O sa inchiriez si la ambasade…”

Asa au vorbit… Si asa a fost…
Acum nu mai sunt copac. Economia asta de piata din Romania a decis sa ma trimita in strainatate la o fabrica de mobila…cica am lemn valoros pe care sa-l faca dulapuri si paturi. Ce ciudat! Am asa o presimtire ca mobila cioplita din trupul meu va ajunge tot in casele ridicate chiar pe locul unde aveam odata radacini.
Se poate si mai rau, spre exemplu langa mine cresteau niste artari, ulmi, plopi, salcami.Astia saracii au mers direct la hartie… Ziare au facut din ei ! Stiti, noi copacii mai comunicam intre noi si dupa moarte…Saracii ce soarta au avut… Dintr-unul au facut numai ziare cu tot felul de amanunte inutile despre vedete de carton, manelisti, fotbalisti, stiri de groaza, si divorturi faimoase. Daca oamenilor le place…Asta-i scuza la moda acum!

Daca in schimb nu va place ca padurea din care am facut parte sa aiba o asemenea soarta, si daca mai vreti sa stam langa orase sa va inghitim toate otravurile si poluantii, pentru a va da in schimb oxigen, daca vreti sa mai atragem ploaia, daca vreti sa mai oprim inundatiile cu trunchiurile si radacinile noastre, daca vreti sa va ferim de alunecarile de teren mentinand cu aceleasi radacini Pamantul care parca nu va mai suporta si vrea sa va inghita, atunci, oameni buni actionati!

-Nu mai zaceti in fotolii, sa va vaitati ca mafia a cuprins Romania, iar voua va e frica sau lene sa actionati…Salvati-ne, ca sa va putem salva la randul nostru! Va salvam, de fapt, de raul facut de voi, de stilul vostru bolnav de viata…

planteaza

Daca ai inteles postul meu, du-te saptamana asta si planteaza un copac, o faci pentru copilul tau care nu merita sa cresca inspirand noxele orasului… Copacii inca vor sa traiasca printre noi chiar daca omenirea, ca specie, nu mai merita de multa vreme compania lor!

19 June 2009

Uite prepelita, nu e prepelita…

Ieri a aparut o stire interesanta pe Descopera.ro referitoare la ascensiunea si decaderea unei specii in decurs de …cateva zile.

Nu este pentru prima data cand filipinezii isi gatesc una dintre speciile rare si protejate de lege de prin insulele lor, insa de data asta se pare ca au facut-o lata. La inceputul acestui an, ornitologii au facut o descoperire unica, care s-a dovedit ulterior a fi de fapt, o redescoperire. Acestia au fotografiat un exemplar al speciei prepelitelor Worcester (Turnix worcesteri), crezuta disparuta dupa ce nu a mai fost zarita, nici macar in graba, de mai bine de o suta de ani.


 

Sperantele ornitologilor din Clubul Pasarilor Salbatice din Filipine au renascut brusc, insa au fost destramate la fel de repede, dupa ce prepelita in cauza a fost capturata, vanduta in schimbul unei sume derizorii de 20 de centi si evident…mancata. Cei care s-au ocupat de asemenea fapte de vitejie nu au fost indeajuns de amabili incat sa isi impartaseasca si senzatiile inerente consumarii unui exemplar dintr-o specie disparuta si inviata, pentru a disparea…din nou.

Deocamdata, ornitologii s-au pus la panda in speranta ca norocul le va surade din nou si ca nu este chiar totul pierdut pentru prepelitele Worcester.

Crezi ca viata unui exemplar rar al faunei valoreaza doar 20 de centi? Cum i-ai pedepsi pe cei care au vanat si vandut aceasta pasare? Impartaseste-ne parerea ta despre cum ar trebui protejate exemplarele pe cale de disparitie.

Atunci cand “injectia” umana cu dioxid de carbon aplicata atmosferei terestre va atinge cantitatea de 1 000 miliarde de tone, schimbarile climatice periculoase manifestate printr-o incalzire generala a Terrei cu doua grade Celsius se vor instala iremediabil.

Iar oamenii se indreapta cu pasi repezi spre acest prag. Pana acum, am adaugat aproximativ 520 miliarde de tone de carbon in atmosfera terestra. Cu un ritm estimat la noua miliarde de tone pe an – un numar aflat in crestere constanta din 1850 incoace – incalzirea planetara devastatoare se poate manifesta in numai o jumatate de secol.

Este semnalul de alarma “tras” intr-o noua lucrare a revistei “Nature”, care, alaturi de alte publicatii stiintifice, ofera o optica mai simpla asupra problemei schimbarilor climatice. Ideea pe care o avanseaza aceste lucrari estea aceea ca trebuie sa ne concentram asupra cantitatii de carbon eliberata in aer ca asupra unei chestiuni economice, astfel incat sa modelam felul in care fortele legislative privesc problema. Trebuie sa intelegem ca fiecare tona de dioxid de carbon pe care o urcam in cer foloseste o tona de capacitate atmosferica. Reducerea constanta si graduala a emisiilor timp de 50 de ani de acum inainte este mult mai ieftina, mai usoara si mai putin traumatizanta decat permiterea cresterii lor in urmatorii 15 ani, pentru a incerca apoi reducerea violenta pe parcursul a 35 de ani.

Eforturile anterioare de combatere a schimbarilor climatice au incercat sa identifice “nivelul corect” de stabilizare spre care sa tinteasca. Legislativele au incercat sa ticluiasca scenarii prin care sa demonstreze ca populatia lumii ar trebui sa incerce sa limiteze concentratia de dioxid de carbon intre 350 si 550 parti la milion. Pe langa complexitatea stiintifica a intelegerii acestui numar, natura aproape ezoterica a acestui concept a transformat problema climatica in ceva dificil de comunicat popoarelor lumii.

Ce incearca sa demonstreze noile lucrari este ca in lipsa unor schimbari a politicii de mediu, clima va suferi transformari dezastruoase si poate chiar ireversibile intre 20 si 40 de ani de aici inainte. Altfel spus, daca emisiile nu vor incepe sa scada foarte curand, dezechilibrele climatice foarte severe vor forta luarea unor masuri costisitoare de adaptare si ar putea necesita chiar curatarea aerului prin indepartarea activa de CO2 din atmosfera. Reducerea nivelului de emisii va presupune o schimbare radicala a modului in care omenirea exploateaza combustibilii fosili. Daca prima mie de miliarde de tone de combustibili bogati in carbon a putut fi intrebuintata cu ramificatii acceptabile asupra mediului si a vietii, o a doua mie s-ar putea dovedi dezastruoasa in acest sens. Si se pare ca nu este cazul sa devenim optimisti cu gandul la o epuizare a resurselor, caci, conform unor specialisti, nu mai putin de sase mii de miliarde de tone de combustibili fosili mai pot fi exploatati din subsolul terestru. Ce va fi?

Page 2 of 4«1234»