Green Blog

Scriam intr-un post mai vechi despre detestabilele metode de braconaj practicate la noi in tara, asta si ca un semnal de alarma fata de dezinteresul autoritatilor insarcinate cu stoparea acestui fenomen. Nu e un secret ca in multe locuri se pescuieste ilegal chiar sub nasul politiei, iar astfel de practici par sa nu se opreasca decat in momentul in care va disparea si ultimul peste. Iar daca vi se pare inexplicabila lipsa de reactie a autoritatilor, o sa aduc in atentie si un alt motiv pentru care pescuitul ilegal este incurajat, paradoxal, chiar de cei care ar trebui sa il interzica.

Pana mai anul trecut, un simplu permis de pescuit se putea obtine de la sediile AJVPS, mai nou AVJPS si ANPA (Asociatia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura), in maxim 15 minute. Nu era necesar decat sa achitati taxa anuala, sa prezentati buletinul sau o copie a acestuia si o fotografie tip buletin (asta doar in cazul sediilor AJVPS).

Trecem peste procesele interminabile dintre cele doua institutii si de dilema pescarului sportiv – Eu la cine imi fac permisul de pescuit ca sa nu fiu in ilegalitate? – si ajungem la cea mai simpla solutie. Scoti permisul la agentia care are oferta mai ieftina, in speta ANPA-ul. Daca anul trecut, la ANPA, taxa pentru un permis de pescuit sportiv pe toate apele curgatoare era de 1 leu (Da, ati citit bine… Un leu), la orice sediu AJVPS era de aproape 100 lei, si asta in conditiile in care nu puteai pescui decat in zona pe care se intindea autoritatea asociatiei respective.

Situatia s-a schimbat insa radical anul acesta, iar obtinerea unui permis de pescuit de la ANPA se dovedeste chiar mai grea decat obtinerea unui carnet de conducere auto. De ce? Pentru ca in dulcele stil romanesc s-a incercat schimbarea unui sistem care mergea ca uns cu unul pe care nu cred ca il inteleg nici macar cei care l-au creat.

Daca anul trecut era suficient sa mergi la sediul ANPA din apropierea statiei de metrou Constantin Brancoveanu, ca sa obtii mult ravnitul permis de pescuit in doar cateva minute, anul acesta lucrurile se situeaza undeva la polul opus. Impatimitii pescuitului sportiv s-au dus probabil si anul acesta la acelasi sediu. Greseala! Noul sediu ANPA s-a mutat in fosta cladire Connex de pe strada Nerva Traian. Nu conteaza. Microbul pescuitului te face sa uiti ca ai batut un drum degeaba prin tot Bucurestiul si ca te avanti increzator catre altul. La sediul Connex te asteapta insa si alte surprize. Nu se elibereaza permise de pescuit. De ce? Pai de ce sa facem o treaba simpla cand putem face una complicata? O duduie intre doua varste (probabil a treia spre a patra) iti da niste informatii halucinante:

1. Pentru a putea obtine bucata aia de carton care iti da dreptul sa pescuiesti (chiar daca te duci de doua ori pe an pe malul baltii) trebuie sa depui suma de 30 de lei (300.000 de lei vechi) la sediul Directiei de Finante de care apartii. In cazul in care nu esti bucuresten si ai inca acte eliberate la sediul politiei dintr-un judet limitrof, trebuie sa te deplasezi pana acolo.

2. Cu parafa doveditoare efectuarii platii catre directia financiara, crezi ca vii la sediul ANPA si se rezolva in sfarsit. Gresit! Trebuie sa mai faci inca un drum la Buftea. Iti explica duduia de la Connex cum ajungi sa dai de sediul de acolo.

3. Daca nu esti dispus sa mergi la Bucuresti si vrei sa obtii permisul in alta parte a tarii, evident, tot la ANPA, te priveste. Eu unul nu am reusit sa aflu decat ca mai e un sediu pe la Codlea. Restul? Dumnezeu cu mila.

Si daca nu ti se pare suficient, ei bine, afla si explicatia soc pe care aceeasi duduie plictisita o va oferi in legatura cu toata abrambureala birocratica in care te-ai avantat: „Asa vrea conducerea!!!”. Cum de nu te-ai gandit la asta?

Iar cand mai afli si ca ANPA-ul va investi o suma bunicica pentru a-si crea sedii pe pontoane de tip dormitor, mai ca iti vine sa…. Sa te faci braconier!

Ar putea fi ultimul lucru care sa-ti treaca prin cap la capitolul inventiilor “verzi” si al materiilor prime regenerabile… Si totusi, chiar si zatul de cafea ar putea fi reciclat, transformat, de exemplu, in cerneala pentru printarea documentelor. Ne te grabi sa te gandesti cam cum ai putea transpune in realitate acest concept: futurista idee sta deja la baza imprimantei ecologice RITI Printer, dotata cu un soi de cescuta in care pot fi varsate resturile de cafea sau ceai negru.

Inventia ii apartine coreeanului Jeon Hwan Ju, care si-a inscris-o la ultima editie a Greener Gadget Competition, convins fiind ca “gaselnita” lui ar putea (evident, dintr-o perspectiva pe termen lung) sa evite intoxicarea mediului cu tone de agenti chimici ce nu sunt biodegradabili.

In ciuda naturii batjocorite, cu un plus rusinos la capitolul paduri mutilate, Romania detine inca cea mai mare si mai sanatoasa populatie de ursi bruni din Europa. Daca mergem mai departe cu cercetarile, putem afirma fara sa gresim ca Romania sta pe un confortabil loc 4 mondial in ceea ce priveste populatia de ursi bruni, primele locuri fiind ocupate de Rusia, Canada si Statele Unite.

La prima vedere suntem tentati sa credem ca ursii Romaniei o duc nemaipomenit. Dupa cum spuneam, doar la prima vedere…

In realitate, ursii Romaniei sufera din ce in ce mai tare de pe urma actiunilor intotdeauna lacome si nechibzuite ale oamenilor care le invadeaza habitatul.
Nu voi puncta acum situatia padurilor ciopartite, ale viloaielor din rezervatii si parcuri nationale sau a vanatorii irationale de ursi savarsita de strainii cu bani care in tarile lor occidentale nu au voie sa impuste o potarniche, carora li se alatura cohorta de politicieni si parveniti autohtoni pentru care statutul de vanator e un “must”.

Sa ne oprim in acest episod asupra grosului de romani care invadeaza saptamanal padurile Carpatilor. Periodic, jurnalele de stiri sunt asaltate isteric de stiriste precipitate care anunta apocaliptic, ba ca “fiara” a atacat turisul nevinovat, ba ca un grup de turisti a fost alergat de urs, “bestia” l-a ucis pe bietul om, iar turistii au filmat ursii cu mobilu’, etc.
Evident ca de fiecare data cand vine vorba de un dezechilibru intre Natura si om, tot omul este vinovat in cazul intalnirilor periculoase cu ursii. Intalniri care in mod normal nu ar trebui sa se transforme in drame daca invadatorii naturii din zilele noastre ar avea o bruma de educatie, respect si de ce nu, inteligenta.

Ursul este un animal omnivor, extrem de puternic, pe care natura l-a facut capabil de a ucide un om in cateva secunde. Evident ca nu o face decat in trei situatii: cand isi apara puii, cand omul il surprinde, iar ursul, cat e el de urs, se sperie si ataca de frica, sau cand mananca, atacand in acesta situatie, tot dintr-un instinct de frica amestecat cu posesia sursei de hrana. Aceste trei situatii limita ar trebui memorate cu sfintenie de toti cei care invadeaza muntele pentru a-si face gratare sau sa se bronzeze cu dungi, regasindu-se din plin in manelele care urla din masinile lafaite cu portierele cracanate pe pajistile Carpatilor. Constienti sau nu, hoardele de romani needucati lasa in urma lor munti de gunoaie, cel mai adesea formate din resturile alimentare ale celor care “au fost la munte, fratie…”.

Raul a fost deja produs. Ursul este un animal oportunist care cauta cea mai accesibila hrana. Pe timpul noptii ursii vin si se hranesc cu ce au lasat oamenii in urma. Comportamentul normal al ursului a fost deja pervertit. Animal deosebit de inteligent, uriasul brun va asocia instantaneu resturile alimentare cu oamenii. Curand va deveni dependent de alimentele chimizate, cu gustul accentuat de potentiatorii de aroma, zahar, sare si noianul de E-uri. Animalele salbatice sunt mult mai sensibile decat omul la dependenta produsa de resturile alimentelor chimizate “uitate” prin paduri.

Ursul va cauta in mod special oamenii pentru ca stie ca acestia detin sursa de mancare. De aici pana la drame este un singur pas. Pas facut de catre locatarul de bloc care se pierde cand vede ursul, si, fie urla la el, fie arunca cu pietre crezand ca-l va goni, fie se sperie si fuge. Toate aceste reactii gresite duc la un raspuns agresiv al ursului. Urmeaza presa avida de rating si senzational, zeci de buletine de stiri cu “fiara” care a atacat bietii oameni care vroiau si ei un gratar la munte. Jurnalele de stiri curg fluviu presarate de interviuri cu primari si autoritati locale depasite si incapabile, a caror singura reactie consta in convocarea urgenta a unor echipe de vanatori trimise sa impuste “fiara”. Cel mai adesea ursul sfarseste ucis din prostia si rautatea oamenilor. Spiritul sau puternic va merge cu siguranta intr-o lume mai buna.
Apropo, exista iaduri si pentru prosti sau doar pentru cei rai ?

Sa puna soarele la treaba in acest mod inca nu se gandise nimeni. A facut-o ingeniosul inventator Jon Bohmer cu al sau Kyoto Box, aragazul care functioneaza cu energie solara, adjudecandu-si de altfel si premiul I la Climate Change Challenge 2009, concursul inventiilor ecologice, organizat luna trecuta de Forum for the future. Aragazul solar, realizat la costul de numai 5 dolari din doua cutii de carton si niste folie de aluminiu, le-ar putea aduce o raza de speranta celor aproape doua miliarde de persoane din lume care traiesc la limita supravietuirii si au ca unica avere soarele. Daca va fi aplicata, inventia le va permite sa-si dezinfecteze apa si s-o faca potabila, sa se incalzeasca pe timpul noptii si sa gateasca.

Primul aparat de zbor alimentat exclusiv cu hidrogen

Eco-moda: posete naturale pentru doamne iubitoare de mediu

Oamenii trebuie sa devina hobbiti pentru a mai salva Terra

+ in sfarsit, dupa modelul oraselor europene, de ceva vreme in cateva sectoare din Capitala au rasarit eco-pubele pentru hartie, sticla, plastic & gunoi nereciclabil. Am aruncat un ochi de curiozitate, in cursul saptamanii trecute, prin cele amplasate pe 13 septembrie, Drumul Taberei si la Titan. Absolut toate erau goale, desi amici de-ai mei care locuiesc prin cartierele cu pricina m-au asigurat ca recipientele se afla acolo de cateva saptamani. Bunul-simt si respectul de mediu se pare ca nu sunt caracteristici innascute la romani. Insa ele pot fi educate si cultivate – dupa cum, probabil, la fel s-a intamplat si in statele mai “avansate” pe care le invidiem pentru curatenia si eco-optimizarea lor.

Desigur, asta se face printr-o ampla campanie nationala, prin amenzi si recompense – ceea ce, la o prima vedere, poate parea deplasat, o actiune concordanta sintagmei “tara arde si baba se piaptana”. Paradoxal insa, mai toate mintile luminate din economie, de la manageri si CEO la analisti, subliniaza ca in conditiile actuale (recesiune, criza economica etc.), a fi eco inseamna a fi (mai) eficient.