In caz ca va indoiti de asta, aruncati un ochi pe ultimele doua fotoreportaje pe care le-am publicat duminicile trecute pe portal: Cele mai frumoase fotografii ale lumii vii & Cele mai frumoase fotografii realizate Terrei din satelit. Un lucru ar fi de notat aici – daca seria de fotografii trezeste in voi emotii, priviti cu atentie: Omul este exclus (aproape in totalitate) din acest spectacol. Iar acolo unde, totusi, apare, are o prezenta fantomatica, disociata ireconciliabil de armonia Lumii Vii. Ma intreb si eu, precum regele Rohanului, inainte de macelul din Helm’s Deep: Cum am ajuns aici?

Sambata 5 decembrie, a avut loc finala concursului “Eco jurnalistul anului 2009″.

Traseul ales a avut ca punct de start parcarea din faţa Băneasa Shopping City, de unde concurenţii au intrat pe DN1 până la pasajul din dreptul aeroportului Otopeni, unde au întors până la intersecţia de la Casa Presei Libere, punctul de finish fiind, din nou, în parcarea din faţa Băneasa Shopping City.

Din 10 jurnalisti chmati in finala, au participat doar 7. Ei sutn listati mai jos impreuna cu consumul obtinut:

Damian Mihai = 4.7
Scaesteanu Razvan = 4.5
Grigorescu Bogdan = 4.6
Mirica Bogdan = 4.4
Ivascu Mihai = 4.6
Adrian Mihaltianu = 6.4
Lucian Dumitrescu = 5.1

Eco Jurnalistul  anului 2009, castigatorul excursiei in Vancouver, Canada, este: Mirica Bogdan de la Automarket.ro.

Joi, 3 decembrie, s-a incheiat semifinala concursului iar in weekend, sambata 5 decembrie, va avea loc Finala, in parcare la Baneasa, incepand cu ora 10.00.
Acestia sunt ceai 10 eco jurnalisti calificati pentru finala de maine, conform regulamentului impreuna cu consumul mediu obtinut de fiecare.

Damian Mihai 0743.142.136    sotto.ro    4
Scaesteanu Razvan 0723.157.760    Gazeta Sporturilor    3
Grigorescu Bogdan 0728.995.075    demaraj.ro    3,7
Mircea Mester 0723.600.877    automarket.ro    3,5
Bogdan Mirica 0724.508.317    automarket.ro    3,2
Victor Coltanel 0722.133.313    testcar.ro    5,3
Morcovescu Mihai 0724.255.641    auto.ro    6,2
Mihai Ivascu 0724.239.072    voom.ro    3,8
Adrian Mihaltianu 0723.284.757    drive-test.ro    4,6
Lucian Dumitrescu 0721.910.971    1001auto.ro    5,7

Saptamana viitoare vom anunta Eco Jurnalistul anului.

Era anul 1878. In incercarea de aduce lumina asupra zonelor neexplorate din Africa si din alte parti ale lumii, exploratorii europeni ajungeau prin intermediul puterilor coloniale pana in Madagascar. Relatari incredibile si tulburatoare curgeau cu repeziciune la sediile Universitatilor din Londra, Paris, Bruxelles, Berlin. Exploratorii vorbeau de plante si animale nemaivazute, de taramuri indepartate, populate de oameni ciudati si de creaturi fantastice. Evident, multe dintre ele erau de-a dreptul exagerate tocmai din dorinta de a mai smulge niste fonduri pentru expeditii viitoare sau din dorinta de a vinde pe bani multi povesti senzationale oamenilor creduli. Dar din adancul junglelor din Madagascar, o legenda refuza sa moara si anima si astazi imaginatia biologilor si zoologilor.

In anul 1878, Madagascar era inca o terra incognita, un taram necunoscut in care flora si fauna reprezenta ceva inedit pentru orice strain. Atunci ajungea in Europa o poveste fascinanta: povestea copacului mancator de oameni.

Reputatul explorator german Carl Liche, pleca pentru prima data in explorarea misterioasei insule, alaturi de un grup de ghizi din tribul Mkodo. Povestea sa pare cu atat mai ciudata cu cat Liche a fost recunoscut pentru seriozitatea sa si pentru acuratetea cu care si-a notat toate experientele. Germanul a afirmat atunci ca grupul pe care il conducea a intalnit un copac asemanator cu un ananas, inalt de circa 2,5 metri, cu crengi asemenea unor tentacule. Una dintre femeile din tribul Mkodo s-a apropiat si a gustat din seva care parea sa se prelinga dintre ramurile neobisnuitului copac. Intr-o clipa, aceasta a prins viata, iar crengile sale au cuprins, asemenea unor serpi, femeia care intrase parca in transa. Indigenii au fugit speriati, fiind urmati la scurt timp de exploratorul german. A doua zi, o noua expeditie a ajuns in acelasi loc. Liche noteaza ca alaturi de copac zacea craniul alb al femeii. Parea ca fusese devorata cu totul.

Povesti asemanatoare au venit si din America de Sud, acolo unde copacul era numit de bastinasi Ya-Te-Veo. Ideea a fost preluata in carti si publicatii de specialitate desi, pana acum, nici un astfel de copac nu a fost descoperit. Oamenii de stiinta cred insa ca el poate exista.

Plantele carnivore exista de milioane de ani. Se pare ca in lipsa unei surse curente de apa din care sa isi extraga nutrientii, ele au dezvoltat o alta capacitate, aceea de a-si lua substantele vitale dintr-o alta sursa, animalele. Pana in prezent nu au fost descoperite decat plante carnivore ce se hranesc cu insecte si animale de mici dimensiuni, dar e posibil ca acestea sa fi avut un corespondent urias, capabil sa devoreze oameni? Poate ca nu vom sti niciodata. Este cert insa ca mitul unui asemenea copac mancator de oameni a fost in masura sa ingrozeasca generatii intregi. Nu e de mirare ca el supravietuieste chiar si astazi.

Pentru cei care nu s-au prea omorat cu scoala, Gabonul este fie un smecher de cartier, fie vreun fotbalist de culoare de prin campionatele puternice din Europa. Pentru restul lumii, Gabonul este o tara mica din estul Africii ecuatoriale, cu iesire la Oceanul Atlantic si invecinata cu Camerun si Congo. O alta tara bananiera din lumea a treia cu problemele, anarhia si saracia ei, am putea zice la prima vedere.

Dar iata ca nu este chiar asa, realitatea dovedindu-se in acest caz plina de surprize pe care nu ne-am astepta sa le intalnim aici, in acest colt de Africa lovit de saracie. Tara a ales sa dea o lectie intregii lumi in ceea ce priveste protectia naturii. Acum, in acest inceput de mileniu, cand eforturile absurde si bolnave ale omenirii inspre distrugerea mediului ambiant par a fi mai atroce decat oricand, un stat aproape cat Romania a reusit sa creeze un parc national a carui suprafata acopera jumatate din tara. In acest moment, nicio alta tara din lume, nici macar cele bogate si dezvoltate nu au dorit, sau nu au fost in stare sa protejeze macar un sfert din teritoriile lor. Cu adevarat mai important este acest gest fara precedent al autoritatilor unei tari pe care o catalogam peiorativ ca facand parte din “lumea a treia”, cu cat saracia si toate relele care vin dupa ea, lovesc puternic in viata de zi cu zi a locuitorilor.

Ca o mica, dar necesara paranteza, merita amintit ca PIB-ul Romaniei este de cateva zeci de ori mai mare decat al Gabonului. Dar din punct de vedere al protectiei mediului, trebuie sa-mi dati dreptate (din nefericire), ca Romania este o tara bananiera, nu Gabonul…Stau marturie trista padurile mutilate ale tarii noastre, vanatoarea fara opreliste, dezastrul in care se afla Delta Dunarii, Rosia Montana, distrugerea ecosistemelor marine si costiere ale litoralului romanesc, si multe alte rani ale naturii Romaniei. Cum a reusit atunci o tara mult mai saraca decat a noastra si cu o infrastructura aproape inexistenta, sa dea o lectie de ecologie adevarata nu doar Romaniei, ci si unor tari cu traditii solide in protectia naturii cum sunt Marea Britanie, Norvegia, Elvetia, Finlanda, Suedia?

Ei bine, totul a inceput odata cu declaratia presedintelui gabonez El Hadj Omar Bongo, facuta in cadrul Forumului Mondial pe Probleme de Dezvoltare Durabila, desfasurat in Johannesburg, Africa de Sud. Atunci, mai marii lumii au zambit neincrezator cand presedintele Omar Bongo a promis ca tara sa va crea si mentine cu orice pret un sistem de parcuri nationale intins pe o suprafata de 26 000 kilometri patrati, sistem care va cuprinde si proteja nu mai putin de 13 rezervatii naturale.

Pentru o imagine suprapusa peste a tarii noastre, imaginati-va o suprafata care sa includa complet Muntii Apuseni, in care sa existe o rezervatie naturala totala. Un loc in care sa nu se rupa o floare si sa nu se impuste nici macar un iepure, sa nu horcaie masini sau sa urle muzica in timp ce poporul isi face mici la padure, spaland vesela si tacamurile cu detergent in izvorul de munte. Imposibil in Romania, veti zice zice, pe buna dreptate. Dar iata ca este posibil in Gabon, care se invecineaza cu Congo-ul atat de drag unora, incat isi doreau acum cativa ani sa emigreze in el, ca forma de protest politic, bineinteles…Povestea celui mai mare parc national dintr-o tara a lumii lua nastere in anul 2002. In prezent Gabonul, in ciuda previziunilor economice sumbre, a reusit sa isi incropeasca cea mai dezvoltata economie din zona. Fara a “mulge” salbatic natura, a demonstrat ca se poate creste economic, protejandu-ti in acelasi timp plantele si animalele.

Astazi, conservationistii din lumea intreaga considera Gabonul drept una din ultimele “insule” de salbaticie virgina din Africa. Parcurile au reusit conservarea unor ecosisteme unice, precum padurile stravechi, mangrivele, savanele, junglele umede, lagunele, mlastinile, raurile si canioanele aferente. Acest urias parc national ofera protectie unei multitudini incredibile de vietuitoare, precum testoase marine si balene, elefanti de padure, rinoceri, gorile, bivoli, mistreti, leoparzi sau specii de plante, pasari si insecte care traiesc numai in Gabon. Lupta nu a fost deloc usoara. Pentru distrugerea si exploatarea salbatica a parcului national, se intreceau companiile miniere, cele de taiat si prelucrat lemnul, vanatorii de fildesi de elefanti, braconierii asa-numite-i “carni de vanat” (foarte cautata intr-o tara unde hrana de zi cu zi este un lux), vanzatorii de lemne de foc sau agricultorii care doreau defrisarea padurii in scopul creerii a noi terenuri agricole. Cele mai mari presiuni indreptate impotriva executivului gabonez si presedintelui Omar Bongo, au fost facute de companiile occidentale de prelucrare a lemnului, care s-au vazut private astfel de jefuirea ultimelor paduri virgine din Africa. Producatorii de mobilier de lux din lemn de esente rare au fost disperati de-a dreptul. Presedintele Gabonului a primit un numar de 34 de amenintari cu moartea…Circa 50-60% din concesiunile de exploatarea lemnului din Gabon au fost in final, anulate. Companii americane, belgiene, franceze, care in tarile lor nu si-ar fi permis “carnagiile” de padure pe care le-au facut in Gabon, s-au vazut astfel nevoite sa-si inchida definitiv birourile din Libreville. Din nefericire, au migrat in tarile vecine Gabonului, unde distrug in continuare padurea, “plamanul” Terrei.

Lectia micutei tari din centrul Africii a fost data tuturor. In special, tarilor bogate ale lumii. In particular, Romaniei. Tururor le-a aratat in egala masura ca protejarea Naturii inseamna de fapt protejarea noastra de noi insine. Mai bine zis de rautatea, lacomia, cruzimea si nelasarea din noi. Era sa uit…Gabonul a mai demonstrat ceva: Banii nu se pot manca, nici bea, nici respira. Aerul, apa si hrana se gasesc in mod gratuit in natura. Doar ca noi suntem o specie nerecunoscatoare care sufera de amnezie…