“Activităţile agricole din primele zile de primăvară, respectiv curăţarea terenurilor prin incendieri voluntare, constituie un pericol pentru ariile protejate şi pentru împrejurimile acestora. Gradul scăzut de informare în rândul populaţiei rurale duce la adevărate dezastre ecologice pentru că,  din păcate, focul nu curăţă, cum cred unii, ci distruge.

În perioada 20-27 martie au avut loc mai multe incendii care au distrus aprox. 90 ha de vegetaţie de pe raza localităţii Vălişoara, comuna Livezile. Teritoriul pe care a avut loc incendiile face parte din ariile naturale protejate SPA (sit de protecţie avifaunistică) Munţii Trascău,  SCI (sit de importanţă comunitară) Trascău, şi se află în zona ariei protejate Cheile Vălişoarei. Focul nesupravegheat  a distrus 2 tipuri de habitate:  40 de ha de vegetaţie specifică zonelor umede şi 50 de ha de vegetaţie şi habitate specifice pantelor stâncoase şi calcaroase. Habitatele şi speciile afectate de aceste incendii sunt specii incluse în Lista Roşie naţională/Europeană, fiind protejate de legislaţia în vigoare, respectiv: Directiva Consiluilui Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale, Convenţia de la Berna, Legea 462/2001.

Acest dezastru ecologic a fost cauzat de incendierile voluntare a terenurilor agricole, destul de frecvente în această perioadă. Scăpat de sub control datorită vântului care a bătut cu putere, focul s-a extins repede şi nu a mai putu fi controlat cu tot efortul depus de localnici şi de echipajele de Pompieri sosite la faţa locului.

Pe toată suprafaţa pe care a avut loc incendiul, au fost distruse în totalitate microfauna şi vegetaţia, fiind afectate populaţii de insecte, amfibieni,reptile, păsări şi specii de plante de interes protectiv deosebit.

Focul a distrus  larvele, pupele şi indivizii maturi ai tuturor speciilor de insecte din zona incendiată, reproducerea acestora fiind compromisă în acest an.  Dintre insectele strict protejate menţionăm distrugerea populaţiilor de Papilio machaon (fluture coadă de rândunică). şi Mantis religiosa (călugăriţa).

Au fost distruse (complet carbonizate) toate speciile de  gasteropode (melci)  care au fost surprinse de foc.

În această perioadă are loc împerecherea şi depunerea ouălor la speciile de amfibieni (broaşte, tritoni, etc.). Aceste specii au fost foarte active în ultimele zile, părăsind adesea habitatul acvatic (bălţi, cursuri de apă, zone umede) pentru a se deplasa  pe sol, prin zonele cu vegetaţie ierboasă sau forestieră, de la o zonă umedă la alta. Au fost surprinse de incendiu şi au fost distruse  populaţii de: Bombina variegat (buhai de baltă cu burta galbenă),  Hyla arborea (brotăcel), Rana arvalis (broasca de mlaştină), Rana dalmatina (broasca roşie de pădure), Bufo viridis (broasca râioasă verde), Rana temporaria (broasca roşie de munte), Triturus cristatus (tritonul cu creastă), toate aceste specii find ocrotite de lege.
Speciile de reptile  chiar dacă nu şi-au început încă activitatea fiind  refugiate în sol au fost afectate de incendiu. Stratul de sol nu a oferit o protecţie sigură deoarece fiind superficial, format pe calcare, temperatura în interiorul lui a fost foarte ridicată. Dintre speciile protejate care au avut de suferit amintim: Lacerta viridis (guşterul), Podarcis muralis (şopârla de piatră),  Vipera berus (vipera comună).

Mugurii şi părţile aeriene ale tuturor  speciilor de plante au fost carbonizate şi distruse. Cum în habitatele specifice stâncăriilor stratul de sol este foarte subţire ( 3-15 cm), el s-a încălzit puternic de la foc, distrugându-se  astfel şi rădăcinile – rizomii şi părţile subterane ale plantelor, fără ca acestea să mai aibă posibilitatea de se înmulţii. Au fost complet distruse populaţii de plante ocrotite: Asplenium adulterinum (feriguţa), Campanula serrata (clopoţelul), Cirsium brachycephalum (polomida),  Dracocephalum austriacum(mătăciunea), Dianthus spiculifolius (garoafa de munte),  Asplenium nuta-muraria (feriguţa), Saxifraga paniculata (iarba surzilor), Stipa  pucherrima (iarba scumpă), precum şi plante de interes deosebit cum ar fi Iris pumile (stânjenelul), Iris ruthenica var. nana (stânjenel de stepă), Muscari comosum (zambila), Pulsatilla montana (dediţelul), Carlina acaulis (turta),   Epipactis atrorubens (mlăştiniţa), Linum flavum (inul galben), Sempervivum sp (urechelniţa).

Au fost afectate şi populaţii de păsări fiind distruse locurile de cuibarit din zonele umede, acoperite cu stuf şi vegetaţie specifică dar şi cuiburile  din arbuşti şi subarbuşti , din zonele incendiate.

A fost distrusă  de incendiu zona de cuibărit a unei specii extrem de rare, Aquila chrysaetos – acvila de munte, familia din zona Cheilor Vălişoarei fiind familia care cuibăreşte la cea mai joasă altitudine din Europa.

Considerăm că în primul rând neglijenţa dar şi lipsa de informare a localnicilor cu privire la incendiile de vegetaţie au condus la acest dezastru ecologic. Ironia sorţii face ca exact evitarea pericolului incendiilor în zonele protejate să facă obiectul unui proiect finanţat prin fonduri structurale, grupul ţintă fiind populaţia locală din zona Cheile Vălişoarei. Este vorba despre Proiectul Activităţi de informare a populaţiei locale şi a turiştilor cu privire la 3 arii protejate din Depresiunea Trascăului , cofinanţat prin POS Mediu, Axa 4, care dispune de un buget total de 315165 Lei şi al cărui Beneficiar este Asociaţia Biounivers. În luna februarie, 2010, ar fi trebuit să se desfăşoare diferite activităţi de informare şi conştientizare, tocmai pentru a se evita producerea incendiilor de vegetaţie cauzate de curăţirea terenurilor agricole de la începutul primăverii. Din păcate acest Proiect este blocat din decembrie, 2009, de modul diferit de interpretare a legislaţiei achiziţiilor publice a Ministerului Mediului şi Pădurilor – Finanţatorul proiectului şi, respectiv, ANRMAP – autoritatea competentă în domeniu.

Chiar dacă sunt banii, chiar dacă există oameni care sunt dispuşi să facă ceva pentru natură şi protejarea mediului, încă odată sistemul blochează aceste eforturi. Rezultatul este un adevărat dezastru ecologic, care ar fi putut fi evitat.

Fotografii

Biolog:  Muncuş-Nagy Kinga

Contact: Asociaţia Biounivers, Str. Principala, Nr. 3A, Vălişoara, Com. Livezile, jud. Alba, Tel: 0258768274, Mobil: 0741357781, Fax: 0358815630, e-mail: biounivers2009@gmail.com, site

“Hai s-o facem!”, marturiseste ca ar fi spus Laszlo Borbely, ministrul Mediului si Padurilor atunci cand, in urma cu circa trei saptamani, a intrat prima oara pe site-ul proiectului. Prezent la lansarea oficiala, el s-a declarat entuziasmat de initiativa, “una foarte ambitioasa”. Totusi, daca facem curatenie doar o zi, n-am facut nimic, crede ministrului Mediului si Padurilor.  “Trebuie sa ne gandim si la ce facem dupa 25 septembrie, avand in vedere ca in ultimii ani n-am avut o viziune strategica. Adunam gunoiul, dar ce facem cu el?”

O intrebare buna, avand in vedere ca, dupa cum a precizat insusi ministrul, de-abia in 2013-2014, in Romania vor fi asigurate la nivel national conditiile necesare sortarii tuturor categoriilor de deseuri. Deocamdata, treburile in acest domeniu merg “romaneste”, adica pe bucati: avem capacitate de reciclare pentru Pet-uri, dar nu si pentru celelalte tipuri de deseuri. Oful ministrului? “Trebuie organizat sistemul si la nivelul autoritatilor locale, legislatia exista, din pacate deocamdata este la cheremul primariilor”.

Pana una alta, adica pana la Marea Curatenie Nationala, ministrul Borbely a profitat de ocazie pentru a-i invita pe romani sa ia parte vineri si sambata la inca o Mare Debarasare; ce-i drept pana acum ea a fost mai degraba “mica”: bucurestenii nu s-au indurat sa scape de vechiturile electrice si electronice decat la un nivel de 1 kg/locuitor. Acum insa, este totusi prima oara cand actiunea se organizeaza si in mediul rural.

Uimire, senzatie, tulburare generala: cel care povestea descria – poate exagerand putin, ca sa ne faca sa radem – mirarea vecinilor in fata acestei bizare actiuni, oroarea si disperarea gazdei, care se gandea sa se mute in alt cartier ca sa scape de rusine… pe scurt, era un adevarat soc cultural, cu impact masiv.

Pe atunci, in Romania, pungile de plastic colorate si atragatoare nu se gaseau pe toate drumurile. Regina pietelor era “punga de 1 leu”, o sacosa din plastic foarte subtire, de proasta calitate, care adesea se rupea cand ti-era lumea mai draga si isi imprastia continutul pe trotuar, ceea ce daduse nastere si unei injuraturi specifice si pitoresti: f***-ti polimerul ma-tii!

(De ce tocmai “polimerul”? Pai, sacosa era facuta dintr-un material plastic numit polietilena, care, din punct de vedere chimic, e un polimer, dar nu era numai atat. Ca sa intelegeti contextul cultural in care se intamplau toate astea, trebuie reamintit ca unul dintre cele mai importante personaje ale universului in care traiam noi pe atunci era Elena Ceausescu, detestata de toata lumea, printre altele si pentru faptul ca era socotita o impostoare: era, chipurile, o mare chimista, – “academician doctor inginer Elena Ceausescu, savant de renume mondial”, asa suna exprimarea “oficiala”, repetata pana la greata – dar opinia curenta era ca, de fapt, n-avea habar de chimie, nici chiar de chestii mai putin pretentioase; ca era pur si simplu o inculta ajunsa “prima doamna” – pardon,“tovarasa” -, a tarii in urma unui concurs de imprejurari; pretinsa ei competenta in chimie era o uriasa minciuna, faima ei de om de stiinta era o mistificare la scara nationala, iar teza ei de doctorat si alte lucrari stiintifice erau scrise de altii – specialisti in chimie pe bune – si publicate sub numele ei. Or, care era specialitatea antipaticei pseudo-chimiste? Polimerii, vezi bine. Asa ca, de fapt, injuratura…)

Dar m-am indepartat de subiect. Scuze. M-au furat amintirile epocii de aur )

Revenind la pungi: aveam, asadar, pungile de 1 leu, dar pungile de plastic de buna calitate, rezistente, in stil occidental, colorate, cu sigle, cu sloganuri, cu poze, nu erau pe toate drumurile. Astfel incat cei care le capatau nu numai ca le refoloseau, dar, uneori, chiar le purtau cu placere, ca pe niste accesorii de moda (azi pare greu de crezut, stiu, mai ales pentru cei care n-au apucat vremurile acelea, dar asa era.)

In “State”, in schimb, lucrurile stateau cu cu totul altfel: ideile ecologiste nu erau atat de raspandite ca zi (desi nici azi nu sunt cat ar trebui, departe de asta), iar americanii nici ca se sinchiseau vreun pic sa-si reduca consumul de pungi de plastic, refolosindu-le. Le aruncau si gata. In acest context, gestul doamnei venite din Romania parea semnul unei conceptii de toata ciudatenia: cum adica, SA RECUPEREZI PUNGILE DE PLASTIC????!!!!

Au trecut de atunci doua decenii si iata ca s-a intors roata: noi vanturam acum conceptiile nepasatoare din urma cu 20 de ani, batandu-ne joc de natura cu tonele de pungi de plastic pe care le aruncam in ea, iar americanii au trecut, cat de cat – desi arunca si ei destule, n-aveti grija, ca nu-i laud mai mult decat merita – la o conceptie oleaca mai inaintata, exprimata prin glasul miilor de organizatii ecologiste si prin eforturile unor cetateni americani, cu idei mai avansate, de a reduce in mod semnificativ consumul si risipa de pungi.

Ca sa vedeti cat de mult s-au schimbat vremurile, uitati-va la acest filmulet:

Evorba exact despre reciclarea pungilor de plastic in gospodariile americane, si inca printr-o metoda elaborata, mult mai sofisticata decat simpla spalare/uscare/reumplere cu cumparaturi. (Pe scurt, doamnele din film invata sa transforme, printr-o tehnica ingenioasa, obisnuitele pungi de plastic, recuperate de te miri unde, in sacose incapatoare, solide, ca alea pe care dam noi bani ca sa le cumparam, gata facute, de la supermarketurile de la noi, care le vand drept o alternativa “eco” la pungile obisnuite, de 20 de bani – cu conditia sa nu le uitam acasa cand venim la magazin, evident).

Intre timp, la noi si la multi altii, pungile manjesc cu prezenta lor si cele mai frumoase peisaje, sunt inghitite de animale, carora le fac rau, in diferite grade, culminand cu decesul, iar in Oceanul Pacific s-a adunat si pluteste o enorma ingramadire de deseuri, in marea lor majoritate pungi si sticle de plastic – cea mai hidoasa forma de relief cu care s-a imbogatit (?!) geografia Terrei, multumita omului si civilizatiei sale: Marea Groapa de Gunoi a Pacificului, cu o suprafata de peste cinci ori mai mare decat suprafata Romaniei!

Daca mai aveti putere, dupa atata inot printre gunoaie, uitati-va si la aceasta prezentare. E drept, pungile nu se mai dau gratis la supermarket dar, la cata lume am vazut ca le cumpara, cred ca masura eco-taxei introduse in 2009 n-a adus cine stie ce imbunatatiri situatiei, pana acum. Ce putem face de acum incolo? Asta-i intrebarea.

“Nimeni nu poate face totul, dar fiecare poate face ceva.”

Vorbe tare, tare intelepte, spuse, pare-se, de Gil Scott-Heron (n. 1949), un muzician si poet american ale carui cantece si poeme compuse in ani ’60 si 70’ contin mesaje tulburatoare despre durerile lumii, despre nevoia de schimbare, despre solidaritate…

Maxima de mai sus promoveaza ideea de schimbare eficienta indusa de o actiune colectiva, de o luare de pozitie a multor indivizi cu puteri marunte, dar a caror forta sta in numarul lor. Lucru absolut valabil atunci cand e vorba despre schimbarile ce privesc impactul omului asupra mediului, desi fraza nu a fost spusa in acest context. Dar se potriveste perfect.

Cum transmiti un semnal marelui public, ca sa-l faci constient de urgenta problemei si de nevoia de a se implica? Scriind posturi de blog si articole, facand campanii de comunicare pe tema respectiva si implicandu-te activ in ceea ce sustii.

Dar iata si un “semnal” mai original: medaliile de aur, argint & bronz care vor fi decernate castigatorilor la Jocurile Olimpice de Iarna din 2010 de la Vancouver, Canada, sunt realizate din metale recuperate din DEEE, mai exact din placile cu circuite integrate!

Create de o artista – Corrine Hunt – si un designer industrial – Orner Arbel – medaliile cu forme inedite, unduitoare, vor fi produse de Monetaria Regala Canadiana si vor aminti tuturor ca acolo, in depozitele de echipamente electrice si electronice, zac o multime de materiale recuperabile si, prin urmare, valoroase.

Sursa: MNN

Discutiile pe tema asta au fost declansate de o carte scrisa de doi arhitecti din Noua Zeelanda, Robert si Brenda Vale, care i-au pus cartii si un titlu-bomba, cu mare impact emotional asupra oamenilor: Time to Eat the Dog: The Real Guide to Sustainable Living! (Sa mancam catelul: adevaratul ghid al unui trai sustenabil; asta ca sa folosesc si eu termenul asta mult vehiculat, “sustenabil”, tradus abrupt din engleza si care inca imi suna cam barbar, poate pentru ca nu e prea departe vremea cand in Romania, tributara mostenirii ei latine si francofone, se zicea “dezvoltare durabila”, nu “dezvoltare sustenabila”, ca acum. Dar schimbarea face parte, probabil, din procesul de evolutie a limbii, in contextul noilor tendinte.)

Sa revenim la pisicile noastre (si la caini, desigur). Indemnul din titlu – sa mancam cainele – nu trebuie luat chiar ad litteram, desi unii asa au facut si apoi s-au declarat socati. Titlul, chiar daca e o gluma cam macabra, e o metafora aleasa pentru a caracteriza situatia complicata creata de fenomenul intretinerii de animale de casa si alegerile dificile pe care s-ar putea sa fim nevoiti sa le facem, pentru a reduce impactul ambiental al acestui stil de viata.

Cei doi autori isi bazeaza argumentatia pe cifre. Calculele lor arata ca, in materie de costuri ambientale, a intretine un caine de marime mijlocie echivaleaza cu a face 10.000 km pe an cu un automobil Land Cruiser.

Un caine consuma, in medie, 164 kg de carne si 95 kg de cereale pe an si, pornind, de la aceste date, cei doi autori au calculat intinderea de teren necesara pentru a produce hrana necesara patrupedului cu pricina: 0,84 ha, pentru un caine de marime medie. Cifra poate ajunge la 1,1 ha cand e vorba despre un caine mare, cum e ciobanescul german, rasa atat de populara.

Dar o pisica? 0,15 ha. Si un hamster? Mult mai putin: 0,014 ha. Dar omul, ca sa facem  comparatie? Un om dintr-o tara in curs de dezvoltare – 1,8 ha, in vreme ce, pentru un om dintr-o tara dezvoltata,  cifra este un revoltator 6 (6 hectare, adica).

Bun, am inteles, a avea cainii si pisici (si orice alt animalut de casa, poate cu exceptia cazului cand va legati emotional de vreun paianjen care si-a facut plasa intr-un ungher al locuintei si incepeti sa-l considerati “pet”-ul vostru) adauga o povara, mai mica ori mai mare, celei care deja apasa asupra mediului.

Acum, sa vorbim despre solutii. A incerca sa crestem cainii si pisicile cu regimuri vegetariene nu e, clar, o solutie constructiva, dupa cum recunosc chiar autorii cartii. Alte sugestii? Robert si Brenda Vale recomanda celor preocupati de binele mediului sa se orienteze spre animale mai mici, mai “verzi”: pestisori, hamsteri, gaini sau iepuri.
Nu ezita nici sa evidentieze necesitatea unor alegeri responsabile – poate vreti sa va luati o pisica in loc de a va lua o a doua masina sau de a manca in fiecare zi carne, la fiecare dintre cele trei mese.

Tema zilei: hartia

Din moment ce sunteti cititori ai acestui blog, mi s-ar parea insultator sa va amintesc de colectarea selectiva a hartiei, printarea pe ambele fete ale colii… sunt sigura ca le faceti deja. La altceva ma gandeam, la un lucru pe care-l facem mai putini: folosirea hartiei reciclate.

Daca, in majoritatea cazurilor, in ograzile marilor consumatori de hartie – adica firmele & institutiile – mai e mult pana la adoptarea optiunilor eco la birou, in schimb, acasa, unde alegerea e a noastra, nu a departamentului administrativ al firmei, putem foarte bine, zic eu, s-o viram spre “verde” in ceea ce priveste hartia pe care o bagam in imprimanta. Multi au acasa imprimante la care printeaza tot felul de lucruri, de la documente asociate afacerilor, pana la referatele necesare  copiilor la scoala.

Intr-un post anterior, deplangeam faptul ca la noi exista prea putine optiuni cand e vorba sa cumparam niste produse eco – din diverse categorii. Uite ca s-a mai luminat situatia, uite ca se contureaza, incet-incet, o piata a produselor eco si pentru noi. Iar printre produsele “verzi” care chiar se gasesc cu destula usurinta si la preturi acceptabile se afla hartia pentru imprimanta si copiator, varianta reciclata.

Se gaseste la papetariile mai mari si in marile lanturi de supermarketuri; exista mai multe marci prezente pe piata, iar in functie de marca si de tip, contine un procent variabil de material provenit din deseuri de hartie. (In produsele din hartie, procentul de deseuri e un criteriu important pentru a estima impactul asupra mediului; evident, cu cat e mai mare procentul – ideal 100% – cu atat mai bine ne va fi noua si mediului . Daca v-am trezit deja curiozitatea si spiritul civic, aici  gasiti mai multe explicatii legate de reciclarea hartiei.

Unele tipuri au o usoara tenta bej-galbuie; altele au o culoare alba-alba (cu un grad mare de alb, cum se spune in limbajul de specialitate); in acest din urma caz, hartia a suportat un proces de albire – in general, cu substante nu prea prietenoase cu mediul.

Concluzia: ori de cate ori e posibil, propun sa cumparam si sa folosim hartie reciclata, chiar si din cea nu foarte alba. Ma rog, daca pentru corespondenta de afaceri credeti ca ar da mai bine cea alba, puteti face o concesie. Dar, pentru multe alte chestii pe care le printam acasa , eu, una, zic ca hartia reciclata nealbita e suficient de buna.

P.S. Iar din hartie reciclata nu se poate face doar… alta hartie, ci si obiecte de decor , mobila  sau CASE!

Incepem cu ce e mai banal: containerele de cartier pentru colectare selectiva. Slava Domnului, dupa ani in care am dus la ghena sacose cu borcane, sacose cu hartii, sacose cu sticle de plastic (asta fiind metoda mea proprie de de colectare selectiva in lipsa acelor containere pe care sectorul 4 din Bucuresti le asteapta de lunga vreme), a dat Dumnezeu si au aparut cateva astfel de tomberoane; ce-i drept, nu la ghena de langa bloc, cum ar fi fost comod (si firesc), ci undeva, pe o strada, la vreo 400 de metri de blocul meu. In fine, bine si asa, macar e un inceput.

Toata aceasta rememorare a avut scopul de a-i incuraja pe toti cei care ar vrea sa colecteze selectiv, dar n-au nici un ajutor din partea primariei, si de a le sustine moralul in asteptarea unor vremuri mai bune.
Propunere: Daca aveti copilasi, faceti “excursia” la tomberoanele speciale impreuna cu ei si lasati-i sa se distreze varand sticla la “Sticla”, hartia la “Hartie” si tot asa. Cred ca o sa le placa. Fiicei mele i-a placut.

Trecem la “specialitati”:

Telefoane mobile
Oricat ar parea de ciudat, unii au prin casa cate o punga sau un sertar cu telefoane mobile vechi si stricate, adunate de-a lungul anilor. Nu le mai tineti, oameni buni! Dati-le spre reciclare si faceti-va loc in sertare pentru lucruri mai importante. Uite, cica exista un program de reciclare derulat de Vodafone; telefoanele mobile de aruncat se colecteaza chiar in magazinele Vodafone. Gasiti aici  o lista si aici  niste informatii in plus.

Becuri
Colt Verde ofera, prin intermediul unei harti interactive , o foarte mare si incurajatoare lista de locuri unde se pot colecta becuri de orice fel si tuburi fluorescente (“neon”). Interesant: apar pe ea si multe spitale, scoli, hoteluri, institutii… dar ma intreb daca, ducandu-ma la un spital si intreband unde-i cutia in care se strang becurile uzate, ar sti cineva sa-mi spuna. Mai sigura mi se pare alegerea unui punct de colectare dintr-un magazin mare, asa cum exista, de asemenea, pe lista. Promit sa incerc cat de curand (deocamdata am un singur bec ars.)

Partea trista – dar e bine s-o stim si pe aceasta – este ca, deocamdata, in Romania nu exista firme specializate care sa recicleze  becurile. Vestea buna e ca, totusi, acestea sunt reciclate, si anume in Germania. O asociatie specializata, Recolamp, colecteaza becuri si tuburi fluorescente pe care le transporta in Germania pentru a fi tratate corespunzator. Si o a doua veste buna este ca, dupa cum a declarat, anul trecut, dl. Raul Pop, directorul Recolamp, urmeaza sa se infiinteze si la noi doua companii specializate in reciclarea de echipamente de iluminat.

Baterii
Aici e mult loc de mai bine, pentru ca baterii se folosesc in numar mare, iar centre de colectare sunt putine. Lantul de magazine Mega Image a anuntat ca are un program de colectare a bateriilor mici, portabile (recipiente la intrarea in magazin).

Electrocasnice mari si mici
• Panditi programele de buy-back  (dai un aparat vechi si primesti reducere la cumpararea unui nou); exista diverse variante, in functie de firma si magazinul de la care cumparati obiectul nou. In primavara au fost multe astfel de promotii, acum au ramas mult mai putine, in parte si pentru ca Ministerul Mediului nu le-a incurajat, ci dimpotriva… In fine, o sa mai apara ele, fiindca DEEE (deseurile de echipamente electrice si electronice) trebuie colectate si reciclate: asa zice o directiva europena.

• Un pic mai complicat e la frigidere si congelatoare, pentru ca acestea sunt considerate deseuri periculoase pentru mediu si ar trebui colectate “profesional” si reciclate. Exista organizatii care va pot ajuta, macar cu un sfat: am scris mai mult despre subiectul asta aici.

• Daca aveti un obiect electrocasnic mare si greu, altceva decat frigider ori congelator (de pilda,  o masina de spalat rufe, din alea cum se gaseau prin anii ‘90) si daca nu vreti sa va iasa vreun ban, ci doar sa  scapati de magaoaia din casa si sa va asigurati ca o sa fie tratata cum se cuvine, incercati s-o oferiti – gratis – unui centru de “fier vechi” din cartier, cu conditia sa vina sa v-o ia de acasa. (Eu asa am facut, ca sa scap de masina de spalat veche de 14 ani, care s-a stricat ireparabil acum cateva luni. Am tinut-o in casa aceste cateva luni, pentru ca n-am gasit pe nimeni sa ma ajute sa o cobor de la etajul trei – era infiorator de grea, avea inauntru un lest de beton gros de o palma, pentru stabilizare – pana cand, in cele din urma, m-am inteles cu proprietarul unei mici afaceri de colectare de fier vechi din cartier; omul a venit, insotit de doua ajutoare si, intr-un sfert de ora, problema a fost rezolvata).

Calculatoare (si diverse componente de calculator, se intelege)
Daca nu-l vindeti si nici nu-l dati cadou, urmatoarea optiune e recursul la o asociatie specializata in colectarea si reciclarea DEEE; cele care se ocupa si de electrocasnice au in repertoriul lor, in general, si computerele.
O asemenea asociatie, numita Union Dynamic , care presteaza astfel de servicii pentru Bucuresti si cateva judete din sudul si centrul tarii, promite ca ne scapa GRATUIT de aceste deseuri pana la 31. 12. 2009 , asa ca grabiti-va cu curatenia!

Tot felul de obiecte din metal
In ani si ani, se tot aduna… robinete, bucati de tevi si tabla ramase de la renovarile facute prin casa, fel de fel de ustensile… da’ cate nu se aduna intr-o casa?
In general, deseurile metalice obisnuite (ca doar n-aveti mai stiu eu ce obiecte facute din metal radioactiv!) nu pun probleme foarte mari, pentru ca, si daca le duceti pur si simplu la ghena, ele sunt colectate si duse acolo unde trebuie de catre o sumedenie de “recuperatori” anonimi care din asta traiesc.
Daca aveti o cantitate mai mare si vreti sa le valorificati singuri, cautati un “centru de fier vechi” (asa se cheama popular – cel putin in Bucuresti – acele mici depozite unde se colecteaza deseuri metalice feroase si neferoase, adunate de prin cartier) si tocmiti-va cu proprietarul/gestionarul. (Evident, pe detinatorii acestor business-uri ii intereseaza in primul rand afacerile zdravene – cu calorifere grele, de fonta, spre exemplu – dar o intrebare nu strica niciodata.)

Alte lucruri, de tot felul
Mi-ar placea sa va pot recomanda macar un magazin gen charity shop ori thrift store de pe la noi; asa se numesc, in Marea Britanie si SUA, niste magazine de un soi cu totul special: vand, in cea mai mare parte, lucruri second-hand; marfa lor e adunata din donatii particulare si, adesea, sunt gestionate de voluntari. O multime de jucarii, aparate electrocasnice, haine, piese de mobilier, obiecte de decor, carti si multe, multe alte obiecte, folosite, dar in stare buna, sunt donate de proprietarii lor si ajung in aceste magazine, fiind ulterior revandute ieftin celor interesati. Si, pentru informarea noastra, cei interesati nu sunt doar persoane cu posibilitati materiale foarte modeste; in SUA, de pilda, multe persoane care ar fi perfect capabile sa targuiasca din magazine obisnuite cumpara, totusi, mult din thrift stores din motive.. sa zicem, ideologice: ca o miscare de protest impotriva consumerismului dezlantuit sau impotriva tiraniei marilor corporatii, ca un mod de a-si afirma constiinta ecologica prin economisirea resurselor, reciclarea bunurilor de consum si reducerea cantitatii de deseuri ori ca o dovada a lipsei de conformism. In SUA, miscarea s-a dovedit indeajuns de populara pentru a da nastere chiar unui nou cuvant: thrifting, care inseamna a cumpara din astfel de magazine.

La noi, magazinele second hand au inca o “imagine” proasta, fiind asociate, in mintea noastra, cu lipsa de calitate si lipsa de mijloace materiale – doua lucruri neplacute, de care ne ferim cat putem si cum putem. In prea mica masura, la noi rolul acestor thrift stores absente e indeplinit de talciocuri, mai mult sau mai putin improvizate, dar nici acelea nu-s prea multe.
Mie, personal, mi-ar fi placut sa am prin apropiere o pravalie de genul asta, careia sa-i fi donat, de-a lungul anilor, hainutele de copil ramase mici, jucariile ramase si ele “mici” – adica in urma varstei copilului – si alte lucruri care mie nu-mi mai foloseau, dar care altora le-ar fi folosit.
Daca stiti vreun astfel de magazin, dati de stire. Si impartasiti-ne si ideile voastre in materie de reciclare. Stiu ca noi suntem mult in urma fata de alte tari in domeniul asta important dar, cand vad cum apar mereu site-uri care mai ofera cate o idee, parca imi mai vine inima la loc.

Spor la curatenie!

Daca si tu crezi ca este prea de tot si ca am intrecut orice limita, atunci participa la concursul de aruncat PET-uri la cos, initiat de catre Agentia de Monitorizare a Presei ActiveWatch, sustinuta de GreenBlog si finantata de Uniunea Europeana prin fondurile Phare.

Care este scopul acestei campanii de sensibilizare si de aducere in simtiri? Acela de a condamna comportamentele ostile si de a incuraja o conduita prietenoasa si responsabila fata de mediu. Resemnarea nu este o solutie! Chiar daca o floare nu aduce primavara, mai multe flori vor vesti cu siguranta sosirea ei.

Este necesar ca toata lumea sa constientizeze riscurile la care ne expunem prin abordarea unui comportament iresponsabil, insa speranta unui viitor mai curat sta in generatiile tinere. O educatie serioasa si o informare corecta reprezinta cea mai prolifica investitie pentru viitor. Pana in prezent, Agentia de Monitorizare a Presei ActiveWatch a organizat un concurs de eseuri pe teme de ecologie in scoli si un concurs foto menit sa aduca la lumina adevaratele probleme de mediu, asa cum multi dintre noi nu le-au vazut pana acum.

Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei, prin misiunea ei de incurajare a implicarii tinerilor in activitati de interes comunitar, organizeaza o campanie de mobilizare a elevilor de liceu in vederea incurajarii aplicarii procedeelor de colectare selectiva a deseurilor menajere, in special a celor din plastic si hartie. GreenBlog se alatura in calitate de partener media acestei initiative laudabile.

Cupa liceelor la reciclat PET-uri

In Romania, operatiunea de colectare selectiva si reciclare a deseurilor este un procedeu aplicat insuficient si deficitar. Evacuarea necontrolata a deseurilor pune astfel in pericol mediul inconjurator si poate afecta semnificativ peisajele naturale, dar si cele urbane/comunitare.

Scopul proiectului: Prin activitatile organizate, proiectul va atrage atentia publicului tanar asupra nevoii colectarii selective a deseurilor menajere in vederea pastrarii si protejarii unui mediu inconjurator curat si sanatos. Totodata, prin implicarea tinerilor, proiectul urmareste cresterea gradului de interes si educare al acestora fata de problema colectarii corespunzatoare a deseurilor.

Concursul: Proiectul va fi organizat sub forma unui concurs de aruncare la cosul de baschet cu recipiente tip PET turtite. Colectarea va fi realizata, in prealabil, tot de catre elevi. Concursul, la care vor  fi invitate sa participe licee, va fi organizat in 8 orase din tara.

Licee si ONG-uri partenere:
1. Petrosani: Liceul Teoretic Mihai Eminescu, ONG local: club Montana
2. Slatina: ONG local Fundatia William Tyrrell – Centrul International de Voluntariat    si Resurse pentru Comunitate
3. Cluj: Colegiul Mihai Eminescu, ONG local APD
4. Iasi: Colegiul Mihai Sadoveanu, ONG local APD
5. Bacau: mai multe licee si-au anuntat participarea, ONG local Iubim Natura
6. Braila: Liceul Constantin Brancusi, ONG APD Braila
7. Tulcea: Colegiul Spiru Haret, ONG local APD
8. Constanta: mai multe licee si-au anuntat participarea, ONG local Mare Nostrum

Fiecare liceu va primii premii care constau in mingi de baschet, rugby, handbal si seturi de pubele de reciclare donate de Ecorom. Copiii se pot inscrie la profesorii coordonatori din fiecare scoala.

Reguli jucause pentru un joc serios:
Participantii vor arunca la cosul de baschet PET-urile colectate si turtite. Sub fiecare cos de baschet va fi montat un cos de gunoi, astfel incat fiecare cos valid va reprezenta cate un PET colectat corespunzator. Elevii cei mai activi in cadrul evenimentului vor fi premiati de membrii echipei de proiect. Fiecare dintre liceele implicate in competitie va primi saci de colectare. La finalul competitiei, profesorilor si elevilor implicati in activitate li se vor elibera diplome.

]]> http://greenblog.descopera.ro/2009/10/13/iti-place-sa-arunci-la-cos-participa-la-cupa-liceelor-la-reciclat-pet-uri/feed/ 1 http://greenblog.descopera.ro/2009/09/23/chestii-verzi-interesante-si-noi-%e2%80%93-partea-i/ http://greenblog.descopera.ro/2009/09/23/chestii-verzi-interesante-si-noi-%e2%80%93-partea-i/#comments Wed, 23 Sep 2009 10:51:02 +0000 Mihaela http://greenblog.descopera.ro/?p=391 Proaspat inventate, recent lansate sau care au luat avant in ultima vreme. Utile, haioase, neasteptate, provocatoare, bizare… in orice caz, interesante. Obiecte, tendinte, idei. Acum, asteptam cu nerabdare sa le vedem si pe la noi.

• Nunti “eco”, mini-consumeriste si maxi-spectaculoase, in rezervatii naturale, cu privelisti splendide . Multe parcuri nationale americane, de pilda, permit desfasurarea nuntilor, dar impun reguli stricte cu privire la numarul maxim de participanti si la ceea ce ai voie sau nu ai voie sa aduci si sa folosesti. Iar interdictiile se traduc in costuri mai mici si o constiinta verde mai impacata.



• Ecobutton™  – un mic dispozitiv destept care, atasat computerului tau, te ajuta sa economisesti energie si sa reduci astfel emisiile de dioxid de carbon. Cand pleci in pauza de masa ori la sedinta, in loc sa lasi calculatorul pornit (ceea ce fac cei mai multi utilizatori, pentru ca a-l inchide acum si a-l reporni peste o ora e enervant si plictisitor) apesi butonul si aparatelul actioneaza, facand unitatea si monitorul sa treaca in modul de functionare “eco”, in care consuma te miri ce si mai nimic. Cand te intorci sa te apuci din nou de treaba, apesi din nou butonul si totul porneste instantaneu. Software-ul lui ecobutton™ tine si socoteala energiei astfel economisite si a cantitatii de CO2 cu care ai redus emisiile. Pe termen lung, se aduna.



• Conceptul de staycation . Adica o vacanta pe care o petreci acasa. Nu in casa, ci in orasul/satul tau, descoperind atractiile locale si facand multe lucruri placute pe care ti-ai dorit mereu sa le faci, dar n-ai avut timp sau la care nu te-ai gandit pana acum.  Totul e sa desprinzi ideea de concediu de cea de plecare din localitate.
• Nucile de sapun. Sunt fructele unui arbore tropical (Sapindus mukorossi), utilizate timp de multe secole in Asia pentru spalarea parului, a corpului, a hainelor… pana cand au fost gonite de invazia sapunului modern si a detergentilor.



Acum sunt redescoperite, in cadrul amplei miscari de “reintoarcere la natura”, ca o alternativa ecologica la detergentii fabricati industrial.

Si nu numai pentru spalatul manual: in urma cu doi ani, un tanar inginer maghiar, Levente Szabo, a castigat premiul Electrolux Design Lab 07 pentru inventia sa: E-Wash , o masina de spalat ecologica, special proiectata pentru nucile cu pricina.

• O tastatura de bambus !

Dar, cu control sau fara control, cu organizare sau fara, cel mai important, zic eu, e ca treaba sa fie facuta.
Or, dand eu o cautare pe net, n-am gasit nimic referitor la vreo pregatire pentru eveniment din partea organizatiilor ecologiste de pe la noi. Voi stiti ceva? Daca da, spuneti mai departe. Oricum, postul asta poate inspira vreun ONG autohton, pentru la anul.

Dar, la urma urmei, chiar daca nu-i nimic organizat, orice om care strange, asa de capul lui si fara sa-l indrume nimeni, o sacosa de gunoaie de pe marginea unei ape, tot face o fapta buna.