16 April 2009

Voi nu va simtiti coplesiti?

De la o vreme, au inceput sa apara articole in care autorii scriu despre un fenomen recent, caracteristic vremurilor noastre, si il denumesc in fel si chip, uneori cu termeni noi si inventivi: de pilda, “poluarea verde”, sau “zgomotul verde”. Vor sa spuna ca se face atata tam-tam in jurul problemelor de mediu, se vorbeste atata, se scrie atata despre ele, incat oamenii incep sa se simta coplesiti si sa se apere astupandu-si urechile (la figurat, desigur). Adica intra intr-un fel de inhibitie de protectie. Ajung sa zica, ori de cate ori aud ca se intampla cutare dezastru ecologic, ca ar fi cazul sa actioneze sau sa reactioneze in cutare fel: “Ei, lasa-ma, iar chestii dintr-astea…” – ca in povestea cu lupul.

E adevarat, se vorbeste mult despre problemele de mediu, e unul dintre subiectele de predilectie, poate chiar SUBIECTUL vremurilor noastre, asa cum in secolul al XIX-lea, dupa ce-si publicase Darwin lucrarile, lumea se preocupa uneori pana la obsesie de opozitia evolutionism-creationism. E multa informatie, prea multa si, ceea ce e mai grav, contradictorie. Se incalzeste intr-adevar clima sau nu se incalzeste? (Sunt destui cei care spun ca NU – asa-numitii “sceptici ai incalzirii globale”; uite, alta expresie a noului eco-limbaj). Daca se incalzeste, e vina noastra si a civilizatiei noastre sau trecem, pur si simplu, printr-o perioada de incalzire la scara planetara, determinata de ciclurile cosmice si in care nu avem nici un amestec? Exista oameni – de stiinta sau nu – care sustin si asta.

Si, uite asa, din cauza ca e prea mult si prea neclar, ajungem sa ne pierdem, incet-incet, interesul si devenim tot mai insensibili. Insa – ceea ce e si mai rau – toata povestea ne induce si un sentiment de vinovatie. Neplacuta senzatie, nu?  Voi n-o aveti? Nu cumva  pentru ca, auzind intruna ca lucrurile stau tot mai prost, catastrofa e tot mai aproape, canicula e tot mai fierbinte si seceta tot mai uscata, simtiti ca nu faceti destul? Ca eforturile voastre – mici, dar sincere – sunt inutile? Si asta va face sa va simtiti frustrati?

Si pe mine. De asta am si scris. Poluarea asta verde e de vina. Ma face sa simt, uneori, ca ma straduiesc degeaba. Dar sunt sigura ca e o impresie gresita. Gata, capacele pe urechi si ne vedem de treaba in continuare. Ma rog, nu capace, mai degraba niste site. Ca sa mai cearna informatia, sa filtreze zgomotul “verde”. Poate in felul asta reusim sa ne vedem in continuare de micile noastre stradanii. Sunt importante, orice-ar zice altii.