Ceremonia de premiere a celei de-a VII-a editii a Galei Societatii Civile a avut loc pe 20 mai, la Bucuresti, iar Marle Premiu a revenit Asociatiei Kogayon pentru proiectul “Stop vanatorii in parcurile nationale”. Ales din totalul de 174 de proiecte inscrise anul acesta, proiectul Asociatiei Kogayon s-a detasat de celelalte, fiind considerat cel mai bun exemplu al fortei de convingere de care poate dispune societatea civila din Romania.

Pornit ca reactie la o propunere legislativa care permitea vanatoarea in parcurile nationale si in  ariile naturale protejate, proiectul dezvoltat de catre Asociatia Kogayon a reusit sa mobilizeze un numar impresionant de sustinatori si sa opreasca promulgarea legii care, prin continutul ei, permitea distrugerea unei parti importante din patrimoniul natural romanesc. Proiectul Asociatiei Kogayon a obtinut de asemenea Premiul I la sectiunea Protectia Mediului si Premiul I la sectiunea Buget – / Eficienta +, reusind sa se remarce atat prin mutatia pe care a generat-o la nivelul constiintei colective, cat si prin resursele implicate (buget 1000 RON).

In lupta pentru marele premiu, proiectul “Stop vanatorii in parcurile nationale” a concurat cu celelalte opt proiecte care au fost desemnate castigatoare la nivel de sectiune. Este vorba despre proiectul “Material Auxiliar de Istorie a Minoritatilor Nationale din Romania” dezvoltat de catre Centru Regional PER Pentru Europa Centrala, de Est si de Sud-Est (Locul I, sectiunea Educatie si cercetare), proiectul „Festivalul PLAI” al Asociatiei Culturale Sunet Ambianta Timisoara (Locul I, sectiunea Arta si cultura), proiectul ”Justitie Terapeutica pentru Consumatorii de Droguri” – Liga Apararii Drepturilor Omului, filiala Satu Mare (Locul I, sectiunea Apararea drepturilor individuale/ colective), proiectul “O sansa pentru viata” derulat de Asociatia REACT (Locul I, sectiunea Comportament civic si participare publica), proiect “Centrul de Ingrijiri Paliative “Sfanta Irina” al Fundatiei Sfanta Irina (Locul I, sectiunea Sanatate), proiectul “Servicii de suport pentru apartinatorii bolnavilor incurabil” dezvoltat de Hospice Casa Sperantei (Locul I, sectiunea Servicii sociale pentru categorii defavorizate) si proiectul „Orizonturi Deschise” al Fundatiei Dinu Patriciu (Locul I, sectiunea Dezvoltare economica si sociala).

Detalii despre toate proiectele castigatoare ale competitiei pot fi gasite pe site-ul Galei Societatii Civile la sectiunea Castigatori 2009 http://www.galasocietatiicivile.ro/castigatori.php .

Mai mult, pe langa premiile pe sectiuni acordate anul acesta, juriul Galei Societatii Civile a decernat si trei premii extra-concurs proiectelor  “Scoala te face mare!” – Asociatia Ovidiu Rom, “Servicii integrate pentru zona rurala” – Fundatia de Sprijin Comunitar Bacau si “Atlas de Mitocanie Urbana” initiat de Radio Guerrilla. Aceste premii sunt acordate, la propunerea membrilor juriului, proiectelor si initiativelor care nu au fost inscrise in competitie dar care au adus un beneficiu evident societatii, reusind sa atraga atentia asupra unor probleme reale cu care aceasta se confrunta.

Pana mai anul trecut, un simplu permis de pescuit se putea obtine de la sediile AJVPS, mai nou AVJPS si ANPA (Asociatia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura), in maxim 15 minute. Nu era necesar decat sa achitati taxa anuala, sa prezentati buletinul sau o copie a acestuia si o fotografie tip buletin (asta doar in cazul sediilor AJVPS).

Trecem peste procesele interminabile dintre cele doua institutii si de dilema pescarului sportiv – Eu la cine imi fac permisul de pescuit ca sa nu fiu in ilegalitate? – si ajungem la cea mai simpla solutie. Scoti permisul la agentia care are oferta mai ieftina, in speta ANPA-ul. Daca anul trecut, la ANPA, taxa pentru un permis de pescuit sportiv pe toate apele curgatoare era de 1 leu (Da, ati citit bine… Un leu), la orice sediu AJVPS era de aproape 100 lei, si asta in conditiile in care nu puteai pescui decat in zona pe care se intindea autoritatea asociatiei respective.

Situatia s-a schimbat insa radical anul acesta, iar obtinerea unui permis de pescuit de la ANPA se dovedeste chiar mai grea decat obtinerea unui carnet de conducere auto. De ce? Pentru ca in dulcele stil romanesc s-a incercat schimbarea unui sistem care mergea ca uns cu unul pe care nu cred ca il inteleg nici macar cei care l-au creat.

Daca anul trecut era suficient sa mergi la sediul ANPA din apropierea statiei de metrou Constantin Brancoveanu, ca sa obtii mult ravnitul permis de pescuit in doar cateva minute, anul acesta lucrurile se situeaza undeva la polul opus. Impatimitii pescuitului sportiv s-au dus probabil si anul acesta la acelasi sediu. Greseala! Noul sediu ANPA s-a mutat in fosta cladire Connex de pe strada Nerva Traian. Nu conteaza. Microbul pescuitului te face sa uiti ca ai batut un drum degeaba prin tot Bucurestiul si ca te avanti increzator catre altul. La sediul Connex te asteapta insa si alte surprize. Nu se elibereaza permise de pescuit. De ce? Pai de ce sa facem o treaba simpla cand putem face una complicata? O duduie intre doua varste (probabil a treia spre a patra) iti da niste informatii halucinante:

1. Pentru a putea obtine bucata aia de carton care iti da dreptul sa pescuiesti (chiar daca te duci de doua ori pe an pe malul baltii) trebuie sa depui suma de 30 de lei (300.000 de lei vechi) la sediul Directiei de Finante de care apartii. In cazul in care nu esti bucuresten si ai inca acte eliberate la sediul politiei dintr-un judet limitrof, trebuie sa te deplasezi pana acolo.

2. Cu parafa doveditoare efectuarii platii catre directia financiara, crezi ca vii la sediul ANPA si se rezolva in sfarsit. Gresit! Trebuie sa mai faci inca un drum la Buftea. Iti explica duduia de la Connex cum ajungi sa dai de sediul de acolo.

3. Daca nu esti dispus sa mergi la Bucuresti si vrei sa obtii permisul in alta parte a tarii, evident, tot la ANPA, te priveste. Eu unul nu am reusit sa aflu decat ca mai e un sediu pe la Codlea. Restul? Dumnezeu cu mila.

Si daca nu ti se pare suficient, ei bine, afla si explicatia soc pe care aceeasi duduie plictisita o va oferi in legatura cu toata abrambureala birocratica in care te-ai avantat: „Asa vrea conducerea!!!”. Cum de nu te-ai gandit la asta?

Iar cand mai afli si ca ANPA-ul va investi o suma bunicica pentru a-si crea sedii pe pontoane de tip dormitor, mai ca iti vine sa…. Sa te faci braconier!

Daca ati avut curiozitatea sa va aventurati recent in zonele adiacente Dunarii, ati observat probabil ca apele s-au revarsat in  padurile, insulele si zonele mai mult sau mai putin salbatice din preajma batranului fluviu. In fond, e un proces normal care se reia anual de cand lumea. Tot in aceasta perioada si tot ca urmare a acestui proces, pestii patrund in apele putin adanci pentru a-si depune icrele, iar daca ati petrecut mai mult de cateva minute pe malul apelor i-ati putut observa iesind la suprafata in toiul luptelor specifice sezonului de reproducere. Interzis sau nu, pescuitul capata in zilele prohibitiei aspectul unui adevarat genocid si, de cele mai multe ori, el este practicat pe scara larga chiar sub nasul autoritatilor. Pentru cei care s-au nascut „pe malul” Dunarii, fenomenul braconajului in plina prohibitie a devenit de multa vreme o realitate cotidiana. Cei care aud de el pentru prima data, probabil ca il privesc ca pe o barbarie. Cu doar 100 de inspectori piscicoli distribuiti in toata tara, autoritatile par depasite si ridica din umeri nepasatoare, asta in timp ce braconierii se intrec in metode care mai de care mai cinice si mai distructive. Haideti sa enumeram cateva:

1. Braconajul la curent electric– practica este eficienta 100%, ucigand pestii pe o anumita raza, in functie de intensitatea dispozitivului electric. Exemplarele care nu sunt ucise sunt in pericol de a fi sterilizate. Daca sunt icre in zona de pescuit, procesul de eclozare este intrerupt, acestea murind.

2. Braconajul cu gaze toxice – Duce la intoxicarea si chiar omorarea pestilor indiferent de dimensiune si de specie. Practicat la scara mica in Romania ultimilor ani, el pare sa prinda si la noi dupa ce si-a dovedit eficienta in mai multe tari vestice.

3. Braconajul cu substante toxice – Preferatele braconierilor?… Carbidul, tomoxanul (un medicament folosit pentru tratarea oilor de efectele scabiei) sau lindavet (un alt medicament utilizat in tratarea oilor). Efectul este garantat 100% iar urmarile pot fi de-a dreptul dezastruoase pentru locurile traditionale de pescuit.

4. Braconajul la lanterna – Se practica in noptile de martie-aprilie-mai, de obicei in timpul prohibitiei, atunci cand crapul sta in ape putin adanci sau la suprafata apei. Efectul luminii este acela de a ameti pestele si de a-l face sa sara haotic la suprafata. De multe ori, exemplarelor capturate in acest mod li se opresc doar icrele, carcasa fiind aruncata pentru a se evita problemele in cazul unei intalniri inopinate cu autoritatile sau, pur si simplu, pentru ca icrele sunt mult mai valoroase decat carnea propriu-zisa.

5. Braconajul la alice – Pentru posesorii unei arme de vanatoare cu alice, perioada de depunere a icrelor la crap este o ocazie ideala de a aduce acasa cateva exemplare remarcabile din randul acestor „regi” ai familiei ciprinidelor. Efectele sunt izolate, ucigand doar pestii ghinionisti care s-au aflat in bataia pustii. Totodata, exista riscul ca alicele sa devieze in contactul cu solzii crapilor. Metoda nu este de lepadat totusi, cazul prezentat mai devreme (cel cu devierea alicelor) avand destul de putine sanse de reusita.

6. Braconajul la plasa – In cazul de fata avem deja o traditie in randul braconierilor. Practicat in absolut orice parte a Dunarii sau a altor ape din Romania, curgatoare sau statatoare, Braconajul la plasa asigura o recolta bogata si placerea capturarii unor exemplare uriase, mai ales in timpul prohibitiei sau in mijlocul rezervatiilor naturale. Blamat de multi, acest mod de pescuit a ajuns un clasic in randul pescarilor din orice parte a tarii. Nu trebuie uitat nici faptul ca multe dintre plasele folosite de braconieri se pierd in apa sau sunt parasite in cazul unei fugi in graba din fata autoritatilor. In acest caz, pestii prinsi mor pur si simplu degeaba iar plasele continua sa fie o perpetua capcana pentru vietatile din ape.

7.Braconajul la bomba – Nu va speriati, nu este vorba de o bomba propriu-zisa, desi este cert ca undeva in lumea asta cineva s-a gandit si la o astfel de metoda de a scoate pestele din apa. Bomba este de fapt arcul pe care se fixeaza mamaliga si care este prevazut cu mai multe ace de marime medie, legate cu fir textil de terminatiile arcului. Asigura o frecventa buna celor care nu sunt prea rabdatori pe malul apei, desi pestele nu este prins intotdeauna de gura. Multimea de ace prezinta „avantajul” de a prinde pestele de aproape orice parte a corpului, lasandu-i extrem de putine sanse de supravietuire. Desi ilegala, metoda este folosita pe scara larga mai ales in cazul pescuitului la crap, platica si caras.

Vi se pare exagerat? Atunci aflati ca nu este decat varful icebergului si ca aici nu am vorbit decat de actiunile braconierilor pe timpul prohibitiei. Lista metodelor de masacrare a pestelui este cu mult mult mai lunga si pleaca de la banalul pescuit la pluta sau la bambina si continua cu cel la halau, la prostovol, la grebla, la cos, la perdea sau chiar pescuitul cu mainile goale, acesta fiind posibil in momentul retragerii apelor, atunci cand pestii raman prizonieri in balti de mici dimensiuni. Intr-o atare stare de lucruri, indemnul „fir intins!” pe care si-l adreseaza pescarii capata o cu totul si cu totul alta valenta.