Oameni din toate categoriile sociale, avand diferite meserii, s-au alaturat luptei pentru incetinirea procesului de incalzire globala. Ar fi nedrept din partea noastra sa spunem ca, iata, in sfarsit, au coborat si vedetele din palatul lor de clestar pentru a se alatura acestei lupte comune care nu tine cont de clasa sau avere. Ar fi nedrept, deoarece foarte multe celebritati internationale sunt implicate in diferite campanii umanitare, cu atat mai mult cu cat prezenta lor este o garantie a succesului. Nici incalzirea globala, cu toate efectele pe care le presupune aceasta, nu a scapat atentiei vigilente a unora dintre oamenii, care pe langa faptul ca sunt celebri, le pasa de mediul in care traiesc.

Cunoscutul artist Sting si-a unit eforturile cu cele ale Printului Charles pentru a salva padurile tropicale. Sting si-a pus vocea si versurile in slujba unei campanii demarate de catre Printul Charles in scopul atragerii atentiei asupra defrisarilor masive care au loc in padurile tropicale ale lumii. Cantaretul a lansat pe piata o compilatie video speciala a melodiei “Message in a Bottle”, indemnand publicul sa trimita un SOS lumii (“send an SOS to the world”) legat de starea deplorabila a padurilor tropicale.

“Am scris Message in a Bottle in urma cu 30 de ani. Astazi, ma alatur Printului Charles si altora pentru a trimite un mesaj de SOS intregii lumi”, a declarat artistul.

Nu trebuie sa fii Sting pentru a face exact acelasi lucru. Este de ajuns sa intri pe site-ul creat special in scopul militarii impotriva defrisarilor si sa trimti propriul tau mesaj de SOS lumii intregi!

Cercetatorii sunt de parere ca taierea masiva a padurilor tropicale din toata lumea este una dintre cauzele principale ale emisiilor de carbon si de gaze cu efect de sera. Ceea ce trebuie sa intelegem noi, cu totii, este ca aceste paduri atat de desconsiderate sunt “raspunzatoare” de reglarea ciclului natural al ploilor, de conservarea biodiversitatii si de captarea si depozitarea carbonului.

Pana in prezent, celebritati ca Vivienne Westwood, Joanna Lumley, Billy Connelly, Rod Stewart, Stephen Fry si Rory Bremner si-au anuntat suportul pentru aceasta campanie, care se va incheia cu o intalnire la nivel inalt in luna noiembrie, gazduita de catre Printul Charles.

Cine ar fi zis ca vom ajunge, in aceste vremuri grele pentru paduri si pentru atmosfera, sa aflam ca specialistii energeticieni recomanda lemnul ca pe un combustibil pretios si eficient, de mare viitor?

Pare cam ciudat, totusi nu e lipsit de logica: la urma urmei, spre deosebire de carbuni, petrol si gaze naturale, lemnul e o resursa regenerabila. Totul e cum il folosim. Daca tai in nestire copaci si arzi lemnul tot in nestire, in instalatii primitive de incalzire, nu iese nimic. Adica nimic bun. Specialistii cu pricina, care au publicat un articol stufos si documentat in revista Science, vorbesc despre o valorificare superioara a lemnului, numita combustie avansata. Si sustin ca, astfel utilizat, lemnul poate efectiv sa devina un instrument important in lupta impotriva emisiilor de CO2. E surprinzator, dar cu putina tehnologie desteapta, e posibil. Tehnologia desteapta consta in folosirea unor instalatii speciale de ardere. Asemenea cazane pentru combustie avansata exista; de pilda, in Austria, au fost instalate aproximativ 1 000 in ultimii ani, pentru a asigura incalzirea unor uzine sau a unor cladiri publice. Iar aproximativ 10% dintre ele produc si energie electrica.

Combustia avansata a lemnului in asemenea instalatii, explica oamenii de stiinta in articolul pomenit, inseamna reducerea emisiilor de gaze poluante si obtinerea unui randament termic de aproape 90%. E de-a dreptul uluitor, daca ne gandim ca un semineu obisnuit, deschis, are un randament sub 10%. (In schimb, sobele moderne si asa-numitele inserturi – un soi de cutii speciale care se pot instala in seminee si in care are loc arderea – au un randament de 70-80%.) In ceea ce priveste emisiile de particule – aspect important, ca doar particulele acelea tot noi le inhalam la o adica – instalatiile de combustie avansata sunt foarte tari si din acest punct de vedere: arunca in aer de zece ori mai putin decat un insert bun si de 1 000 (!) de ori mai putin decat clasicul semineu deschis.

Articolul are multe, multe cifre si calcule sofisticate aratand ca in SUA, de pilda, padurile ar putea furniza, in fiecare an, in mod durabil, 368 milioane de tone de materie combustibila organica. Autorii afirma ca, azi, lemnul acopera 2% din nevoile de energie in SUA, iar daca administratia padurilor s-ar hotari sa investeasca in dezvoltarea instalatiilor de combustie avansata, proportia ar putea urca la 5%. Pare putin, dar efectul asupra emisiilor de gaze cu efect de sera ar fi considerabil. Iar ca bonus, s-ar economisi si niste sute de milioane de dolari, care sunt cheltuiti astazi pentru petrol. Evident, treaba nu-i posibila decat printr-un program de management durabil al padurilor (taieri controlate plus replantari), altfel rezultatul cel mai evident ar fi doar niste mari suprafete defrisate.
Deci, lemnul… Nu e o solutie-miracol, nu e SOLUTIA, e un pas mic, dar important spre idealul dezvoltarii durabile. Bun si acesta, numai sa fim in stare sa-l facem.

20 March 2009

Lectia Gabonului

Pentru cei care nu s-au prea omorat cu scoala, Gabonul este fie un smecher de cartier, fie vreun fotbalist de culoare de prin campionatele puternice din Europa. Pentru restul lumii, Gabonul este o tara mica din estul Africii ecuatoriale, cu iesire la Oceanul Atlantic si invecinata cu Camerun si Congo. O alta tara bananiera din lumea a treia cu problemele, anarhia si saracia ei, am putea zice la prima vedere.

Dar iata ca nu este chiar asa, realitatea dovedindu-se in acest caz plina de surprize pe care nu ne-am astepta sa le intalnim aici, in acest colt de Africa lovit de saracie. Tara a ales sa dea o lectie intregii lumi in ceea ce priveste protectia naturii. Acum, in acest inceput de mileniu, cand eforturile absurde si bolnave ale omenirii inspre distrugerea mediului ambiant par a fi mai atroce decat oricand, un stat aproape cat Romania a reusit sa creeze un parc national a carui suprafata acopera jumatate din tara. In acest moment, nicio alta tara din lume, nici macar cele bogate si dezvoltate nu au dorit, sau nu au fost in stare sa protejeze macar un sfert din teritoriile lor. Cu adevarat mai important este acest gest fara precedent al autoritatilor unei tari pe care o catalogam peiorativ ca facand parte din “lumea a treia”, cu cat saracia si toate relele care vin dupa ea, lovesc puternic in viata de zi cu zi a locuitorilor.

Ca o mica, dar necesara paranteza, merita amintit ca PIB-ul Romaniei este de cateva zeci de ori mai mare decat al Gabonului. Dar din punct de vedere al protectiei mediului, trebuie sa-mi dati dreptate (din nefericire), ca Romania este o tara bananiera, nu Gabonul…Stau marturie trista padurile mutilate ale tarii noastre, vanatoarea fara opreliste, dezastrul in care se afla Delta Dunarii, Rosia Montana, distrugerea ecosistemelor marine si costiere ale litoralului romanesc, si multe alte rani ale naturii Romaniei. Cum a reusit atunci o tara mult mai saraca decat a noastra si cu o infrastructura aproape inexistenta, sa dea o lectie de ecologie adevarata nu doar Romaniei, ci si unor tari cu traditii solide in protectia naturii cum sunt Marea Britanie, Norvegia, Elvetia, Finlanda, Suedia?

Ei bine, totul a inceput odata cu declaratia presedintelui gabonez El Hadj Omar Bongo, facuta in cadrul Forumului Mondial pe Probleme de Dezvoltare Durabila, desfasurat in Johannesburg, Africa de Sud. Atunci, mai marii lumii au zambit neincrezator cand presedintele Omar Bongo a promis ca tara sa va crea si mentine cu orice pret un sistem de parcuri nationale intins pe o suprafata de 26 000 kilometri patrati, sistem care va cuprinde si proteja nu mai putin de 13 rezervatii naturale.

Pentru o imagine suprapusa peste a tarii noastre, imaginati-va o suprafata care sa includa complet Muntii Apuseni, in care sa existe o rezervatie naturala totala. Un loc in care sa nu se rupa o floare si sa nu se impuste nici macar un iepure, sa nu horcaie masini sau sa urle muzica in timp ce poporul isi face mici la padure, spaland vesela si tacamurile cu detergent in izvorul de munte. Imposibil in Romania, veti zice zice, pe buna dreptate. Dar iata ca este posibil in Gabon, care se invecineaza cu Congo-ul atat de drag unora, incat isi doreau acum cativa ani sa emigreze in el, ca forma de protest politic, bineinteles…Povestea celui mai mare parc national dintr-o tara a lumii lua nastere in anul 2002. In prezent Gabonul, in ciuda previziunilor economice sumbre, a reusit sa isi incropeasca cea mai dezvoltata economie din zona. Fara a “mulge” salbatic natura, a demonstrat ca se poate creste economic, protejandu-ti in acelasi timp plantele si animalele.

Astazi, conservationistii din lumea intreaga considera Gabonul drept una din ultimele “insule” de salbaticie virgina din Africa. Parcurile au reusit conservarea unor ecosisteme unice, precum padurile stravechi, mangrivele, savanele, junglele umede, lagunele, mlastinile, raurile si canioanele aferente. Acest urias parc national ofera protectie unei multitudini incredibile de vietuitoare, precum testoase marine si balene, elefanti de padure, rinoceri, gorile, bivoli, mistreti, leoparzi sau specii de plante, pasari si insecte care traiesc numai in Gabon. Lupta nu a fost deloc usoara. Pentru distrugerea si exploatarea salbatica a parcului national, se intreceau companiile miniere, cele de taiat si prelucrat lemnul, vanatorii de fildesi de elefanti, braconierii asa-numite-i “carni de vanat” (foarte cautata intr-o tara unde hrana de zi cu zi este un lux), vanzatorii de lemne de foc sau agricultorii care doreau defrisarea padurii in scopul creerii a noi terenuri agricole. Cele mai mari presiuni indreptate impotriva executivului gabonez si presedintelui Omar Bongo, au fost facute de companiile occidentale de prelucrare a lemnului, care s-au vazut private astfel de jefuirea ultimelor paduri virgine din Africa. Producatorii de mobilier de lux din lemn de esente rare au fost disperati de-a dreptul. Presedintele Gabonului a primit un numar de 34 de amenintari cu moartea…Circa 50-60% din concesiunile de exploatarea lemnului din Gabon au fost in final, anulate. Companii americane, belgiene, franceze, care in tarile lor nu si-ar fi permis “carnagiile” de padure pe care le-au facut in Gabon, s-au vazut astfel nevoite sa-si inchida definitiv birourile din Libreville. Din nefericire, au migrat in tarile vecine Gabonului, unde distrug in continuare padurea, “plamanul” Terrei.

Lectia micutei tari din centrul Africii a fost data tuturor. In special, tarilor bogate ale lumii. In particular, Romaniei. Tururor le-a aratat in egala masura ca protejarea Naturii inseamna de fapt protejarea noastra de noi insine. Mai bine zis de rautatea, lacomia, cruzimea si nelasarea din noi. Era sa uit…Gabonul a mai demonstrat ceva: Banii nu se pot manca, nici bea, nici respira. Aerul, apa si hrana se gasesc in mod gratuit in natura. Doar ca noi suntem o specie nerecunoscatoare care sufera de amnezie…