De obicei, in Antichitate si in Evul Mediu, leprosii erau dusi undeva departe, in afara oraselor sau a satelor, intr-o colonie izolata si bine pazita. Pana cand mureau de boala, erau lasati sa traiasca acolo, intr-o absurda si dramatica societate a lor, de unde oricine incerca sa evadeze era ucis. Astazi, in mod paradoxal, aproape intregul Pamant a ajuns o enorma colonie de leprosi, in vreme ce in rezervatii izolate (si, de asemenea, bine pazite) se conserva petice de viata si vitalitate naturala. Cum am ajuns aici?

Pentru toti mai-marii (si mai ales, mai-micii acestei lumi), Pamantul, ca intreg, nu prezinta absolut nici o importanta… decat din perspectiva castigurilor care se pot (s)mulge de la enormul sau san planetar. Un san care sufera de cancer in ultima faza. Eco-apocalipsa este trambitata deja de peste un deceniu. Cu toate acestea, unii dintre noi stam si o asteptam intr-o dulce nepasare, altii suntem intepeniti in vietile noastre precum un animal salbatic surprins pe sosea in crucea noptii, care priveste hipnotizat la farurile masinii, incapabil sa mai faca un pas, sa se salveze. De ce s-a ajuns aici?

Din nefericire pentru noi, mai toti marii ganditori ai lumii – acei oameni care printr-o simpla idee au avut uriasa putere de a schimba mersul istoriei – au trait cu cateva zeci sau sute de ani inainte ca epoca (post)industriala sa ajunga la apogeu. Ei s-au ocupat de abisurile dinauntrul nostru, de nevoile si libertatile noastre, de cum ne putem transforma in supraoameni, de sensul celor de sus si celor de jos ale Universului in care traim. Confruntati cu Fiinta, nici unul dintre ei nu si-a asumat menirea de a o proteja pe batrana Gaia. Iar aceasta misiune ne apasa acum pe toti cei care facem parte dintre mai-micii lumii, mai mult decat oricand.

Daca nu ajungeti la cinematografe, urmariti astazi pe YouTube premiera filmului Home. O sa va puna serios pe ganduri si poate o sa va schimbe… in bine. Click aici pentru a vedea intregul documentar produs de Luc Besson.

Marti, 26 Mai 2009. Fara sa vreti, pun pariu ca veti retine acesta data. Pentru ca in ziua cu pricina s-a dat liber la “apocalipsa” din farfurie care ne va paste pe noi, cei 99, 9 % dintre romani care nu avem salarii imense, nu suntem rude de securisti sau de tovarasi din esalonul doi al PCR, si nici nu am furat din bugetul de stat. Prin urmare, nu avem indeajuns de multi bani pentru a cumpara de acum incolo mancare cat de cat sanatoasa. Aceeasi clasa politica care ne-a dus tara in prag de colaps material si spiritual in ultimii 20 ani, a mai savarsit o noua boroboata.

In ciuda numeroaselor studiilor pertinente care avertizeaza asupra cultivarii si consumului de legume si cereale modificate de mana lacoma a cercetatorilor vanduti, care in orgoliul lor se cred un fel de Dumnezei mai mici de laborator,deputatii alesi au dat liber in Romania alimentelor modificate genetic. Cu alte cuvinte actul normativ vizeaza crearea sistemului functional prin care piata va fi invadata oficial si fara de nicio opreliste de cereale, leguminoase, legume si fructe aparute prin modificarea nerusinat-riscanta a insasi “samburelui vietii” lasat de Creator in orice planta, vegetala, salata, fruct, leguma alimentara, spuneti-i cum doriti…

Inca de la aparitia ei, trambitata prin mass-media mondiala, tehnologia prin care se creaza aceste abominatii alimentare ale marilor corporatii, a intampinat numeroase critici obiective si de bun-simt venite din partea unor reputati nutritionisti, endocrinologi, geneticieni si oncologi care au obiectat cu privire la situatia ca intr-o buna zi, milioane de oameni nu vor avea alta alternativa decat sa puna in farfurie o tocana sau o banala ciorba facuta din legume create in laboratoare…

Ca si cum nu era de ajuns asaltul E-urilor, nitratilor si nitritilor, amelioratorilor de gust, colorantilor artificiali si altor substante chimice al caror loc este in Tabelul Periodic al Elementelor, nu in pachetul pe care-l pregatiti copilului pentru scoala, acum suntem pusi in fata unei alte realitatii implacabile: aceea a OMG-urilor (organisme modificate genetic), de data aceasta bagate pe gat sub forma de lege.

Nu voi insista acum asupra motivelor ascunse care au stat la baza acestei decizii. Ele sunt evidente pentru oricine vrea sa “VADA” mai mult decat restul oamenilor. Ma pune insa pe ganduri usurinta (sa nu spun supusenia) cu care au admis alesii nostri proiectul “Alimentelor Contra Naturii”. Judecati si dumneavoastra: proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei 43/2007 (da, dragilor, legea a fost aprobata de Senat inca din 2007), a fost votat de vajnicii nostri deputati cu o majoritate halucinanta: 182 voturi “pentru”, doar doua (2!) impotriva si 12 “abtineri”, conform Agerpres.

Ca o culme a ironiei, un deputat (nu-i spun numele, il stie Dumnezeu si este suficient), declara nonsalant: “Legea este binevenita in conditiile in care e loc in acesta tara sa facem si agricultura ecologica si intensiva si de subzistenta”. Nu-i asa ca parca traim un cosmar care nu se mai termina ? Dupa cum spunea odata un Sfant de prin codrii Bucovinei, referitor la momentul Decembrie 1989: “Nu va bucurati, Raul de abia acum iese in lume…”

Mai am o singura curiozitate: oare copiii politicienilor si imbogatitilor vor manca vreodata piure cald facut din cartofi “dereglati”, ciorba de fasole sau linte facuta din boabe trase la indigo sau garnitura de orez “fanatic”? Dati-mi voie sa ma indoiesc… Alimentele bio au un pret atat de inaccesibil incat zici ca au fost create special pentru ei!
De ce oare puternicii lumii si implicit ai Romaniei nu se hranesc ei insisi alaturi de proprii copii cu alimente modificate genetic, daca sunt intr-atat de cuceriti de ele incat vor sa ni le bage noua cu forta pe gat ?

Arata bine, dar sunteti siguri ca vreti sa le mancati?

Esti de acord cu aceasta lege? Crezi ca alimentele modificate genetic ne vor afecta sanatatea? Mai putem face ceva pentru a opri invazia straina din farfuriile noastre?

25 May 2009

Lumea modei se-nverzeste…

Da, prieteni! Pana si ea! Lumea plina de reflectoare, evenimente grandioase, consumerism dezlantuit, lumea plina de farduri si sclipici a fashion-ului se inverzeste si ea. Nu complet si nu dintr-o data, dar orisicat… Uite, spre exemplu, campania Be Eco-Chic, lansata anul trecut cu prilejul (asta da prilej!) Saptamanii Modei de la New York (septembrie 2008). Sa vezi si sa nu crezi: haine din fibre naturale organice sau provenite din comertul echitabil; machiaje realizate cu produse cosmetice organice; becuri economico-ecologice, certificate de carbon, tot tacamul. Erau si haine din poliester, dar reciclat!

Bine, o sa spuneti, asta e un eveniment, dar cu o singura floare nu se face primavara. Asa-i, dar tendinta se tot amplifica, devine un adevarat fenomen cultural! Nu numai ca apar, rapid si vizibil precum ciupercile dupa ploaie, branduri, linii si companii care produc moda de un verde mai mult sau mai putin intens, nu numai ca numele cele mai mari ale modei se inroleaza in miscarea cu pricina, dar incepe sa apara si un vocabular specific, cu termeni noi, un jargon al domeniului. Pe langa formula eco-chic, care exprima destul de bine conceptul de echilibru intre a fi la moda si a-ti pasa de mediu, a aparut deja simpaticul termen de eco-fashionista; mai circula, lansat de curand, nostimul  eco chick (un fel de gagicuta ecologista), intrat in cultura populara datorita unei celebre carti a unei doamne pe nume  Starre Vartan, pasionata eco-activista si scriitoare. Cartea se numeste The Eco Chick Guide to Life: How to Be Fabulously Green. (Exista si un site ruda cu cartea, www.eco-chick.com, carmuit de aceeasi Starre Vartan).

Fenomenul se extinde vertiginos; ca dovada, iata cateva titluri de carti si adrese de site-uri pe care le-am pescuit in doar cateva secunde: Eco-chic: The Fashion Paradox, de Sandy Black; Eco Chic: The Savvy Shoppers Guide to Ethical Fashion, de Katherine Hamnett; Green Chic: Saving the Earth in Style, de Christie Matheson; www.beecochic.com, www.ecofashionworld.com… Si tot asa. E clar ca lumea se ocupa si se pasioneaza de problema, ca unii au prins tendinta din zbor si i se adapteaza din mers, incercand sa profite de niste oportunitati; ca altii cauta niste raspunsuri si vor niste lamuriri, ca unii doresc sincer sa se implice.

 

Acum, in toata acesta izbucnire de verde in moda, care ar trebui sa ne bucure, unii mai sceptici din fire (asa ca mine), vad si niste pete de culoare indoielnica. Oare aceasta tendinta e chiar o tendinta, un trend carevasazica, una dintre acele tendinte trecatoare care caracterizeaza moda sau e ceva mai profund? Cu alte cuvinte, e o convertire inteleapta si durabila, ori un capriciu pasager al designerilor si al victimelor modei? Si ma mai intreb daca nu cumva tendinta, cu tot ceea ce implica ea capricios si trecator, acaparator si consumerist, sa nu inabuse, in cele din urma, mesajul verde. Pentru ca, zic eu, asa, ca o parere proprie, un stil de viata “green” implica si oarece grija pentru resurse, o oarecare moderatie in consum. Daca lumea o sa ajunga sa cumpere in nestire haine de marca produse sub nu stiu ce branduri eco chic, daca e sa devii – sau sa ramai – o victima a modei, fie ea cat de verde, n-am facut nimic.

15 May 2009

Ursul bun si omul prost

In ciuda naturii batjocorite, cu un plus rusinos la capitolul paduri mutilate, Romania detine inca cea mai mare si mai sanatoasa populatie de ursi bruni din Europa. Daca mergem mai departe cu cercetarile, putem afirma fara sa gresim ca Romania sta pe un confortabil loc 4 mondial in ceea ce priveste populatia de ursi bruni, primele locuri fiind ocupate de Rusia, Canada si Statele Unite.

La prima vedere suntem tentati sa credem ca ursii Romaniei o duc nemaipomenit. Dupa cum spuneam, doar la prima vedere…

In realitate, ursii Romaniei sufera din ce in ce mai tare de pe urma actiunilor intotdeauna lacome si nechibzuite ale oamenilor care le invadeaza habitatul.
Nu voi puncta acum situatia padurilor ciopartite, ale viloaielor din rezervatii si parcuri nationale sau a vanatorii irationale de ursi savarsita de strainii cu bani care in tarile lor occidentale nu au voie sa impuste o potarniche, carora li se alatura cohorta de politicieni si parveniti autohtoni pentru care statutul de vanator e un “must”.

Sa ne oprim in acest episod asupra grosului de romani care invadeaza saptamanal padurile Carpatilor. Periodic, jurnalele de stiri sunt asaltate isteric de stiriste precipitate care anunta apocaliptic, ba ca “fiara” a atacat turisul nevinovat, ba ca un grup de turisti a fost alergat de urs, “bestia” l-a ucis pe bietul om, iar turistii au filmat ursii cu mobilu’, etc.
Evident ca de fiecare data cand vine vorba de un dezechilibru intre Natura si om, tot omul este vinovat in cazul intalnirilor periculoase cu ursii. Intalniri care in mod normal nu ar trebui sa se transforme in drame daca invadatorii naturii din zilele noastre ar avea o bruma de educatie, respect si de ce nu, inteligenta.

Ursul este un animal omnivor, extrem de puternic, pe care natura l-a facut capabil de a ucide un om in cateva secunde. Evident ca nu o face decat in trei situatii: cand isi apara puii, cand omul il surprinde, iar ursul, cat e el de urs, se sperie si ataca de frica, sau cand mananca, atacand in acesta situatie, tot dintr-un instinct de frica amestecat cu posesia sursei de hrana. Aceste trei situatii limita ar trebui memorate cu sfintenie de toti cei care invadeaza muntele pentru a-si face gratare sau sa se bronzeze cu dungi, regasindu-se din plin in manelele care urla din masinile lafaite cu portierele cracanate pe pajistile Carpatilor. Constienti sau nu, hoardele de romani needucati lasa in urma lor munti de gunoaie, cel mai adesea formate din resturile alimentare ale celor care “au fost la munte, fratie…”.

Raul a fost deja produs. Ursul este un animal oportunist care cauta cea mai accesibila hrana. Pe timpul noptii ursii vin si se hranesc cu ce au lasat oamenii in urma. Comportamentul normal al ursului a fost deja pervertit. Animal deosebit de inteligent, uriasul brun va asocia instantaneu resturile alimentare cu oamenii. Curand va deveni dependent de alimentele chimizate, cu gustul accentuat de potentiatorii de aroma, zahar, sare si noianul de E-uri. Animalele salbatice sunt mult mai sensibile decat omul la dependenta produsa de resturile alimentelor chimizate “uitate” prin paduri.

Ursul va cauta in mod special oamenii pentru ca stie ca acestia detin sursa de mancare. De aici pana la drame este un singur pas. Pas facut de catre locatarul de bloc care se pierde cand vede ursul, si, fie urla la el, fie arunca cu pietre crezand ca-l va goni, fie se sperie si fuge. Toate aceste reactii gresite duc la un raspuns agresiv al ursului. Urmeaza presa avida de rating si senzational, zeci de buletine de stiri cu “fiara” care a atacat bietii oameni care vroiau si ei un gratar la munte. Jurnalele de stiri curg fluviu presarate de interviuri cu primari si autoritati locale depasite si incapabile, a caror singura reactie consta in convocarea urgenta a unor echipe de vanatori trimise sa impuste “fiara”. Cel mai adesea ursul sfarseste ucis din prostia si rautatea oamenilor. Spiritul sau puternic va merge cu siguranta intr-o lume mai buna.
Apropo, exista iaduri si pentru prosti sau doar pentru cei rai ?

11 May 2009

3 eco-quickies

Primul aparat de zbor alimentat exclusiv cu hidrogen

Eco-moda: posete naturale pentru doamne iubitoare de mediu

Oamenii trebuie sa devina hobbiti pentru a mai salva Terra

+ in sfarsit, dupa modelul oraselor europene, de ceva vreme in cateva sectoare din Capitala au rasarit eco-pubele pentru hartie, sticla, plastic & gunoi nereciclabil. Am aruncat un ochi de curiozitate, in cursul saptamanii trecute, prin cele amplasate pe 13 septembrie, Drumul Taberei si la Titan. Absolut toate erau goale, desi amici de-ai mei care locuiesc prin cartierele cu pricina m-au asigurat ca recipientele se afla acolo de cateva saptamani. Bunul-simt si respectul de mediu se pare ca nu sunt caracteristici innascute la romani. Insa ele pot fi educate si cultivate – dupa cum, probabil, la fel s-a intamplat si in statele mai “avansate” pe care le invidiem pentru curatenia si eco-optimizarea lor.

Desigur, asta se face printr-o ampla campanie nationala, prin amenzi si recompense – ceea ce, la o prima vedere, poate parea deplasat, o actiune concordanta sintagmei “tara arde si baba se piaptana”. Paradoxal insa, mai toate mintile luminate din economie, de la manageri si CEO la analisti, subliniaza ca in conditiile actuale (recesiune, criza economica etc.), a fi eco inseamna a fi (mai) eficient.

Page 3 of 4«1234»