“Hai s-o facem!”, marturiseste ca ar fi spus Laszlo Borbely, ministrul Mediului si Padurilor atunci cand, in urma cu circa trei saptamani, a intrat prima oara pe site-ul proiectului. Prezent la lansarea oficiala, el s-a declarat entuziasmat de initiativa, “una foarte ambitioasa”. Totusi, daca facem curatenie doar o zi, n-am facut nimic, crede ministrului Mediului si Padurilor.  “Trebuie sa ne gandim si la ce facem dupa 25 septembrie, avand in vedere ca in ultimii ani n-am avut o viziune strategica. Adunam gunoiul, dar ce facem cu el?”

O intrebare buna, avand in vedere ca, dupa cum a precizat insusi ministrul, de-abia in 2013-2014, in Romania vor fi asigurate la nivel national conditiile necesare sortarii tuturor categoriilor de deseuri. Deocamdata, treburile in acest domeniu merg “romaneste”, adica pe bucati: avem capacitate de reciclare pentru Pet-uri, dar nu si pentru celelalte tipuri de deseuri. Oful ministrului? “Trebuie organizat sistemul si la nivelul autoritatilor locale, legislatia exista, din pacate deocamdata este la cheremul primariilor”.

Pana una alta, adica pana la Marea Curatenie Nationala, ministrul Borbely a profitat de ocazie pentru a-i invita pe romani sa ia parte vineri si sambata la inca o Mare Debarasare; ce-i drept pana acum ea a fost mai degraba “mica”: bucurestenii nu s-au indurat sa scape de vechiturile electrice si electronice decat la un nivel de 1 kg/locuitor. Acum insa, este totusi prima oara cand actiunea se organizeaza si in mediul rural.

Piscine naturale
O piscina costa mult: constructia ca… ma rog, constructia, dar intretinerea e si ea foarte costisitoare. Iar aici lucrurile sunt si mai grave: proprietarul plateste un pret mare, dar mediul, unul si mai mare. Asta-i adevarul: piscinele se intretin cu costuri ambientale ridicate. Incalzeste apa (cu consum de energie), dezinfecteaz-o (cu clor si alte chestii poluante) si tot asa. Vreo solutie “verde”?

Anumite firme specializate au gasit-o si o aplica: piscine asa-zis “naturale”, construite in spirit ecologic. Pentru a mentine apa curata se folosesc straturi filtrante de roca, radiatii ultraviolete, microorganisme acvatice prietenoase care epureaza apa, plante verzi sadite pe marginile piscinei… Dupa afirmatiile specialistilor, o piscina eco-prietenoasa, daca e bine proiectata si construita, e chiar mai usor de incalzit si mai ieftin de intretinut decat una conventionala. Aici,  poze frumoase cara sa va faca sa visati…

Sandale din propriile tale haine
Un concept de reciclare avansat: exista mici intreprinderi carora le trimiti blugii pe care nu-i mai porti, iar ele iti fac, din ei, incaltaminte! De pilda, aceasta firma  iti face sandale: dupa poze, par solide si confortabile.

Ce facem cu bannerele de reclama?
Multe dintre ele sunt facute din material plastic rezistent, durabil, ceea ce e o fi bine cata vreme bannerele respective sunt expuse prin oras, dar devine un cusur indata ce sunt aruncate. Plasticul (PVC) din care sunt fabricate nu e biodegradabil si polueaza Pamantul pentru cine stie cate mii de ani de acum incolo.

In SUA, de pilda, un studiu a aratat ca se arunca, anual, la gunoi 3 milioane de astfel de obiecte – echivalentul a 10.000 tone plastic!

Dar, daca e durabil, rezistent, de buna calitate, de ce sa nu-l refolosim? Cateva firme destepte (de pilda Vy&Elle  ori Yak Pak ) s-au gandit sa valorifice superior aceasta resursa si recupereaza multe bannere, din care confectioneaza gentute, sacose, rucsacuri, ghiozdane, portofele si huse pentru toate cele.

Buna idee, ce ziceti? Oare vreun designer de la noi n-ar vrea sa incerce?

Dar iata ca unii au idei mai bune de atat: o ferma din Germania, (da, o ferma, nu o firma; intervine si o firma, in cele din urma, dar mancarea e de la ferma, si asta-i important); o ferma din Germania, zic, numita Peter-und-Paul-Hof, vinde alimente proaspete, din productia proprie, prin intermediul unor automate!

Proprietarii s-au asociat cu compania Stüwer, producatoare de automate de bauturi & mancare si, impreuna, ferma si firma au pus bazele unei afaceri originale care s-a intins deja in 13 localitati din Germania. Lapte, oua, unt, branzeturi, cartofi si carnati sunt distribuite prin intermediul automatelor (special proiectate, modelul fiind numit Regiomat), la preturi foarte avantajoase pentru cumparatori, de vreme ce alimentele vin direct de la producator, fara intermediari care sa mai bage diverse adaosuri comerciale.

Initial, ingeniosii fermieri obisnuiau sa livreze personal lapte, la domiciliul clientilor, dar activitatea asta le consuma enorm de mult timp si bani (aceasta fiind una dintre marile probleme ale fermierilor de pretutindeni, atunci cand nu doresc sa vanda unui lant de supermarketuri, care plateste putin). Atunci au incercat sa incurajeze clientii sa vina sa-si ia ei insisi laptele proaspat de la ferma, ceea ce, in cele din urma, a nascut ideea autoservirii din automate.

E, categoric, o idee mare, una care satisface dorinta oamenilor de a consuma alimente proaspete, produse local si nu prea scumpe si, in acelasi timp, ofera fermierilor un sistem de distributie eficient. Bravo lor!

• Nunti “eco”, mini-consumeriste si maxi-spectaculoase, in rezervatii naturale, cu privelisti splendide . Multe parcuri nationale americane, de pilda, permit desfasurarea nuntilor, dar impun reguli stricte cu privire la numarul maxim de participanti si la ceea ce ai voie sau nu ai voie sa aduci si sa folosesti. Iar interdictiile se traduc in costuri mai mici si o constiinta verde mai impacata.



• Ecobutton™  – un mic dispozitiv destept care, atasat computerului tau, te ajuta sa economisesti energie si sa reduci astfel emisiile de dioxid de carbon. Cand pleci in pauza de masa ori la sedinta, in loc sa lasi calculatorul pornit (ceea ce fac cei mai multi utilizatori, pentru ca a-l inchide acum si a-l reporni peste o ora e enervant si plictisitor) apesi butonul si aparatelul actioneaza, facand unitatea si monitorul sa treaca in modul de functionare “eco”, in care consuma te miri ce si mai nimic. Cand te intorci sa te apuci din nou de treaba, apesi din nou butonul si totul porneste instantaneu. Software-ul lui ecobutton™ tine si socoteala energiei astfel economisite si a cantitatii de CO2 cu care ai redus emisiile. Pe termen lung, se aduna.



• Conceptul de staycation . Adica o vacanta pe care o petreci acasa. Nu in casa, ci in orasul/satul tau, descoperind atractiile locale si facand multe lucruri placute pe care ti-ai dorit mereu sa le faci, dar n-ai avut timp sau la care nu te-ai gandit pana acum.  Totul e sa desprinzi ideea de concediu de cea de plecare din localitate.
• Nucile de sapun. Sunt fructele unui arbore tropical (Sapindus mukorossi), utilizate timp de multe secole in Asia pentru spalarea parului, a corpului, a hainelor… pana cand au fost gonite de invazia sapunului modern si a detergentilor.



Acum sunt redescoperite, in cadrul amplei miscari de “reintoarcere la natura”, ca o alternativa ecologica la detergentii fabricati industrial.

Si nu numai pentru spalatul manual: in urma cu doi ani, un tanar inginer maghiar, Levente Szabo, a castigat premiul Electrolux Design Lab 07 pentru inventia sa: E-Wash , o masina de spalat ecologica, special proiectata pentru nucile cu pricina.

• O tastatura de bambus !

EVZ nu se dezminte nici de acesta data. Articolul abunda in inexactitati. Nu voi comenta asta aici. Ecologia este un mister de nepatruns pentru ei… Iti aduc unele corecturi necesare postului, pentru ca din el lumea ar putea intelege ca mai avem putin si ne gonesc ursii afara din Romania.

In primul rand, NU exista in Romania – nici pe departe –  un efectiv de 10.000 de ursi. Nu au cum. Nu mai exista teritorii care sa asigure hrana. Nu mai au prazi suficiente. Ca sa adaposteasca o populatie de ursi de 10.000 de exemplare, Romania ar trebui sa mai aiba un rand de munti Carpati.

Ursii sunt pradatori alfa, asta inseamna ca au nevoie de teritorii cat mai mari, de unde sunt exclusi orice alti ursi concurenti. Evident ca un pradator alfa, nu are cum sa ajunga la uluitoarea populatie de 10.000 de exemplare in padurile tot mai rarite si hartanite ale Romanicii.

Pradatorii mari, printre care si ursii, neavand dusmani naturali, isi regleaza singuri numarul. Ursii se ucid deseori pentru teritoriu, accesul la sursa de hrana sau femele. In plus, orice urs mascul care da de o ursoaica cu pui va incerca cu orice pret sa-i ucida puii pentru a o forta astfel sa intre intr-un nou ciclu de calduri (astfel se explica, dragilor, comportamentul ultraagresiv si hiperprotector al ursoaicelor cu pui, fata de orice potential pericol).

Asa ca fiti pe pace, nu o sa se inmulteasca ursii intr-atat incat sa va goneasca din statiunile sau satele montane  (cu toate ca nu ar fi o idee rea.. poate asa ar avea si Natura Carpatilor liniste sa se refaca). Povestea cu numarul imens de usi din Carpati are totusi un sambure de adevar.
In anii ’80 din secolul trecut, Ceausescu , obsedat fiind de vanatoare unor ursi cat mai mari (o sa radeti, dar la un moment dat intentiona sa importe ursi Kodiak din Alaska pe care sa-i imperecheze cu ursii carpatini  in speranta nasterii unor viitoare trofee de mega-ursi, cu care sa rupa gura expozitiilor internationale de vanatoare), ei bine, Ceausescu a interzis total vanatoare ursilor intre 1980-’89, el fiind singurul care avea acest privilegiu.

Dictatorul impusca numai exemplare capitale, iar in lipsa acestora ursii mai piperniciti s-au impreunat cu femelele ramase libere, fenomen care a dus la inmultirea efectivului ursesc.

Specialistii afirma ca la inceputul anilor ’90 exista in Romania o populatie de maxim 6.000 de ursi… departe de cei 10.000. 10.000 de ursi au trait, probabil, in Romania intre anii 1800-1900, cand Carpatii erau acoperiti de paduri, existand ursi chiar si in  vestitii Codrii ai Vlasiei sau in Muntii Macin, iar populatia omeneasca nu depasea 5-6 milioane de valahi…

Dupa anii ‘90 ai secolului trecut, ursii au avut de suferit enorm in urma avansarii agresive a romanilor in teritoriul lor (a se citi taieri salbatice de padure, munti intregi cheliti de copaci, vile, case construite in rezervatii, explozia pasunatului neingradit de vreo lege de care sa se sinchisesca vreun cioban, invazia oamenilor in statiuni… si exemplele pot continua). Astazi, conform celor mai optimiste estimari, nu traisec in Carpati mai mult de 4.500-5.000 de ursaci.

Gogorita asta cu 10.000 de ursi este o facatura ordinara, sustinuta atat de autoritati, cat si de “oamenii de afaceri”, ambele parti avand interese solide in privinta raririi cu orice pret a ursilor. Balonul asta de sapun are bataie dubla:

1. Declarand un numar atat de umflat de exemplare, presiunea opiniei publice, speriate de riscul potential al atacului ursilor, duce in final la eliberarea mult mai usor a autorizatiilor de vanatoare, pentru, chipurile, starpirea “ursilor periculosi” care invadeaza domeniul oamenilor… care, sa avem pardon, au invadat primii taramul ursilor. Si il invadeaza in continuare cu nesimtirea speciei dominante pe planeta, mai ales sub masca “dezvoltarii imobiliare” cu orice pret, chiar si in rezervatii si pe creierii muntilor….Cum autorizatia uciderii unui urs costa pana la 20.000 de euroi (da, ati citit bine), iar in lumea bogatilor, in speta cei din Occident, exista destui vanatori cu dare de mana, va imaginati cu totii ce banet intra in buzunarele “Baietilor Dastepti” care conduc ce a mai ramas din Romania. Apropo, in tarile europene mai traiesc doar cateva sute de ursi, paziti cu arma in mana, astfel incat un vanator bogat – fie el francez, spaniol, italian, englez, german sau austriac – va veni in Romania sau Rusia, state cu legislatie “elastica” pentru a-si implini sangerosul viciu…
2. Ursii reprezinta o problema pentru dezvoltatorii imobiliari (a se citi rechini imobiliari avizi dupa mirosul de bani), care vor sa construiasca cu orice pret in munti vile de lux pentru potentatii financiar ai vremii. Evident, nu poti sa vinzi o vila cu pret maxim , cand in padurea din spatele gardului, misuna vreun urs. Se sperie orice potential client…. Asa ca te agati de o chichita, elimini ursii si vinzi la pret maxim viloaia, “intr-o zona , frumoasa, pitoreasca, si mai ales fara ursi…”

Vedeti de unde sare iepurele ?

“Autoritatile nu fac nimic in privinta asta. Nothing new, care-va-sa-zica. ” Oh Marc, cata dreptate ai de data asta…. Autoritatile nu prea sunt interesate de protectia animalelor sau a Naturii in general, in Romania zilelor noastre… De fapt autoritatile de aici nu sunt interesate de protectia sociala sau fizica a cetatenilor romani pe care-i reprezinta… ce pretentii sa mai avem sa apere ursii sau Natura?

@Anhui,
stai linistit ca nu vei fi mancat de urs… Mai ales tu… Ar fi si pacat, nu-i asa? Vezi totusi ai grija sa nu hranesti ursii cand te intalnesti cu ei. Iar daca dai de o ursoaica cu pui , retragete in directia opusa IMEDIAT, dar fara sa strigi sau sa alergi.

@Dan
de la Cluj, banuiesc, nu ?
Ai dreptate, ai intuit bine… in final nu e vorba decat de bani…

@Oameni Buni
Ursii nu s-au inmultit. Nici chiar in Bucegi, unde datorita prostiei si ingnorantei crase a oamenilor, dai de ei la aproape orice pas, fiind mai numerosi decat cainii maidanezi ai locului.

Nu s-au inmultit deloc, sunt insa atrasi in statiunile montane si pe drumurile aferente de greselile facute de oamenii care i-au obisnuit de 20 de ani incoace cu mancare, gunoaie aruncate, poze cu ursul facute cu orice pret….

Ursii sunt animale oportuniste… cum in padurile lor raman fara fragii, zmeura, murele si afinele jefuite de localnici care le vand turistilor cu galeata prin statiuni, ursii se vad nevoiti sa caute asezarile umane, caci au fost invatati prost cu mancare de catre turistii sau localnicii ignoranti si iresponsabili. De asemenea, cum turmele de oi s-au inmultit peste masura si patrund in habitatul ursului, evident ca acesta va incerca sa mai prinda cate o oaie… Cum mistretii s-au rarit, vanati fara masura, evident ca ursul lipsit de prazile sale naturale va cobori in sate pentru a devasta grajdurile si cotetele cu animale. De aici senzatia ca Bucegiul  colcaie de ursi care de abia astepata sa fure micul si carnatul din gura bucuresteanului, prahoveanului sau brasoveanului venit sa faca gratar pe pajiste.

Apropo, ati mai vazut o tara europeana civilizata in care sa se permita accesul oamenilor cu masinile, sa faca gratare pe pajistile din paduri si chiar rezervatii? Sincer, ma indoiesc …

Sa auzim de bine!

CITESTE SI:

• Oameni si ursi: viata are prioritate!
• Run, Forest, run! (Oameni si ursi – episodul 3)
• Solutii la o situatie fara solutie (Oameni si ursi – episodul 4)

Cine este de vina pentru situatia actuala? Ce masuri ar trebuia sa alegem pentru a evita asemenea situatii? Este o solutie eliminarea ursilor? DEZBATE ACESTE PROBLEME SI IN FORUM

Daca n-ati auzit pana acum de Josh Dorfman, aflati ca este un tip care, in urma cu cativa ani, a pornit o afacere cu mobila – mic mobilier de lux, fabricat in mod eco-responsabil. Dar nu prin asta a devenit el cunoscut, ci prin cartile pe care le-a publicat si prin blogul pe care l-a infiintat, denumit Ecologistul Lenes (The Lazy Environmentalist), expresie care, in cele din urma, a devenit porecla lui Josh. Azi, exista un site intreg, cu diverse in el – printre care si blogul – reflectand convingerile verzi ale Ecologistului Lenes. Lenes, dar activ, dupa cum se vede.
Cel mai recent proiect al lui Josh Dorfman este un serial de televiziune intitulat tot Ecologistul Lenes, proiect prin care omul nostru urmareste sa contribuie la salvarea planetei intr-o maniera neasteptata: nu mai apeleaza la sentimentul de vinovatie! Le spune oamenilor sa nu se mai simta prost pentru ca fac dusuri lungi sau conduc masini mari si rapide (si alimentate cu combustibil conventional, se subintelege).

Asa ii place si lui sa faca. “Imi pasa, dar sunt lenes”, zice el. “Hai sa nu ne mai simtim prost pe chestia asta.” Pentru ca exista solutii.
Ideile lui Josh sunt intr-adevar noi:

 “Ecologistii ii fac pe oameni sa se simta prost; or, a-i face sa se simta prost e o strategie de marketing mizerabila.”

“Profetiile despre dezastre sau apelul la imperative morale nu indeamna decat o foarte mica minoritate sa-si schimbe comportamentul. Interesul meu este sa provoc o schimbare in randul marii majoritati.”

Vorbind despre serial, Josh a afirmat fara retinere ca majoritatea americanilor nu sunt constienti de problemele ecologice si principala dificultate in a-i convinge sa faca lucrurile intr-un mod “mai verde”, mai ales in aceste  vremuri de criza economica,  este aspectul financiar al chestiunii.

Si atunci, spune el, cea mai buna strategie este sa faci ca optiunile eco-prietenoase sa fie atragatoare intr-un fel – sa fie mai ieftine, mai simplu de pus in practica, sa ia mai putin timp sau sa fie mai agreabile din punct de vedere estetic. Asa ca, in serialul sau, Josh arata familiilor si oamenilor de afaceri cum pot sa-si imbunatateasca viata alegand moduri de viata si modele de afaceri eco-prietenoase. Adica o abordare in spirit pozitiv. Ati inteles.

In primul episod din Ecologistul Lenes, Josh alege o familie din California, analizeaza gunoiul produs de aceasta si ii invata pe membrii ei cum sa transforme in compost (ingrasamant organic) ceea ce e biodegradabil, cum sa recicleze ceea ce nu e biodegradabil si cum sa cumpere produse care genereaza mai putine deseuri. Tatal de familie se arata la inceput sceptic, exprimandu-si indoielile asupra pericolului incalzirii globale si sustinand ca exista suficiente terenuri pentru a infiinta o multime de gropi de gunoi.
Intr-un alt episod, Josh abordeaza o doamna care are o frizerie pentru caini si care se arata reticenta la ideea de a utiliza produse naturale, considerand ca sunt mai greu de folosit si mai scumpe; Josh ii arata cum poate economisi bani in anumite faze ale procesului – de pilda, consumand mai putina apa. Si, chiar daca produsele alimentare bio destinate cainilor sunt mai scumpe decat cele obisnuite, exista beneficii pe termen lung in privinta sanatatii animalelor, deci mai putini bani cheltuiti la veterinar.

Pentru a-si realiza serialul, Josh Dorfman a ales dinadins persoane sceptice si reticente la ideea unui stil de viata mai verde, aratandu-le ca un astfel de stil de viata nu implica neaparat sacrificii, ci dimpotriva, poate avea efecte excelente si poate fi rentabil chiar pe termen scurt.

Pentru ca, intre “nu-mi pasa si nu fac nimic” si “imi pasa foarte mult si din cauza asta ma simt vesnic culpabil si frustrat” exista o sanatoasa cale de mijloc. Calea lui Josh – Ecologistul Lenes:  “Imi pasa, sunt lenes, dar tot vreau sa fac ceva”. Si chiar face.

Lui Daniel i-a venit o idee la care nu s-au gandit nici cei mai de seama cercetatori acreditati. Plasticul, unul dintre cele mai indestructibile materiale de manufactura, se descompune greu, dar totusi se descompune, chiar daca acest proces dureaza aproximativ 1000 de ani. Asta inseamna ca undeva acolo trebuie sa existe microorganismele in sarcina carora sa cada o asemenea raspundere. Pot fi aceste vietati manipulate in vreun fel, astfel incat sa isi faca treaba mai rapid si mai eficient?

Aceasta a fost chestiunea pe care Daniel Burd a pus-o la incercare printr-un foarte simplu si istet proces de introducere a materialului plastic de baza intr-o solutie fermentabila care stimuleaza dezvoltarea microbiala, urmand ca organsimele cele mai productive sa fie ulterior izolate. Rezultatele preliminarea au fost incurajatoare, asa ca tanarul cercetator s-a tinut de studiu, selectand cele mai eficiente legaturi si interconectandu-le. Dupa mai multe incrucisari si optimizari termice, Burd a obtinut o proportie de 43% a degradarii plasticului in sase saptamani, o realizare aproape de neconceput.

Cu 500 miliarde de pungi de plastic produse in fiecare an si cu marirea de la zi la zi a costurilor de curatare a deseurilor de plastic din oceane, o metoda ieftina si netoxica de degradare a plasticului este fantezia la care ambientalistii viseaza, precum si un bun start pentru o companie de succes. Este de la sine inteles ca aceste descoperiri trebuie temeinic testate inainte de a fi folosite la scara larga, pentru a avea certitudinea ca produsele descompunerii organice nu au potential cancerigen. Procesarea plasticului prin aceste metode ar trebui de asemnenea sa fie pastrata in medii foarte bine controlate. Deci nu, nu este vorba despre un panaceu miraculos sau de un paradis vindecat de plastic, dar aplicarea inovatoare a microroragnismelor pentru a stavili raspandirea celui mai problematic dintre deseuri este in mod sigur o mare reusita stiintifica.

Prima: printre multele soiuri de  deseuri de echipamente electrice si electronice (DEEE), frigiderul este considerat un deseu toxic, periculos. Daca il duci pur si simplu la gunoi, vin tiptil, prin bezna noptii, niste “recuperatori” anonimi care, de multe ori, se multumesc sa ia numai partea electrica. Asta pentru ii intereseaza sa recupereze in primul rand cuprul din aceste componente (cuprul e scump si, prin urmare, renteaza sa-l recuperezi si sa-l vinzi mai departe, atunci cand esti doar un recuperator obscur si clandestin.) Dar, la desprinderea partii cu pricina, freonul aflat in sistemul de racire la multe dintre modelele de frigidere, mai ales dintre cele mai vechi, se imprastie in atmosfera, “ajutand” la largirea gaurii din stratul de ozon si la amplificarea efectului de sera. Total ne-ecologic. In plus, uleiul din motor se scurge pe pamant, contribuind si el la poluarea solului. Si astfel, la centrele de recuperare ajung doar carcasele frigiderelor.

E bine, dar nu-i destul. Ideal ar, evident, un tratament profesionist al frigiderelor si congelatoarelor, pentru recuperarea in siguranta a freonului si a uleiului, apoi a metalului si a polistirenului expandat (care alcatuieste stratul izolator al frigiderului.)
Vestea buna este ca exista, de acum, in Romania, organizatii specializate in tratarea DEEE, inclusiv a celor mai periculoase dintre ele, si care ne pot ajuta sa scapam repede, discret si ecologic de un DEEE.

A doua: Exista mai multe solutii.

Exista programul Marea Debarasare, de care am auzit mai toti si de care poate unii au si profitat.
Exista apoi, o serie de organizatii specializate precum Asociatia ENVIRON si RoRec (Asociatia Romana pentru Reciclare), la care putem apela pentru a ne ajuta sa scapam de DEEE. Asociatia ENVIRON are un call center (tel. 031.821.3333) unde putem suna pentru a primi o mana de ajutor ca sa scapam de vechiturile respective. RoRec are o retea proprie de puncte de colectare: cautati aici . Nu sunt chiar in toate judetele, dar poate aveti noroc. Si, daca aveti masina si vreti sa faceti o fapta verde, ati putea organiza o excursie pana la centrul de colectare, carand cat mai multe troace din categoria DEEE, eventual nu numai pe cele proprii, ci si altele adunate de la neamuri si vecini, ca sa optimizati procesul.

Cred ca ar merge mai degraba cand e vorba despre chestii mai marunte, gen roboti de bucatarie, mixere, radio-uri etc.; atunci cand e vorba despre aparate frigorifice, mai bine lasati profesionistii sa faca treaba, pentru, in conformitate cu legislatia actuala – si asta e o alta chestie interesanta pe care am aflat-o recent – aceste DEEE periculoase ar trebui transportate cu niste vehicule speciale, cu anumite dotari. Mai gasiti o lista de centre de colectare aici , iar  daca dati o cautare pe net, gasiti si alte asociatii ori chiar societati comerciale care se ocupa de problema.

A treia: daca nu vreti doar sa scapati de niste harburi de DEEE, ci si sa va luati un aparat electrocasnic nou, pentru ca vi s-a stricat frigiderul vechi de 12 ani sau masina de spalat veche de 15, puteti profita de programul “Unul nou pentru cel vechi” (cunoscut popular sub numele de sistemul BuyBack).  Ati vazut, probabil, prin pliantele & brosurile de reclama ale unor lanturi de magazine, ca daca dai un aparat electrocasnic vechi, iti poti cumpara unul nou la un pret mai mic (in unele cazuri, reducerile ating chiar niveluri interesante – 250 lei, de pilda); unde mai pui ca scapi si de vechitura inutila! Te duci la magazin, spui ca ai un harb asa si asa si ca ai vrea sa cumperi un aparat nou asa si asa, iar treaba se organizeaza la modul cel mai avantajos, in sensul ca ti se aduce acasa aparatul nou si ti se ia cel vechi.
Pana in prezent, mai multe firme producatoare si-au anuntat participarea, unele campanii s-au incheiat deja, dar altele stau sa rasara.

Asta se intampla pentru ca producatorii de electrocasnice sunt obligati, printr-o directiva europeana care a intrat, recent, in vigoare si la noi, sa sprijine colectarea DEEE. Avem de facut si o norma, daca nu stiati: ar trebui ca, in Romania, se se colecteze, anual, 4 kg de DEEE pe cap de locuitor. Ordin de la UE, nu se discuta. Sau, ma rog, se mai discuta (e greu sa atingem nivelul asta, din mai multe motive, pe care n-am loc sa le comentez aici), dar negocierile pentru reducerea cifrei (ca daca n-avem de unde, n-avem si gata; de unde nu-i… stiti voi) le lasam in seama politicienilor, iar noi ne ocupam de probleme imediate. Cum facem rost de un nou robot de bucatarie sau de o noua masina de spalat (in cazul in care chiar ne trebuie, nu doar ca sa ne aflam in treaba, ca nu sunt vremuri pentru asa ceva), scapand si de harburile care ne incarca gospodaria si pastrandu-ne, in acelasi timp, constiinta de un verde imaculat?  Gasiti multe amanunte aici .

Deci, solutii ar mai fi. Acum, ca n-o merge treaba, in toate cazurile, chiar asa de repede si usor cum am vrea noi si cum pare cand cititi aici, asta se mai intampla, dar cu siguranta nu in majoritatea cazurilor. Mie mi se pare ca merita incercat.

Inventia ii apartine coreeanului Jeon Hwan Ju, care si-a inscris-o la ultima editie a Greener Gadget Competition, convins fiind ca “gaselnita” lui ar putea (evident, dintr-o perspectiva pe termen lung) sa evite intoxicarea mediului cu tone de agenti chimici ce nu sunt biodegradabili.