Adultii varstnici traiesc mai mult daca locuiesc in case aflate in apropiere de parcuri sau alte spatii verzi, indiferent de situatia lor materiala. Studentii care locuiesc in camere cu vedere spre privelisti cu verdeata au rezultate mai bune la teste. Copiii care sufera de sindromul de hiperactivitate cu deficit de atentie prezinta mai putine simptome dupa o plimbare sau partida de joaca intr-un loc cu multa vegetatie. Oamenii care locuiesc in blocuri au o viata de familie mai armonioasa atunci cand blocul este inconjurat de copaci.
Sunt date adunate din studii desfasurate recent si toate duc spre aceeasi concluzie: natura este esentiala pentru sanatatea fizica, psihica si sociala a oamenilor.

Nu stiu daca pe voi v-a emotionat vreodata un studiu stiintific, dar pe mine concluziile astea m-au impresionat rau de tot.

Le-a adunat si prezentat, de curand, o cercetatoare americana numita Frances Kuo, de  la Universitatea din Illinois, SUA; ea a efectuat, de-a lungul anilor, multe analize privind legatura dintre comportament si mediul de trai in zonele urbane; in plus, a luat la mana un vraf de studii realizate in Europa si Japonia, ajungand mereu la aceeasi concluzie: oamenilor le e mai bine cand traiesc in zone cu macar putina natura in jur. Nici nu e de mirare, afirma Frances Kuo: natura e habitatul nostru normal; omul, ca specie, a evoluat intr-un mediu plin de vegetatie si e legat strans de acest mediu.

Acum, cand lumea se urbanizeaza vazand cu ochii, cand oamenii ajung sa traiasca in ambiente citadine artificiale, se observa comportamente asemanatoare celor ce pot fi constate la animalele smulse din mediul lor natural: cresterea agresivitatii, degradarea relatiilor dintre parinti si pui, deteriorarea legaturilor sociale… tot soiul de probleme comportamentale care seamana foarte bine cu ceea ce se intampla in multe zone urbane. O gramada de studii au aratat ca, in cartierele lipsite de vegetatie, rata infractionalitatii e mai mare, oamenii au purtari mai necivilizate, copiii sunt mai putin supravegheati, zidurile sunt mai murdare si cantitatea de gunoi ce zace pe strazi e mai mare. Oare cartierele sunt asa pentru ca oamenii sunt needucati, sau relatia e tocmai invers – purtarile oamenilor sunt efectul si nu cauza? Daca e asa, daca agresivitatea fata de semeni si de mediul de viata, sub toate formele ei, e consecinta lipsei de copaci si iarba… e bine sau rau? E foarte ingrijorator, asta e sigur, dar, cel putin, ne mai lasa o speranta: aceea ca, plantand, incet-incet, niste verde pe acolo, lucrurile s-ar mai imbunatati si social. Nici n-ar fi un pret mare, pentru un astfel de rezultat.

 

Tu nu iti doresti mai mult verde in cartierul tau?

9 April 2009

Mantuirea de plastic

De cateva saptamani, in locuri publice foarte traficate din Bucuresti – intrarea in Parcul Cismigiu, Parcul Tineretului, in pasajul de Universitate etc. – au aparut niste… nici nu am cuvinte prin care sa le identific… “opere de arta” sa le zic – sculpturi abstracte realizate din deseuri de plastic&cauciuc. Ideea este veche si a fost folosita pana acum cu mult succes prin mai toata lumea occidentala. Mai demult, cu ani buni in urma, un prieten de-al meu scria un editorial pe aceast concept aplicat pentru prima oara in Romania – Mantuirea de tinichea – in care elogia mastodontii de fier din Calarasi, monumente publice faurite dintr-o fosta platforma industriala. Recent, am aflat ca tocmai calarasenii, cei mai multi dintre ei, au privit cu scarba acest demers… iar lucrurile stau fix in acelasi mod acum in Bucuresti. Lucrarile cu pricina sunt dizgratioase, sunt hidoase – arata foarte cheap si total inestetic. Trec zilnic prin pasajul de la Universitate, si de cele mai multe ori, singurele vorbe pe care le aud vizavi de gramada de plastic sunt “Ce naiba e porcaria asta?”, apoi oamenii se mai uita un pic, pricep, exclama un doct si atoatestiutor “Ah!” si pleaca mai departe.

Daca cei care au aprobat acest proiect au vrut sa socheze opinia publica, au reusit, desi cred ca puteau face asta mult mai eficient. De pilda, prin plantarea unor imense tomberone arhiumplute cu materiale neprietenoase cu ecologia. Cu toate acestea, ma intreb care este finalitatea acestui demers? In Calarasi, urate-frumoase, cum or fi, sculpturile de fier plamadite din uriasul cadavru metalic al combinatului SIDERCA aveau totusi un veritabil substrat artistic. Exista si o estetica a uratului, iar intre o lucrare care sa se incadreze aici si un morman de jeg si gunoaie este o diferenta subtila pe care numai un artist o poate realiza. In Bucuresti, aceasta lipseste cu desavarsire, iar in ceea ce priveste sensibilizarea poporului privitor – eu unul ii dau sanse 0! S-au cheltuit niste bani pentru producerea, impantarea si promovarea acestui proiect. Cred ca puteau fi folositi mult mai eficient, printr-o campanie mai coerenta sau agresiva sau macar prin plantarea unor copacei.

Apropo de asta, in acest an un anumit trust de presa a lansat Cod Verde – toate produsele media de print ale trustului cu pricina umbla cu cioara vopsita in verde si abordeaza lunar o tematica ecologista. Initiativa este foarte frumoasa, insa demersul e putin ipocrit. Printre actiunile concrete pe care grupul le promoveaza este si plantarea de copacei. Stiti voi, genul acela de actiune – strangerea de vedete si vedetute + o mica armata de voluntari, plecarea spre o padure, declaratii la cald, tricouri branduite, glume cu piaristele, un mic interviu de umflat muschii verzi pe la tv si in presa. Din nou, o actiune foarte frumoasa. Insa, insumand toata hartia pe care grupul cu pricina o consuma intr-un an de zile pe toate produsele sale de presa scrisa, transformata in numar de copaci taiati, stiti cat inseamna din aceasta copaceii pe care-i planteaza ei? Undeva pe la 0,0001 la suta! :D Ar trebui sa nu mai intreprinda deloc asemenea actiuni? Oh, nu – ideal ar fi sa le produca zilnic. Insa, un pic de modestie si onestitate ar da dimensiunea adevarata a lucrurilor – daca le-ar pasa cu adevarat, ar inchide toata sandramaua de print si si-ar muta toate produsele pe internet. Desigur nu o fac pentru ca este un business, iar afacerile au fost intotdeauna mai presus de idealurile eco – iar asta nu numai la noi, ci mai ales in marile tari industrializate din Vestul Europei, Asia si America. Marea provocare pe care cred ca o au de rezolvat campaniile de responsabilitate sociala corporatista se circumscrie tot mantuirii de plastic – cum sa faci un business bun, fiind eco? Deocamdata, raspunsul este undeva in ceturi, lasandu-se asteptat.

9 April 2009

Arta condusului ecologic

Stim cu totii ca una dintre principalele surse de poluare este reprezentata de emisiile toxice ale masinilor. Acum, chiar daca ne dorim sa ne schimbam masina veche sau poluanta cu una care se incadreaza in tendintele ecologice, posibilitatea de a dispune de finantele necesare este destul de limitata pentru multi dintre noi. Prin urmare, in timp ce cei norocosi si constienti isi cumpara masini eco, noi ceilalti putem contribui altfel: reducand consumul de combustibil.
Revista Consumer Report a elaborat o scurta lista care contine cateva sfaturi despre cum sa economisesti bani si combustibil, dedicata celor care vor sa faca ceva in sensul reducerilor emisiilor de gaze. Ca si in natura, aceasta schema implica un cerc, nevicios de aceasta data: daca vei utiliza mai putin gaz, vor fi mai putine emisii de carbon, iar in acest caz, ceea ce e bun pentru mediu se arata a fi bun si pentru portofelul tau.

 

1. Condu cu viteza moderata. Nici prea repede, nici prea incet. Asta inseamna ca va trebui sa circuli pe autostrada cu 80 de km/h, timp in care vei fi “pomenit” de soferii grabiti. Nu-ti face probleme, acestia isi vor plati graba la pompa!
2. Condu-ti automobilul cu grija. Nu accelara brusc si nu frana brusc. Aceste manevre se traduc in consum rapid de combustibil. Cel mai bine este sa accelerezi gradual si sa franezi incet.
3. Tine-ti motorul cald. Daca popesesti undeva pentru scurt timp sau astepti pe cineva in masina este recomandat sa nu opresti motorul. Motoarele reci polueaza mai mult pentru ca ard mai mult. Contrar opiniei generale, in felul acesta vei reusi sa economisesti.
4. Nu cumpara combustibil premium. In cazul in care instructiunile masinii prevad acest lucru, se chema ca nu prea ai de ales. Altfel, treci de aceasta bariera psihologica si alimenteaza cu combustibil normal, care este si mai ieftin decat cel premium. Studiile comparative intre cele doua tipuri au aratat ca diferentele sunt imperceptibile.
5. Evita greutatile si bagajele inutile. Daca este iarna, poti sa scoti din portbagaj barca de pescuit, iar daca a venit vara, uita de echipamentul de schi pe care l-ai depozitat in masina. Pentru fiecare greutate in plus, motorul tau “mananca” cu pana la 50% mai mult combustibil, dupa cum releva unele studii.
6. Nu uita sa iti umfli cauciucurile. Cand te afli in benzinarie, treci si pe la pompa de aer. Aceasta activitate nu iti va lua mai mult de cinci minute, in schimb te va ajuta sa economisesti, deoarece masina ta va merge mai bine, deci va consuma mai putin.

Uite una buna: in Marea Britanie, consumul de apa imbuteliata a inceput sa scada. La restaurant, tot mai putini consumatori comanda apa la sticle si cer sa li se aduca, pur si simplu, apa de la robinet. Dupa trei decenii de crestere neintrerupta a consumului de apa imbuteliata, fie ea plata sau gazoasa, campaniile impotriva sticlelor de plastic incep, in fine, sa dea roade: anul trecut, consumul apei imbuteliate in infamele recipiente a scazut cu 9%. Cum spunea un banc de prin anii ‘80: “Pai, maica, vedeti ca se poate?”
O organizatie neguvernamentala, WaterAid, a realizat studiul si a comunicat ca aproape 2 treimi (63%, pentru cei insetati de exactitate) dintre cei chestionati au votat pentru apa de la robinet: 25% au declarat ca ar prefera sa bea apa de la robinet cand iau masa in oras, iar 38% au declarat ca asta comanda, de fiecare data. WaterAid a reusit sa incheie, cu cateva zeci de restaurante britanice, o intelegere: clientii care comanda apa de la robinet sunt rugati sa doneze o suma mica – cativa pence -  pentru a sprijini initiativa organizatiei.
Uite inca o cifra interesanta: 25% dintre participanti au raspuns ca se simt “oarecum obligati” sa comande apa la sticle. Dar iata ca multi rezista acestei presiuni psihice si isi pun propriile convingeri eco-prietenoase mai presus de pretentiile patronilor de restaurante, ceea ce va dorim si voua.
Si nu e singura reusita: si campaniile impotriva utilizarii pungilor de plastic s-au dovedit utile in UK.  Noi, in Romania, asteptam cifrele (care vor fi disponibile abia la anul) ca sa stim daca si cu cat a scazut si la noi consumul de pungi, dupa ce s-a introdus eco-taxa. (Nu stam in 20 de bani, cat costa o punga; importanta e valoarea de semnal de alarma a introducerii taxei. In ce masura a inteles lumea mesajul asta, o sa vedem, cum ziceam, la anul.)
Revenind la apa “la sticle”, aici suntem vai de noi. Da’ daca la altii merge, la noi de ce nu? Imi imaginez, fireste, ce fete ar face chelnerii din restaurantele romanesti cand li s-ar cere un pahar cu apa de la chiuveta in loc de apa plata la “sticle de plastic”. Si ce comentarii ar face ei in bucatarie… Ei si? Pana la urma, or sa inteleaga. Fiindca tot vorbim de apa, aici merge metafora picaturii de apa care, in cele din urma, gaureste piatra.

Absurdul razboi al bordurilor a reinceput in forta in Bucuresti. Fortele portocalii-fosforescente de gogi si costei au luat cu asalt Calea 13 Septembrie si s-au pus cu adanc si muncitoresc aplomb pe treaba. O intreaga armata – 40, 50 de oameni – impletiti mental in aceeasi dulce textura a muncii: 3 lucreaza si 7 se uita. Ii vad insirati ca niste meschine statui de piatra, cercopiteci decerebrati aterizati pe strada mea de pe o planeta stranie, in fiecare dimineata cand plec spre birou. Au schimbat nenorocitele alea de borduri de 4 ori in ultimii 3 ani. Iar acum, printr-o decizie la fel de absurda a primarului care este, au atacat hulpav si ultimul pertic de verdeata pe care-l aveam in fata blocurilor, intre trotuar si strada.

Nu era mult, nu era nici macar cultivat cu floricele colorate sau monotone, dar era acolo – un petic de verdeata, de iarba si papadie, un homunculus verde care spargea monotonia ingrozitoare a strazii cenusii… Moare rapus de lopetile gogilor portocalii, dandu-si obstescul sfarsit pentru o cauza nobila: pamantul ramat va fi acoperit cu beton, iar noua amenajare va servi catorva locuri de parcare. Asta sa fie cea mai buna rezolvare pentru spinoasa problema auto? Sa omoram si ultimul petic verde din Bucuresti?

Aberanta masura vine din aceeasi logica de plumb a celor care au aprobat concertul Madonnei si Depeche Mode in parcul de la Izvor, care au taiat zeci de copaci si au muscat hulpav din spatiul verde pentru a face loc motoarelor care se invart precum c…iele in caldare, vara de vara, la Bucuresti City Challenge.

Am si eu o propunere pentru iluminatii cu un singur neuron din administratia publica care propun sau aproba asemenea proiecte: actualul Otopeni e cam mic si demodat, nu?, deci hai sa turnam un maldar de ciment peste Cismigiu si sa-l facem aeroport! Si Parcul Tineretului e cam inutil si mare. O gara, ceva, baieti?

Page 22 of 24« First...«2021222324»