Bun. Avem deci cateva idei pline de miez care, imbinate cu maiestrie, au nascut un nou concept, ce poate fi rezumat cam asa: vrei o gradina in care sa-ti cultivi de-ale gurii? Fa-ti-o sub forma de padure! E mai productiva si mai usor de intretinut.
De fapt, e vorba despre o combinatie – verde, luxurianta si bogata – de padure, gradina si livada. Copacii sunt, in general, pomi fructiferi, tufisurile fac si ele fructe comestibile, iar la baza cresc tot felul de plante ierboase bune de mancat.

In engleza, o astfel de alcatuire poarta numele de forest garden; forest (padure) deoarece cuprinde o comunitate de arbori – trasatura distinctiva a padurilor – in jurul careia se structureaza ecosistemul – si este etajata pe verticala, ca orice padure; iar garden (gradina) pentru ca implica o intentie si o actiune constienta si planificata din partea omului: e facuta de om, plantata de om, la fel ca o gradina obisnuita.
Nu stiu cum i-am putea zice pe romaneste; gradina forestiera? Nu-mi place cum suna, e cam barbar. O sa-i zic gradina-padure; asta suna chiar frumos, e ca dintr-o poveste.

 Cuvinte-cheie, in cadrul acestui concept:

Permacultura: e vorba de o comunitate de plante sadite acolo ca sa creasca permanent, sa ramana acolo de la un an la altul, nu de o cultura care sa fie eliminata complet cu prilejul recoltarii, asa cum facem cu graul, porumbul sau floarea-soarelui, pe care trebuie sa le semanam din nou, in fiecare an.
Plante perene: sunt cele care rezista de la un an la altul, fie ca raman la suprafata – asa cum sunt arborii -, fie ca isi pierd partile aeriene in cursul iernii, dar rasar din nou, singure, in fiecare primavara, fara a fi nevoie sa fie semanate din nou. O gradina-padure se bazeaza in primul rand pe plante perene, spre deosebire de o gradina de zarzavaturi obisnuita, constituita mai ales din specii anuale sau bienale.
Policultura: mai multe specii cultivate impreuna pe acelasi teren (spre deosebire de monocultura, concept specific agriculturii moderne intensive – un lan de grau sau o tarla numai cu porumb).
Plante polivalente: fiecare planta contribuie la succesul ansamblului indeplinind mai multe functii.
Culturi asociate: cultivarea simultana, pe acelasi teren, a mai multor specii de plante comestibile care, ca sa zicem asa, se inteleg bine intre ele, respectiv fiecare dintre ele beneficiaza de pe urma prezentei celorlate in ceea ce priveste resursele solului, controlul daunatorilor etc.
Etajare: o padure e caracterizata printr-o dispunere pe mai multe niveluri -  in sol cresc anumite specii, la suprafata lui, pana la o inaltime de cateva zeci de centimetri, alte specii; apoi arbustii, ceva mai inalti; stratul superior e constituit din coroanele copacilor. In functie de alegerea plantelor, se pot obtine chiar sapte niveluri si fiecare dintre ele are o productie specifica, ofera anumite resurse. Astfel, o padure e mult mai productiva decat o gradina obisnuita, caci productia ei e esalonata pe verticala pana la mare inaltime, terenul fiind astfel utilizat mai eficient.

Deci, o gradina-padure imita structura unei paduri naturale, in incercarea de a obtine abundenta de resurse caracteristica acestor paduri; in plus, maximizeaza productivitatea printr-o alegere atenta a plantelor (cel mai important lucru!), astfel incat acestea sa se “inteleaga bine” intre ele si sa se potenteze reciproc. Dar, desi alegerea plantelor e cel mai important lucru atunci cand proiectezi o astfel de gradina-padure, de fapt gradinarii cu pricina tin seama si de ciupercile care vor creste acolo, si de animale – pentru ca si ele au rosturile lor: contribuie la formarea solului, la controlul daunatorilor etc. Oricum, proiectarea unei astfel de gradini implica intelegerea profunda a modului in care “functioneaza” o padure, a retelei complexe de legaturi prin care toate formele de viata dintr-o padure interactioneaza intre ele si cu mediul fizic. Cu alte cuvinte, implica niste cunostinte avansate de ecologie forestiera.

In multe regiuni rurale din zonele calde ale Asiei, Americii de Sud si Africii exista, de secole, asemenea petice de padure, unde cresc de-a valma arbori cu fructe comestibile, plante ierboase si tufisuri utile si ele omului, iar printre plante – si hranindu-se cu ele – sunt crescute si niste animale domestice. In schimb, in zonele temperate, oamenii au tins mai degraba, in ultimele secole, spre o separare organizata, pe caprarii, a lucrurilor: aici e livada, dincolo e gradina, tarlaua asta o plantam cu grau, pe cealalta cu sfecla si tot asa. Dar se pare ca e momentul pentru o schimbare.

Conceptul de padure-gradina adaptata zonelor temperate a fost lansat, in anii ’60, de un horticultor britanic numit Robert Hart care, in curtea casei sale din Anglia, a reusit sa infiinteze, pe numai 500 mp, o astfel de minunatie superproductiva. De atunci, ideea i-a sedus pe multi, iar conceptul a evoluat, devenind subiectul unor cercetari stiintifice si al multor lucrari de specialitate.
Daca va intereseaza ideea, exista, pana la cartile de specialitate, cateva site-uri unde puteti afla destule informatii interesante, pe care le puteti accesa aici, aici sau aici.

Avizul EFSA permite Comisiei Europene sa propuna statelor membre reinnoirea autorizatiei acordate in 1998 pentru importul si cultura MON 810. Re-aprobarea lui ar trebui sa permita continuarea cultivarii lui in tarile europene care inca o fac: Spania, Portugalia, Republica Ceha, Slovacia si Romania. Germania, Franta, Grecia, Austria, Ungaria si Luxemburg au suspendat intre timp cultura acestei varietati de porumb, activand clauza de salvgardare prevazuta de legislatia UE, care consimte o interzicere nationala temporana a cultivarii.

In ciuda numeroaselor studiilor pertinente care avertizeaza asupra cultivarii si consumului de legume si cereale modificate de mana lacoma a cercetatorilor vanduti, care in orgoliul lor se cred un fel de Dumnezei mai mici de laborator,deputatii alesi au dat liber in Romania alimentelor modificate genetic. Cu alte cuvinte actul normativ vizeaza crearea sistemului functional prin care piata va fi invadata oficial si fara de nicio opreliste de cereale, leguminoase, legume si fructe aparute prin modificarea nerusinat-riscanta a insasi “samburelui vietii” lasat de Creator in orice planta, vegetala, salata, fruct, leguma alimentara, spuneti-i cum doriti…

Inca de la aparitia ei, trambitata prin mass-media mondiala, tehnologia prin care se creaza aceste abominatii alimentare ale marilor corporatii, a intampinat numeroase critici obiective si de bun-simt venite din partea unor reputati nutritionisti, endocrinologi, geneticieni si oncologi care au obiectat cu privire la situatia ca intr-o buna zi, milioane de oameni nu vor avea alta alternativa decat sa puna in farfurie o tocana sau o banala ciorba facuta din legume create in laboratoare…

Ca si cum nu era de ajuns asaltul E-urilor, nitratilor si nitritilor, amelioratorilor de gust, colorantilor artificiali si altor substante chimice al caror loc este in Tabelul Periodic al Elementelor, nu in pachetul pe care-l pregatiti copilului pentru scoala, acum suntem pusi in fata unei alte realitatii implacabile: aceea a OMG-urilor (organisme modificate genetic), de data aceasta bagate pe gat sub forma de lege.

Nu voi insista acum asupra motivelor ascunse care au stat la baza acestei decizii. Ele sunt evidente pentru oricine vrea sa “VADA” mai mult decat restul oamenilor. Ma pune insa pe ganduri usurinta (sa nu spun supusenia) cu care au admis alesii nostri proiectul “Alimentelor Contra Naturii”. Judecati si dumneavoastra: proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei 43/2007 (da, dragilor, legea a fost aprobata de Senat inca din 2007), a fost votat de vajnicii nostri deputati cu o majoritate halucinanta: 182 voturi “pentru”, doar doua (2!) impotriva si 12 “abtineri”, conform Agerpres.

Ca o culme a ironiei, un deputat (nu-i spun numele, il stie Dumnezeu si este suficient), declara nonsalant: “Legea este binevenita in conditiile in care e loc in acesta tara sa facem si agricultura ecologica si intensiva si de subzistenta”. Nu-i asa ca parca traim un cosmar care nu se mai termina ? Dupa cum spunea odata un Sfant de prin codrii Bucovinei, referitor la momentul Decembrie 1989: “Nu va bucurati, Raul de abia acum iese in lume…”

Mai am o singura curiozitate: oare copiii politicienilor si imbogatitilor vor manca vreodata piure cald facut din cartofi “dereglati”, ciorba de fasole sau linte facuta din boabe trase la indigo sau garnitura de orez “fanatic”? Dati-mi voie sa ma indoiesc… Alimentele bio au un pret atat de inaccesibil incat zici ca au fost create special pentru ei!
De ce oare puternicii lumii si implicit ai Romaniei nu se hranesc ei insisi alaturi de proprii copii cu alimente modificate genetic, daca sunt intr-atat de cuceriti de ele incat vor sa ni le bage noua cu forta pe gat ?

Arata bine, dar sunteti siguri ca vreti sa le mancati?

Esti de acord cu aceasta lege? Crezi ca alimentele modificate genetic ne vor afecta sanatatea? Mai putem face ceva pentru a opri invazia straina din farfuriile noastre?