11 May 2009

1 mai la mare… poluare

Pentru mine, 1 mai muncitoresc nu are nimic de-a face cu munca, are de-a face doar cu marea. 1 mai-ul meu apartine an de an, de cand ma stiu, marii. Primavara, odata cu astenia vine si bucuria perspectivei unui nou sezon estival, in care o sa lenevim pe plaja si o sa ne racorim in apa plina de alge si viermisori. Asta pentru ca in mintea iubitorilor de mare si de soare, 1 mai inseamna deschiderea sezonului, chiar daca nu vom sta imediat cu ochii-n soare.

Ma rog, toata bucuria asta a fost pana de curand. In ultimii ani nu am mai descoperit atata nerabdare de a ajunge cu picioarele in nisip cat mai repede. Am pus acest fapt pe seama maturizarii mele si m-am intristat ca mi-am pierdut acea parte copilaroasa care te face sa traiesti la maxim micile bucurii ale vietii.

Insa, anul acesta de 1 mai am aflat raspunsul. Evidenta m-a lovit in fata. Nu eu eram de vina, ci un sentiment de disconfort care ma incoltea de fiecare data cand ma gandeam la Vama Veche. Stati linistiti, nu am de gand sa incep obisnuita lamentare a celor care practic au copilarit in Vama si acum se revolta ca nu mai e ce-a fost. De parca mai e ceva la fel…

Pe langa mare, de 1 mai se mai aduna si o mare de oameni. Asta nu ar fi neaparat o problema, daca in urma lor nu ar ramane o alta mare. De gunoi, de data aceasta. Chestia asta ma scoate din minti. Vama Veche arata de cele mai multe ori ca o mare groapa de gunoi. Oare cati dintre cei care plang destinul tragic al Vamei isi strang mizeriile de pe plaja? Cati dintre cei care mergem acolo an de an obisnuim sa ne strangem resturile din fata cortului sau sa mergem la toalete, in loc sa urinam in mare, pentru a ne imbaia a doua zi in acelasi loc?

Acum avem si piste de biciclisti, prin amabilitatea autoritatilor locale care nu au gasit nimic mai bun pentru care sa isi cheltuiasca banii de la Uniunea Europeana (probabil au considerat ca sunt destule canalizari). Ar fi fost interesant sa facem o statistica de genul “inainte” si “dupa”. Cati biciclisti erau inainte in Vama Veche si cati vor fi acum…
Imi permit deja un pronostic: nici unul! Si ce daca, Vama are pista de biciclisti. Si ce daca pe ea circula tot masinile localnicilor, carora nu le mai place praful?

Se cheama ca avem o problema, oameni buni. Ne place la Vama, vrem sa o salvam, dar o inecam in fiecare an in munti de gunoaie. Si cand nu o sa mai fie buna Vama o sa mergem catre alte locuri pe care le vom murdari, pe care vom mictiona, si unde vom construi hoteluri de trei stele inconjurate de munti de gunoaie. Si tot asa, o sa ne tragem si o pista de biciclisti. O s-o luam de la capat, fara a invata nimic din greselile noastre.

Si, ca sa inchei apoteotic, cred ca toate intrebarile noastre legate de ce a fost si de ce va fi, isi gasesc raspunsul intr-o zicala memorabila: “Omul sfinteste locul”. Propun sa meditam cu totii asupra ei.

Deci, cum va place Vama?

Asa…

Sau asa…

“Natura a disparut. A disparut inainte ca noi sa ne nastem, inainte chiar ca parintii nostri sa se nasca, a disparut inaintea ridicarii piramidelor si chiar inainte de civilizarea omului. Traim pe o planeta uzata.” Erle Ellis, ecologist al Universitatii din Maryland-Baltimore County.

“Daca acest lucru ne deranjeaza, este cazul sa depasim momentul. Traim astazi in Antropocen , o epoca geologica in care atmosfera Pamantului, litosfera si biosfera sunt modelate in principal de interventia umana.

Da, natura este inca prezenta si ne mai surprinde uneori neplacut cu dezastre, insa nu se mai afla in pozitia de factor de decizie. Acum, aceasta este sarcina noastra. Nu este cazul sa invinuim natura pentru incalzirea globala, pentru ridicarea nivelului marilor, pentru extinctiile in masa sau speciile invadatoare, pentru esecurile agricole sau pentru saracie. Toate acestea stau in mana noastra.

Societatea trebuie sa invete din progresul sau stiintific cum sa explice transformarile in cazul gazelor cu efect de sera si al biosferei in perioada Antropocenului. Din studiul stiintific, din arheologie, paleo-ecologie si chiar epidermologie reiese ca oamenii au modelat in mod vizibil planeta in ultimele mii de ani. Au vanat excesiv, au defrisat excesiv si au consumat excesiv. Responsabil indubitabil al dezechilibrelor actuale, este, deci, omul. Planeta noastra este una uzata. Multumita noua, Pamantul a devenit mai fierbinte, mai despadurit si mai putin biodiversificat in timpul ultimelor milenii.

Ce este de facut acum? In primul rand, sa incetam a mai incerca sa ne salvam planeta. Este timpul pentru o ecologie “postnatura”. Postnaturalismul presupune reciclarea gunoiului nostru, gestionarea inteligenta a gunoiului lasat de bunicii nostri si asigurarea celui mai bun gunoi pentru nepotii nostri. Postnaturalismul presupune indragirea si imbratisarea naturii umane, a celei pe care ne-am creat-o noua si a naturii in care traim.

Este vremea sa ne salvam pe noi insine. Este adevarat ca preistoria este presarata cu ramasitele civilizatiilor disparute, dar Homo sapiens nu va disparea. De fapt, noi oamenii putem transforma intr-un gunoi total planeta si tot sa supravietuim. Am facut-o deja in multe sensuri. Nu ne place asa? Atunci sa incetam gunoiul. Sa folosim energie regenerabila. Sa curatam, sa reparam, sa muncim. “Nava” Pamant este garantata pentru inca multi kilometri.”, sustine acelasi Erle Ellis.

Sursa: Wired

Influentat de o paguboasa gandire antropocentrista, omul se poarta deseori ca un despot neluminat in orice relatie cu Natura. Dupa ce, secole de-a randul, am distrus lupii si ursii, de fapt cam orice animal de prada, pe motiv ca atacau animalele domestice, am ajuns astazi la o adevarata criza ecologica.

De parca nimicirea absurda a pradatorilor nu ar fi fost de ajuns pentru mediul inconjurator, de prea multe ori omul a actionat cu o cruzime deliberata la adresa lor.
Stau tristi martori sutele de mii de vulpi, lupi, rasi si alte carnivore care au avut parte de o moarte lunga si torturanta, cu picioarele prinse in falcile de fier ale capcanelor – o inventie demonica a negurii din mintile si inimile oamenilor. In prezent, in Romania, astfel de metode barbare sunt interzise de lege. Lege de care, se stie, nu se sinchiseste nimeni pe meleagurile mioritice, astfel incat blestemul curselor de fier continua sa faca victime in fiecare an.

Un alt obicei, mult diminuat din fericire, se refera la crucificarea pe o prajina de lemn, cat mai inalta, a unei ciori sau a unui uliu nevinovat. Aceasta practica, populara la origine, are drept scop presupusa indepartare a pasarilor rapitoare, care s-ar intimida, chipurile, la vederea confratilor lor spanzurati de prajini si lasati sa moara de sete si foame…
 

Daca obiceiul de mai sus poate fi descris drept un exemplu clasic de gandire naiva populara, sadismul in stare pura este intalnit uneori in randul columbofililor romani. Desi toate pasarile rapitoare sunt ocrotite de lege, in fiecare ani sute de ulii cad victima capcanelor acestor oameni, la care pasiunea pentru porumbei intra deseori in zona patologicului. Multi dintre ulii prinsi ajung victimele furiei neghioabe a unor asemenea indivizi, care le scot ochii sau le taie degetele si aripile de vii, inainte de a-i “elibera”.
Se pare ca proverbul, tot de origine autohtona “ Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” nu a ajuns inca la urechile unor, nu-i asa, “oameni “…

O noua isprava a norvegienilor are toate sansele de a revolutiona lumea biocarburantilor: din 2010, pe strazile din Oslo vor incepe sa circule autobuze alimentate cu biometan produs din sursa… umana. Ole Jakob Johansen, eminenta cenusie din spatele acestui proiect, a pus la punct recent un procedeu de obtinere a metanului prin fermentarea excrementelor umane recuperate din sistemul de canalizare.

O adevarata mina de aur, avand in vedere ca, fiecare din noi, prin ritualica vizita la baie, produce in fiecare an echivalentul a opt litri de motorina.

In cazul unui oras cu in jur de 1.300.000 locuitori, asta inseamna o productie anuala de 0,4 milioane de litri di carburant, suficienti pentru a alimenta 300 de autobuze pe un traseu de 100.000 km fiecare.

Evident, impactul asupra mediului este unul foarte scazut: biometanul este neutru din punctul de vedere al emisiilor de CO2, eliberand in atmosfera cu 78% mai putini nitrati si cu 98% mai putine pulberi nocive fata de combustibilul fosil.

Cum ar veni, mananci si faci plinul. Si spre deosebire de biocarburantii obisnuiti – cei obtinuti din fermentarea cerealelor -, biometanul nu afecteaza nici productia mondiala de hrana.

Dar de mirosit, o mirosi?

27 April 2009

Genocidul icrelor

Oficial, sezonul de pescuit pe apele Dunarii va incepe la 11 iunie 2009. Pana atunci, tot oficial, pestii isi vor putea depune icrele lipsiti de grija pescarilor si a performantelor lor ustensile, asigurand perpetuarea speciilor. Cum ziceam, inca o data oficial, ne aflam in plina prohibitie la pescuit incepand cu data de 13 aprilie… Adevarul de pe teren bate insa realitatea unei tari in care distanta dintre „oficial” si „concret” echivaleaza, de multe ori, cu cea de la Pamant la Luna.

Daca ati avut curiozitatea sa va aventurati recent in zonele adiacente Dunarii, ati observat probabil ca apele s-au revarsat in  padurile, insulele si zonele mai mult sau mai putin salbatice din preajma batranului fluviu. In fond, e un proces normal care se reia anual de cand lumea. Tot in aceasta perioada si tot ca urmare a acestui proces, pestii patrund in apele putin adanci pentru a-si depune icrele, iar daca ati petrecut mai mult de cateva minute pe malul apelor i-ati putut observa iesind la suprafata in toiul luptelor specifice sezonului de reproducere. Interzis sau nu, pescuitul capata in zilele prohibitiei aspectul unui adevarat genocid si, de cele mai multe ori, el este practicat pe scara larga chiar sub nasul autoritatilor. Pentru cei care s-au nascut „pe malul” Dunarii, fenomenul braconajului in plina prohibitie a devenit de multa vreme o realitate cotidiana. Cei care aud de el pentru prima data, probabil ca il privesc ca pe o barbarie. Cu doar 100 de inspectori piscicoli distribuiti in toata tara, autoritatile par depasite si ridica din umeri nepasatoare, asta in timp ce braconierii se intrec in metode care mai de care mai cinice si mai distructive. Haideti sa enumeram cateva:

1. Braconajul la curent electric– practica este eficienta 100%, ucigand pestii pe o anumita raza, in functie de intensitatea dispozitivului electric. Exemplarele care nu sunt ucise sunt in pericol de a fi sterilizate. Daca sunt icre in zona de pescuit, procesul de eclozare este intrerupt, acestea murind.

2. Braconajul cu gaze toxice – Duce la intoxicarea si chiar omorarea pestilor indiferent de dimensiune si de specie. Practicat la scara mica in Romania ultimilor ani, el pare sa prinda si la noi dupa ce si-a dovedit eficienta in mai multe tari vestice.

3. Braconajul cu substante toxice – Preferatele braconierilor?… Carbidul, tomoxanul (un medicament folosit pentru tratarea oilor de efectele scabiei) sau lindavet (un alt medicament utilizat in tratarea oilor). Efectul este garantat 100% iar urmarile pot fi de-a dreptul dezastruoase pentru locurile traditionale de pescuit.

4. Braconajul la lanterna – Se practica in noptile de martie-aprilie-mai, de obicei in timpul prohibitiei, atunci cand crapul sta in ape putin adanci sau la suprafata apei. Efectul luminii este acela de a ameti pestele si de a-l face sa sara haotic la suprafata. De multe ori, exemplarelor capturate in acest mod li se opresc doar icrele, carcasa fiind aruncata pentru a se evita problemele in cazul unei intalniri inopinate cu autoritatile sau, pur si simplu, pentru ca icrele sunt mult mai valoroase decat carnea propriu-zisa.

5. Braconajul la alice – Pentru posesorii unei arme de vanatoare cu alice, perioada de depunere a icrelor la crap este o ocazie ideala de a aduce acasa cateva exemplare remarcabile din randul acestor „regi” ai familiei ciprinidelor. Efectele sunt izolate, ucigand doar pestii ghinionisti care s-au aflat in bataia pustii. Totodata, exista riscul ca alicele sa devieze in contactul cu solzii crapilor. Metoda nu este de lepadat totusi, cazul prezentat mai devreme (cel cu devierea alicelor) avand destul de putine sanse de reusita.

6. Braconajul la plasa – In cazul de fata avem deja o traditie in randul braconierilor. Practicat in absolut orice parte a Dunarii sau a altor ape din Romania, curgatoare sau statatoare, Braconajul la plasa asigura o recolta bogata si placerea capturarii unor exemplare uriase, mai ales in timpul prohibitiei sau in mijlocul rezervatiilor naturale. Blamat de multi, acest mod de pescuit a ajuns un clasic in randul pescarilor din orice parte a tarii. Nu trebuie uitat nici faptul ca multe dintre plasele folosite de braconieri se pierd in apa sau sunt parasite in cazul unei fugi in graba din fata autoritatilor. In acest caz, pestii prinsi mor pur si simplu degeaba iar plasele continua sa fie o perpetua capcana pentru vietatile din ape.

7.Braconajul la bomba – Nu va speriati, nu este vorba de o bomba propriu-zisa, desi este cert ca undeva in lumea asta cineva s-a gandit si la o astfel de metoda de a scoate pestele din apa. Bomba este de fapt arcul pe care se fixeaza mamaliga si care este prevazut cu mai multe ace de marime medie, legate cu fir textil de terminatiile arcului. Asigura o frecventa buna celor care nu sunt prea rabdatori pe malul apei, desi pestele nu este prins intotdeauna de gura. Multimea de ace prezinta „avantajul” de a prinde pestele de aproape orice parte a corpului, lasandu-i extrem de putine sanse de supravietuire. Desi ilegala, metoda este folosita pe scara larga mai ales in cazul pescuitului la crap, platica si caras.

Vi se pare exagerat? Atunci aflati ca nu este decat varful icebergului si ca aici nu am vorbit decat de actiunile braconierilor pe timpul prohibitiei. Lista metodelor de masacrare a pestelui este cu mult mult mai lunga si pleaca de la banalul pescuit la pluta sau la bambina si continua cu cel la halau, la prostovol, la grebla, la cos, la perdea sau chiar pescuitul cu mainile goale, acesta fiind posibil in momentul retragerii apelor, atunci cand pestii raman prizonieri in balti de mici dimensiuni. Intr-o atare stare de lucruri, indemnul „fir intins!” pe care si-l adreseaza pescarii capata o cu totul si cu totul alta valenta.

Page 20 of 24« First...«1819202122»...Last »