BRIGADA VOLUNTARILOR DE MEDIU este primul proiect din Romania care ofera suport cetatenilor cu spirit civic. Ei pot sesiza orice incalcare a legislatiei si orice poluare cu deseuri a mediului inconjurator. CEDD va implica in acest proiect Garda Nationala de Mediu (GNM) si Autoritatile Publice Locale (APL), Primaria / Politia Comunitara, si va functiona ca instrument de legatura intre cetateni si autoritatile mai sus mentionate, desemnate cu rezolvarea tuturor sesizarilor.

Astfel sustinem dezvoltarea spiritului civic al cetatenilor si implicarea activa a acestora in problemele comunitatii si ale societatii.

CEDD va fi un centru de receptionare a tuturor sesizarilor din partea cetatenilor cu privire la orice problema de mediu care implica deseurile. Iata si cateva exemple:

• deseuri de pe malurile raurilor sau ale lacurilor;
• gropi ilegale;
• cantitate mare de deseuri in parc/ zone de picnic/ padure/ etc.;
• persoane care arunca necorespunzator deseuri;
• deseuri din constructii depozitate ilegal;
• puteti sesiza si faptul ca o primarie nu ofera servicii de salubritate, nu implementeaza colectarea selectiva, amesteca sau arunca necontrolat deseurile;
• sau ca un salubrist nu-si indeplineste sarcinile, etc.

Oriunde in Romania se observa neregularitati in privinta deseurilor, indiferent de natura acestora, se poate face o sesizare catre autoritati prin intermediul acestui proiect. Transmiterea sesizarilor se va face prin upload direct pe site-ul www.MentineRomaniaCurata.ro la sectiunea dedicata Brigadei Voluntarilor de Mediu.
Sesizarile sunt de doua feluri:

1. generale : care nu au toate informatiile necesare pentru a fi transmise catre autoritatile locale in domeniu;
2. concrete: cu toate informatiile solicitate transmise, care vor fi comunicate autoritatilor locale.

Cine solutioneaza sesizarile?
Toate sesizarile vor fi verificate si transmise oficial catre autoritatile publice locale, compania de salubritate, politia comunitara si/ sau Garda Nationala de Mediu. In baza protocolului cu Garda Nationala de Mediu, acesta institutie va primi toate solicitarile care nu au fost solutionate de catre autoritatile publice locale, compania de salubritate si/ sau politia comunitara, si va transmite raspunsuri privind rezolvarea sesizarilor.
Toate sesizarile si rezolvarile acestora vor fi inregistrate intr-o harta dinamica a Romaniei pentru a se realiza un istoric al acestora.

Adopta o Strada – lansarea proiectului: 15 septembrie 2010

Proiectul Adopta o strada face parte din strategia CEDD de reducere a deseurilor stradale, alaturi de alte activitati specifice  studii, campanii de ecologizare, etc. Proiectul se concentraza pe atragerea populatiei si a companiilor de a se implica în actiuni concrete, periodice si eficiente de îndepartare a deseurilor stradale. Scopul principal este acela de a reduce impactul direct al cetatenilor în producerea deseurilor stradale.

Scopul secundar este acela de a constientiza cetatenii privind impactul de mediu al generarii de deseiuri pe strada  impact vizual, ecologic, economic, turistic.

Cetateni, asociatii ale cetatenilor (inclusiv asociatii de bloc), scoli (elevii între 10 – 16 ani cu avizul tutorilor legali), universitati, companii private, institutii sau organizatii publice si ong-uri se pot înscrie în program si sa adopte o portiune de strada / parc / râu / padure / lac pentru a desfasura actiuni de curatenie / ecologizare
Fiecare grup va adopta o anumita zona bine stabilita si, periodic, va desfasura activitati specifice conform unui regulament, si va raporta centralizat cantitatile colectate. Cel putin o data pe an, grupurile vor desfasura si activitatea de analiza a deseurilor colectate. Aplicarea pentru adoptie se face pe câte un an si se poate retrage în cazul în care nu se mai desfasoara activitatile prognozate.

Orice grup ce are initiativa va completa o solicitare în care va specifica zona exacta pe care doreste s-o adopte, numele persoanelor implicate (grupul minim este de 5 persoane si maxim de 15 persoane), numele organizatiei pe care o reprezinta (daca are o sigla specifica, aceasta se transmite în format electronic) si un program de desfasurare a activitatii. În mod obligatoriu, fiecare persoana înscrisa trebuie sa ia la cunostinta de masurile de securitate privind sanatatea si regulile de desfaturare a activitatii de curatenie / ecologizare.

Zona trebuie sa respecte urmatoarele criterii:

• Strada - lungime maxima de 2 km
• Parc – în totalitate daca nu depaseste 1,5 ha, sau zone bine stabilite în suprafata de maxim 1,5 ha
• Râu -  zona albiilor râurilor în lungime de maxim 2 km si cu o latime (pe un singur mal) de maxim 20 m
• Padure - în totalitate daca nu depaseste 1,5 ha, sau zone bine stabilite în suprafata de maxim 1,5 ha; se accepta doar zonele marginase ale padurilor, în special cele unde au loc activitati de agrement
• Lac – malurile lacurilor cu o lungime de maxim 2 km li cu o latime de maxim 20 m; se accepta doar zonele usor accesibile, în special cele unde au loc activitati de agrement

Deseurile permise la colectare: toate cele ce nu pun în pericol sanatatea participantilor la actiune
Deseuri nepermise la colectare: industriale, din constructii, animale moarte, vegetale, sau cele ce pun în pericol sanatatea participantilor la actiune

Campania online derulată de către Mio Technology, denumită “I LOVE green cities” îşi doreşte să încurajeze oamenii să împărtăşească prin intermediul fotografiilor, materialelor filmate şi scurtelor articole experienţele “verzi” trăite în oraşele de reşedinţă sau vizitate.

Această campanie este în concordanţă cu orientarea companiei Mio Technology de a reduce impactul său asupra mediului înconjurător şi a societăţii. Compania a redus până la ora actuală dimensiunea produselor sale şi greutatea acestora, a exclus din procesul tehnologic substanţele potenţial dăunătoare mediului, a modificat designul şi modalitatea de producere a echipamentelor sale pentru a le face mult mai uşor reciclabile şi astfel pentru a reduce amprenta de carbon a companiei.

Din 2007, dimensiunile cutiilor aferente produselor Mio au scăzut cu 41%. Din 2010, cerneala folosită de Mio la imprimarea cutiilor şi a cărţilor de instrucţiuni tehnice este de soia, tocmai pentru a reduce folosirea cernelurilor bazate pe petrol, dar şi pentru a promova cultivarea plantelor de soia, care pe lângă impactul mult mai scăzut asupra mediului în procesul de reciclare, absorb emisii de CO2, în procesul de creştere.

La ora actuală, Taipei, Barcelona şi San Francisco sunt oraşele care au adunat cele mai multe voturi şi conduc clasamentul celor mai verzi oraşe din lume. Pe lângă competiţia legată de “creaţiile verzi”, participanţii se pot implica în votarea celui mai verde oraş din lume. La ora actuală, peste 30.000 de oameni s-au alăturat evenimentului şi au votat pentru oraşul preferat. Până în acest moment, jumătate dintre oraşele dintre primele zece clasate sunt din Europa: Barcelona, Praga, Amsterdam, Budapesta şi Cracovia, însă acest clasament poate fi schimbat până la data de 21 mai 2010.

Dintre oraşele româneşti, cel mai bine clasat la ora actuală în Europa este Cluj Napoca (locul 15 în Europa), care se află poziţionat înaintea unor oraşe ca Lisabona, Berlin, Atena, Stockholm, Dublin sau Madrid. Următoarele oraşe româneşti aflate în acest top sunt Bucureşti (39), Braşov (49) şi Constanţa (61).

Câştigătorul acestei competiţii, ales dintre cei care au votat aceste oraşe, va câştiga un bilet de avion cu valoarea de 1.500 de dolari (în funcţie de oraşul din care este câştigătorul), plus acces la expoziţia desfăşurată vara aceasta în Shanghai. Participanţii mai pot câştiga în fiecare vineri până pe data de 21mai, inclusiv, câte un dispozitiv de navigaţie Mio.

“Activităţile agricole din primele zile de primăvară, respectiv curăţarea terenurilor prin incendieri voluntare, constituie un pericol pentru ariile protejate şi pentru împrejurimile acestora. Gradul scăzut de informare în rândul populaţiei rurale duce la adevărate dezastre ecologice pentru că,  din păcate, focul nu curăţă, cum cred unii, ci distruge.

În perioada 20-27 martie au avut loc mai multe incendii care au distrus aprox. 90 ha de vegetaţie de pe raza localităţii Vălişoara, comuna Livezile. Teritoriul pe care a avut loc incendiile face parte din ariile naturale protejate SPA (sit de protecţie avifaunistică) Munţii Trascău,  SCI (sit de importanţă comunitară) Trascău, şi se află în zona ariei protejate Cheile Vălişoarei. Focul nesupravegheat  a distrus 2 tipuri de habitate:  40 de ha de vegetaţie specifică zonelor umede şi 50 de ha de vegetaţie şi habitate specifice pantelor stâncoase şi calcaroase. Habitatele şi speciile afectate de aceste incendii sunt specii incluse în Lista Roşie naţională/Europeană, fiind protejate de legislaţia în vigoare, respectiv: Directiva Consiluilui Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale, Convenţia de la Berna, Legea 462/2001.

Acest dezastru ecologic a fost cauzat de incendierile voluntare a terenurilor agricole, destul de frecvente în această perioadă. Scăpat de sub control datorită vântului care a bătut cu putere, focul s-a extins repede şi nu a mai putu fi controlat cu tot efortul depus de localnici şi de echipajele de Pompieri sosite la faţa locului.

Pe toată suprafaţa pe care a avut loc incendiul, au fost distruse în totalitate microfauna şi vegetaţia, fiind afectate populaţii de insecte, amfibieni,reptile, păsări şi specii de plante de interes protectiv deosebit.

Focul a distrus  larvele, pupele şi indivizii maturi ai tuturor speciilor de insecte din zona incendiată, reproducerea acestora fiind compromisă în acest an.  Dintre insectele strict protejate menţionăm distrugerea populaţiilor de Papilio machaon (fluture coadă de rândunică). şi Mantis religiosa (călugăriţa).

Au fost distruse (complet carbonizate) toate speciile de  gasteropode (melci)  care au fost surprinse de foc.

În această perioadă are loc împerecherea şi depunerea ouălor la speciile de amfibieni (broaşte, tritoni, etc.). Aceste specii au fost foarte active în ultimele zile, părăsind adesea habitatul acvatic (bălţi, cursuri de apă, zone umede) pentru a se deplasa  pe sol, prin zonele cu vegetaţie ierboasă sau forestieră, de la o zonă umedă la alta. Au fost surprinse de incendiu şi au fost distruse  populaţii de: Bombina variegat (buhai de baltă cu burta galbenă),  Hyla arborea (brotăcel), Rana arvalis (broasca de mlaştină), Rana dalmatina (broasca roşie de pădure), Bufo viridis (broasca râioasă verde), Rana temporaria (broasca roşie de munte), Triturus cristatus (tritonul cu creastă), toate aceste specii find ocrotite de lege.
Speciile de reptile  chiar dacă nu şi-au început încă activitatea fiind  refugiate în sol au fost afectate de incendiu. Stratul de sol nu a oferit o protecţie sigură deoarece fiind superficial, format pe calcare, temperatura în interiorul lui a fost foarte ridicată. Dintre speciile protejate care au avut de suferit amintim: Lacerta viridis (guşterul), Podarcis muralis (şopârla de piatră),  Vipera berus (vipera comună).

Mugurii şi părţile aeriene ale tuturor  speciilor de plante au fost carbonizate şi distruse. Cum în habitatele specifice stâncăriilor stratul de sol este foarte subţire ( 3-15 cm), el s-a încălzit puternic de la foc, distrugându-se  astfel şi rădăcinile – rizomii şi părţile subterane ale plantelor, fără ca acestea să mai aibă posibilitatea de se înmulţii. Au fost complet distruse populaţii de plante ocrotite: Asplenium adulterinum (feriguţa), Campanula serrata (clopoţelul), Cirsium brachycephalum (polomida),  Dracocephalum austriacum(mătăciunea), Dianthus spiculifolius (garoafa de munte),  Asplenium nuta-muraria (feriguţa), Saxifraga paniculata (iarba surzilor), Stipa  pucherrima (iarba scumpă), precum şi plante de interes deosebit cum ar fi Iris pumile (stânjenelul), Iris ruthenica var. nana (stânjenel de stepă), Muscari comosum (zambila), Pulsatilla montana (dediţelul), Carlina acaulis (turta),   Epipactis atrorubens (mlăştiniţa), Linum flavum (inul galben), Sempervivum sp (urechelniţa).

Au fost afectate şi populaţii de păsări fiind distruse locurile de cuibarit din zonele umede, acoperite cu stuf şi vegetaţie specifică dar şi cuiburile  din arbuşti şi subarbuşti , din zonele incendiate.

A fost distrusă  de incendiu zona de cuibărit a unei specii extrem de rare, Aquila chrysaetos – acvila de munte, familia din zona Cheilor Vălişoarei fiind familia care cuibăreşte la cea mai joasă altitudine din Europa.

Considerăm că în primul rând neglijenţa dar şi lipsa de informare a localnicilor cu privire la incendiile de vegetaţie au condus la acest dezastru ecologic. Ironia sorţii face ca exact evitarea pericolului incendiilor în zonele protejate să facă obiectul unui proiect finanţat prin fonduri structurale, grupul ţintă fiind populaţia locală din zona Cheile Vălişoarei. Este vorba despre Proiectul Activităţi de informare a populaţiei locale şi a turiştilor cu privire la 3 arii protejate din Depresiunea Trascăului , cofinanţat prin POS Mediu, Axa 4, care dispune de un buget total de 315165 Lei şi al cărui Beneficiar este Asociaţia Biounivers. În luna februarie, 2010, ar fi trebuit să se desfăşoare diferite activităţi de informare şi conştientizare, tocmai pentru a se evita producerea incendiilor de vegetaţie cauzate de curăţirea terenurilor agricole de la începutul primăverii. Din păcate acest Proiect este blocat din decembrie, 2009, de modul diferit de interpretare a legislaţiei achiziţiilor publice a Ministerului Mediului şi Pădurilor – Finanţatorul proiectului şi, respectiv, ANRMAP – autoritatea competentă în domeniu.

Chiar dacă sunt banii, chiar dacă există oameni care sunt dispuşi să facă ceva pentru natură şi protejarea mediului, încă odată sistemul blochează aceste eforturi. Rezultatul este un adevărat dezastru ecologic, care ar fi putut fi evitat.

Fotografii

Biolog:  Muncuş-Nagy Kinga

Contact: Asociaţia Biounivers, Str. Principala, Nr. 3A, Vălişoara, Com. Livezile, jud. Alba, Tel: 0258768274, Mobil: 0741357781, Fax: 0358815630, e-mail: biounivers2009@gmail.com, site

“Hai s-o facem!”, marturiseste ca ar fi spus Laszlo Borbely, ministrul Mediului si Padurilor atunci cand, in urma cu circa trei saptamani, a intrat prima oara pe site-ul proiectului. Prezent la lansarea oficiala, el s-a declarat entuziasmat de initiativa, “una foarte ambitioasa”. Totusi, daca facem curatenie doar o zi, n-am facut nimic, crede ministrului Mediului si Padurilor.  “Trebuie sa ne gandim si la ce facem dupa 25 septembrie, avand in vedere ca in ultimii ani n-am avut o viziune strategica. Adunam gunoiul, dar ce facem cu el?”

O intrebare buna, avand in vedere ca, dupa cum a precizat insusi ministrul, de-abia in 2013-2014, in Romania vor fi asigurate la nivel national conditiile necesare sortarii tuturor categoriilor de deseuri. Deocamdata, treburile in acest domeniu merg “romaneste”, adica pe bucati: avem capacitate de reciclare pentru Pet-uri, dar nu si pentru celelalte tipuri de deseuri. Oful ministrului? “Trebuie organizat sistemul si la nivelul autoritatilor locale, legislatia exista, din pacate deocamdata este la cheremul primariilor”.

Pana una alta, adica pana la Marea Curatenie Nationala, ministrul Borbely a profitat de ocazie pentru a-i invita pe romani sa ia parte vineri si sambata la inca o Mare Debarasare; ce-i drept pana acum ea a fost mai degraba “mica”: bucurestenii nu s-au indurat sa scape de vechiturile electrice si electronice decat la un nivel de 1 kg/locuitor. Acum insa, este totusi prima oara cand actiunea se organizeaza si in mediul rural.

E atata nevoie de miscarea asta, incat orice pas inainte, indiferent de marime, e binevenit. Pe unii dintre pasii astia suntem siliti sa-i facem – bine si asa, pana la urma, pentru ca, altfel, cine stie cand si daca ii faceam; asa, inhamati, alaturi de alte 26 de tari, la caruta politicilor de mediu ale Uniunii Europene, trebuie, vrand-nevrand, sa mergem si noi in directia aceea.

Alti pasi ii fac, de bunavoia lor, ONG-urile (organizatiile neguvernamentale) de mediu: tot mai multe, tot mai eficiente, cu planuri tot mai bine gandite – serios, in privinta asta chiar am inaintat mult, din anii 1990 si pana acum. Unele dintre ONG-urile astea fac o treaba excelenta, intr-adevar.

Pentru anul 2010, ne-am propus sa ne aducem si noi obolul, asa ca descopera.ro a devenit partener media al unui astfel de proiect: Revolutia Eco. Autorii lui: Verde Crud Media

Daca, pana acum, despre Verde Crud stiam ca e un ONG asociat unui  site cu orientare ecologista, de acum e mult mai mult de aflat. Proiectul lor, Revolutia Eco, a debutat saptamana trecuta si e ceva… ce sa zic? E MARE! Mare de tot!

Pe mine personal, m-a impresionat prin amploare – cu adevarat o actiune vasta, cu multe obiective ambitioase – si prin originalitate: buna idee, intr-adevar, sa faci “lectiile de ecologie” sub forma unor spectacole, strecurand invatamintele in chip subtil, cu ajutorul glumei, al cantecului, al jocului… E ceva care nu se face indeajuns de des, desi e cea mai buna modalitate de a ajunge la mintile unor copii crescuti intr-o cultura a divertismentului si pentru care niste simple prelegeri “ca la scoala” n-ar fi eficiente. Asa, cu filme, cu expozitii de fotografii, cu concursuri, cu un show vesel care spune ceea ce e de spus in chip hazliu, lucrurile sunt incomparabil mai usor de inteles, de acceptat si de asimilat.

Concret, lucrurile se desfasoara asa: un grup de copii (au fost vreo 150 la prima editie) de la o scoala bucuresteana umple o sala a Light Cinema (de la Liberty Center) si acolo:

• vad un film facut de Verde Crud Media – un scurt metraj pe o tema eco, de actualitate.
• comenteaza filmul, spunandu-si parerile (erau foarte simpatici, plini de spontaneitate; n-aveau decat 11-12 ani, asa ca n-aveau nevoie de multe indemnuri ca sa vorbeasca,) sub indrumarea unor animatori priceputi, care orienteaza abil conversatia, astfel incat sa reliefeze lucrurile importante.
• capata premii pentru creatiile lor – poezii, desene, compuneri – toate pe teme “de mediu”.
• iau parte la un spectacol de improvizatie, foarte reusit; exista o trupa de improvizatori – cativa actori tineri si simpatici – dar spectacolul e unul interactiv, asa ca si si copiii “iau parte” la el, dand sugestii – mai banale sau mai nastrusnice -pornind de la care actorii improvizeaza replici si compun ad-hoc textele unor cantece (faza la care astia mici s-au prapadit de ras, fiindca improvizatorii recurgeau la tot felul de poante traznite, care ii distrau la culme pe copilasi).

Comedie-comedie, dar miza e una serioasa , iar obiectivele proiectului – ascunse sub masca rasului si a jocului – sunt si ele foarte serioase.

Se merge pe doua directii: una “imateriala” – educarea copiilor, inocularea unei conceptii de viata “verzi” (de care tare duce lipsa lumea in tara asta, sa recunoastem) si una foarte concreta si practica (si extrem de ambitioasa): unul dintre obiective este dotarea TUTUROR scolilor din Bucuresti cu containere pentru reciclarea selectiva, pana in anul 2011!

Cu aceste idei frumoase ne-au convins promotorii Revolutiei Eco sa le devenim parteneri, asa ca ne vom stradui si noi sa dam o mana de ajutor. Iar sugestiile din partea voastra sunt binevenite.

Unii hotarasc ca, la anul, sa se lase de fumat; altii – sa-si plateasca datoriile si sa-si lichideze creditele (am si eu pe lista o hotarare de felul asta); altii – sa-si schimbe slujba cu una mai multumitoare sufleteste, sau sa petreaca mai mult timp cu familia – ma rog, fiecare cu problemele lui si cu deciziile corespunzatoare.

Dar, dat fiind ca avem, cu totii, o problema comuna si foarte mare, si anume halul in care arata locul asta in care traim – “locul” cel mare, nu cartierul, orasul sau regiunea – ma gandesc ca n-ar fi rau sa punem pe lista hotararilor de Anul Nou si unele din categoria eco – ce ziceti? Macar una.

Uite, ca sa dau un exemplu, eu am de gand sa-mi reduc drastic – da’ drastic! – consumul de pungi de plastic. M-am straduit si anul asta, cu oarecare rezultate, destul de modeste; la anu’, insa, sunt hotarata sa scap de pungile astea in proportie de cel putin 75%.

La supermarket, treaba s-a mai reglat: pungile nu mai sunt gratis, ci pe bani si esti intrebat daca vrei sau nu punga, ceea ce iti da posibilitatea sa zici ca nu;  evident, daca ti-ai adus de-acasa ceva in care sa-ti pui cumparaturile. In schimb, in piata, e de spaima; daca iei un chil de rosii, unul de ardei si altul de morcovi, te trezesti cu trei pungi de plastic, pentru ca fiecare vanzator se simte dator sa-ti puna zarzavaturile cu pricina in pungi, pe categorii. (“Noi vrem sa servim frumos clientul, doamna!”, cum mi-a zis odata un tarabagiu zelos pe care incercam din rasputeri sa-l conving ca am sacosa, nu, multumesc, chiar nu vreau punga; uite, am in ce sa pun castravetii, aici, in sacosa asta, peste ceapa. Iar el nu intelegea de ce sunt eu asa de a naibii; auzi, sa-i refuz punga, cand el sa dadea peste cap sa ma serveasca frumos!)
De fapt, ei au intentii laudabile, cei mai multi chiar doresc sa-si serveasca musterii intr-un mod (pe care il considera) civilizat. Nefericirea e ca ei nu sinchisesc foarte tare de problema poluarii cu plastic, pentru ca nu stiu foarte multe despre ea. Iar pungile astea oferite cu sutele sau cu miile pe zi, intr-o piata, nu sunt supuse nici unor taxe si nici unor interdictii.

Asta ii obliga pe cei care se sinchisesc de problema sa faca ceva, sa ia o atitudine, cat de discret.

Mie, cea mai discreta si eficienta metoda mi s-a parut, pana acum, reducerea consumului propriu de pungi, chiar cu riscul de a parea dusa cu capul bizara  in ochii vanzatorilor din piata. Nu va descurajati, insistati, pana la urma o sa inteleaga toata lumea. (Si educatia ecologica ia timp, ca si toate celelalte educatii.)

Alte hotarari… stiu si eu? Poate sa incerc sa-mi fac o mini-gradina de legume in balcon.

Anul acesta am inceput, timid, cu patru ghivece: unul cu un rasad de rosii (recolta: vreo 15 rosii mari cat aluna), altul cu ardei (recolta: 4 ardei cat nuca); unul cu capsuni (recolta: 6 capsuni) si unul in care am plantat o fasole cataratoare ciudata, dar frumoasa si comestibila (ca asta din poza – e originara de la tropice, dar s-a impamantenit si pe la noi; eu am luat seminte de la un vrej care crestea langa birtul La impinge tava – dac-asa se cheama! -  de langa Piata Sf. Gheorghe din Bucuresti ), careia nu i-a mers foarte bine, dar de la care am recoltat, totusi, un pumn de pastai (plus cateva seminte pentru la anul).

Ma gandesc ca, anul viitor, sa dau dovada de ceva mai multa indrazneala, mai ales ca intre timp am invatat – din propria experienta  – niste lectii importante, de pilda ca rosiile au nevoie de mult mai mult pamant (adica de un ghiveci mult mai mare) decat le-am dat eu anul asta, ca fasolea mea tropicala ar creste mai bine daca as semana mai putine boabe, dar le-as pune ceva mai mult pamant si oarece ingrasamant, dar, mai ales, ca gradinaritul zarzavagistic in balcon, la bloc, e, pe langa ciudat, si posibil.

Deci, cu aceste indraznete decizii de viata, am eu de gand sa pasesc in noul an. Voi?  Oricum, indiferent ce hotarari ati lua, eu va doresc un an bun, in care sa va vedeti implinite dorintele, sa va mearga treburile mai usor si mai bine si sa aveti parte de bucurii – daca nu foarte mari, macar mici si multe!

Uimire, senzatie, tulburare generala: cel care povestea descria – poate exagerand putin, ca sa ne faca sa radem – mirarea vecinilor in fata acestei bizare actiuni, oroarea si disperarea gazdei, care se gandea sa se mute in alt cartier ca sa scape de rusine… pe scurt, era un adevarat soc cultural, cu impact masiv.

Pe atunci, in Romania, pungile de plastic colorate si atragatoare nu se gaseau pe toate drumurile. Regina pietelor era “punga de 1 leu”, o sacosa din plastic foarte subtire, de proasta calitate, care adesea se rupea cand ti-era lumea mai draga si isi imprastia continutul pe trotuar, ceea ce daduse nastere si unei injuraturi specifice si pitoresti: f***-ti polimerul ma-tii!

(De ce tocmai “polimerul”? Pai, sacosa era facuta dintr-un material plastic numit polietilena, care, din punct de vedere chimic, e un polimer, dar nu era numai atat. Ca sa intelegeti contextul cultural in care se intamplau toate astea, trebuie reamintit ca unul dintre cele mai importante personaje ale universului in care traiam noi pe atunci era Elena Ceausescu, detestata de toata lumea, printre altele si pentru faptul ca era socotita o impostoare: era, chipurile, o mare chimista, – “academician doctor inginer Elena Ceausescu, savant de renume mondial”, asa suna exprimarea “oficiala”, repetata pana la greata – dar opinia curenta era ca, de fapt, n-avea habar de chimie, nici chiar de chestii mai putin pretentioase; ca era pur si simplu o inculta ajunsa “prima doamna” – pardon,“tovarasa” -, a tarii in urma unui concurs de imprejurari; pretinsa ei competenta in chimie era o uriasa minciuna, faima ei de om de stiinta era o mistificare la scara nationala, iar teza ei de doctorat si alte lucrari stiintifice erau scrise de altii – specialisti in chimie pe bune – si publicate sub numele ei. Or, care era specialitatea antipaticei pseudo-chimiste? Polimerii, vezi bine. Asa ca, de fapt, injuratura…)

Dar m-am indepartat de subiect. Scuze. M-au furat amintirile epocii de aur )

Revenind la pungi: aveam, asadar, pungile de 1 leu, dar pungile de plastic de buna calitate, rezistente, in stil occidental, colorate, cu sigle, cu sloganuri, cu poze, nu erau pe toate drumurile. Astfel incat cei care le capatau nu numai ca le refoloseau, dar, uneori, chiar le purtau cu placere, ca pe niste accesorii de moda (azi pare greu de crezut, stiu, mai ales pentru cei care n-au apucat vremurile acelea, dar asa era.)

In “State”, in schimb, lucrurile stateau cu cu totul altfel: ideile ecologiste nu erau atat de raspandite ca zi (desi nici azi nu sunt cat ar trebui, departe de asta), iar americanii nici ca se sinchiseau vreun pic sa-si reduca consumul de pungi de plastic, refolosindu-le. Le aruncau si gata. In acest context, gestul doamnei venite din Romania parea semnul unei conceptii de toata ciudatenia: cum adica, SA RECUPEREZI PUNGILE DE PLASTIC????!!!!

Au trecut de atunci doua decenii si iata ca s-a intors roata: noi vanturam acum conceptiile nepasatoare din urma cu 20 de ani, batandu-ne joc de natura cu tonele de pungi de plastic pe care le aruncam in ea, iar americanii au trecut, cat de cat – desi arunca si ei destule, n-aveti grija, ca nu-i laud mai mult decat merita – la o conceptie oleaca mai inaintata, exprimata prin glasul miilor de organizatii ecologiste si prin eforturile unor cetateni americani, cu idei mai avansate, de a reduce in mod semnificativ consumul si risipa de pungi.

Ca sa vedeti cat de mult s-au schimbat vremurile, uitati-va la acest filmulet:

Evorba exact despre reciclarea pungilor de plastic in gospodariile americane, si inca printr-o metoda elaborata, mult mai sofisticata decat simpla spalare/uscare/reumplere cu cumparaturi. (Pe scurt, doamnele din film invata sa transforme, printr-o tehnica ingenioasa, obisnuitele pungi de plastic, recuperate de te miri unde, in sacose incapatoare, solide, ca alea pe care dam noi bani ca sa le cumparam, gata facute, de la supermarketurile de la noi, care le vand drept o alternativa “eco” la pungile obisnuite, de 20 de bani – cu conditia sa nu le uitam acasa cand venim la magazin, evident).

Intre timp, la noi si la multi altii, pungile manjesc cu prezenta lor si cele mai frumoase peisaje, sunt inghitite de animale, carora le fac rau, in diferite grade, culminand cu decesul, iar in Oceanul Pacific s-a adunat si pluteste o enorma ingramadire de deseuri, in marea lor majoritate pungi si sticle de plastic – cea mai hidoasa forma de relief cu care s-a imbogatit (?!) geografia Terrei, multumita omului si civilizatiei sale: Marea Groapa de Gunoi a Pacificului, cu o suprafata de peste cinci ori mai mare decat suprafata Romaniei!

Daca mai aveti putere, dupa atata inot printre gunoaie, uitati-va si la aceasta prezentare. E drept, pungile nu se mai dau gratis la supermarket dar, la cata lume am vazut ca le cumpara, cred ca masura eco-taxei introduse in 2009 n-a adus cine stie ce imbunatatiri situatiei, pana acum. Ce putem face de acum incolo? Asta-i intrebarea.

“Nimeni nu poate face totul, dar fiecare poate face ceva.”

Vorbe tare, tare intelepte, spuse, pare-se, de Gil Scott-Heron (n. 1949), un muzician si poet american ale carui cantece si poeme compuse in ani ’60 si 70’ contin mesaje tulburatoare despre durerile lumii, despre nevoia de schimbare, despre solidaritate…

Maxima de mai sus promoveaza ideea de schimbare eficienta indusa de o actiune colectiva, de o luare de pozitie a multor indivizi cu puteri marunte, dar a caror forta sta in numarul lor. Lucru absolut valabil atunci cand e vorba despre schimbarile ce privesc impactul omului asupra mediului, desi fraza nu a fost spusa in acest context. Dar se potriveste perfect.

Discutiile pe tema asta au fost declansate de o carte scrisa de doi arhitecti din Noua Zeelanda, Robert si Brenda Vale, care i-au pus cartii si un titlu-bomba, cu mare impact emotional asupra oamenilor: Time to Eat the Dog: The Real Guide to Sustainable Living! (Sa mancam catelul: adevaratul ghid al unui trai sustenabil; asta ca sa folosesc si eu termenul asta mult vehiculat, “sustenabil”, tradus abrupt din engleza si care inca imi suna cam barbar, poate pentru ca nu e prea departe vremea cand in Romania, tributara mostenirii ei latine si francofone, se zicea “dezvoltare durabila”, nu “dezvoltare sustenabila”, ca acum. Dar schimbarea face parte, probabil, din procesul de evolutie a limbii, in contextul noilor tendinte.)

Sa revenim la pisicile noastre (si la caini, desigur). Indemnul din titlu – sa mancam cainele – nu trebuie luat chiar ad litteram, desi unii asa au facut si apoi s-au declarat socati. Titlul, chiar daca e o gluma cam macabra, e o metafora aleasa pentru a caracteriza situatia complicata creata de fenomenul intretinerii de animale de casa si alegerile dificile pe care s-ar putea sa fim nevoiti sa le facem, pentru a reduce impactul ambiental al acestui stil de viata.

Cei doi autori isi bazeaza argumentatia pe cifre. Calculele lor arata ca, in materie de costuri ambientale, a intretine un caine de marime mijlocie echivaleaza cu a face 10.000 km pe an cu un automobil Land Cruiser.

Un caine consuma, in medie, 164 kg de carne si 95 kg de cereale pe an si, pornind, de la aceste date, cei doi autori au calculat intinderea de teren necesara pentru a produce hrana necesara patrupedului cu pricina: 0,84 ha, pentru un caine de marime medie. Cifra poate ajunge la 1,1 ha cand e vorba despre un caine mare, cum e ciobanescul german, rasa atat de populara.

Dar o pisica? 0,15 ha. Si un hamster? Mult mai putin: 0,014 ha. Dar omul, ca sa facem  comparatie? Un om dintr-o tara in curs de dezvoltare – 1,8 ha, in vreme ce, pentru un om dintr-o tara dezvoltata,  cifra este un revoltator 6 (6 hectare, adica).

Bun, am inteles, a avea cainii si pisici (si orice alt animalut de casa, poate cu exceptia cazului cand va legati emotional de vreun paianjen care si-a facut plasa intr-un ungher al locuintei si incepeti sa-l considerati “pet”-ul vostru) adauga o povara, mai mica ori mai mare, celei care deja apasa asupra mediului.

Acum, sa vorbim despre solutii. A incerca sa crestem cainii si pisicile cu regimuri vegetariene nu e, clar, o solutie constructiva, dupa cum recunosc chiar autorii cartii. Alte sugestii? Robert si Brenda Vale recomanda celor preocupati de binele mediului sa se orienteze spre animale mai mici, mai “verzi”: pestisori, hamsteri, gaini sau iepuri.
Nu ezita nici sa evidentieze necesitatea unor alegeri responsabile – poate vreti sa va luati o pisica in loc de a va lua o a doua masina sau de a manca in fiecare zi carne, la fiecare dintre cele trei mese.

Daca si tu crezi ca este prea de tot si ca am intrecut orice limita, atunci participa la concursul de aruncat PET-uri la cos, initiat de catre Agentia de Monitorizare a Presei ActiveWatch, sustinuta de GreenBlog si finantata de Uniunea Europeana prin fondurile Phare.

Care este scopul acestei campanii de sensibilizare si de aducere in simtiri? Acela de a condamna comportamentele ostile si de a incuraja o conduita prietenoasa si responsabila fata de mediu. Resemnarea nu este o solutie! Chiar daca o floare nu aduce primavara, mai multe flori vor vesti cu siguranta sosirea ei.

Este necesar ca toata lumea sa constientizeze riscurile la care ne expunem prin abordarea unui comportament iresponsabil, insa speranta unui viitor mai curat sta in generatiile tinere. O educatie serioasa si o informare corecta reprezinta cea mai prolifica investitie pentru viitor. Pana in prezent, Agentia de Monitorizare a Presei ActiveWatch a organizat un concurs de eseuri pe teme de ecologie in scoli si un concurs foto menit sa aduca la lumina adevaratele probleme de mediu, asa cum multi dintre noi nu le-au vazut pana acum.

Asociatia Agentia de Monitorizare a Presei, prin misiunea ei de incurajare a implicarii tinerilor in activitati de interes comunitar, organizeaza o campanie de mobilizare a elevilor de liceu in vederea incurajarii aplicarii procedeelor de colectare selectiva a deseurilor menajere, in special a celor din plastic si hartie. GreenBlog se alatura in calitate de partener media acestei initiative laudabile.

Cupa liceelor la reciclat PET-uri

In Romania, operatiunea de colectare selectiva si reciclare a deseurilor este un procedeu aplicat insuficient si deficitar. Evacuarea necontrolata a deseurilor pune astfel in pericol mediul inconjurator si poate afecta semnificativ peisajele naturale, dar si cele urbane/comunitare.

Scopul proiectului: Prin activitatile organizate, proiectul va atrage atentia publicului tanar asupra nevoii colectarii selective a deseurilor menajere in vederea pastrarii si protejarii unui mediu inconjurator curat si sanatos. Totodata, prin implicarea tinerilor, proiectul urmareste cresterea gradului de interes si educare al acestora fata de problema colectarii corespunzatoare a deseurilor.

Concursul: Proiectul va fi organizat sub forma unui concurs de aruncare la cosul de baschet cu recipiente tip PET turtite. Colectarea va fi realizata, in prealabil, tot de catre elevi. Concursul, la care vor  fi invitate sa participe licee, va fi organizat in 8 orase din tara.

Licee si ONG-uri partenere:
1. Petrosani: Liceul Teoretic Mihai Eminescu, ONG local: club Montana
2. Slatina: ONG local Fundatia William Tyrrell – Centrul International de Voluntariat    si Resurse pentru Comunitate
3. Cluj: Colegiul Mihai Eminescu, ONG local APD
4. Iasi: Colegiul Mihai Sadoveanu, ONG local APD
5. Bacau: mai multe licee si-au anuntat participarea, ONG local Iubim Natura
6. Braila: Liceul Constantin Brancusi, ONG APD Braila
7. Tulcea: Colegiul Spiru Haret, ONG local APD
8. Constanta: mai multe licee si-au anuntat participarea, ONG local Mare Nostrum

Fiecare liceu va primii premii care constau in mingi de baschet, rugby, handbal si seturi de pubele de reciclare donate de Ecorom. Copiii se pot inscrie la profesorii coordonatori din fiecare scoala.

Reguli jucause pentru un joc serios:
Participantii vor arunca la cosul de baschet PET-urile colectate si turtite. Sub fiecare cos de baschet va fi montat un cos de gunoi, astfel incat fiecare cos valid va reprezenta cate un PET colectat corespunzator. Elevii cei mai activi in cadrul evenimentului vor fi premiati de membrii echipei de proiect. Fiecare dintre liceele implicate in competitie va primi saci de colectare. La finalul competitiei, profesorilor si elevilor implicati in activitate li se vor elibera diplome.

]]> http://greenblog.descopera.ro/2009/10/13/iti-place-sa-arunci-la-cos-participa-la-cupa-liceelor-la-reciclat-pet-uri/feed/ 1 http://greenblog.descopera.ro/2009/09/16/noi-nimic/ http://greenblog.descopera.ro/2009/09/16/noi-nimic/#comments Wed, 16 Sep 2009 16:27:15 +0000 Mihaela http://greenblog.descopera.ro/?p=381 In fiecare an, in cea de-a treia sambata din luna septembrie, se desfasoara in lume un eveniment numit International Coastal Cleanup. Voluntari de pretutindeni organizeaza o zi a curateniei pe plajele marilor si ale oceanelor, iar unde nu-s mari si oceane – pe malurile celor mai firave cursuri de apa sau lacusoare existente in zona.
Anul trecut, 400.000 de voluntari din 100 de tari au adunat peste 3 milioane de kg de gunoaie. Operatiunea se desfasoara foarte organizat, sub auspiciile si coordonarea organizatiei internationale Ocean Conservancy, dedicata protejarii apelor. Dupa cat se pare, ar fi nevoie sa te inscrii, sa se formeze o echipa, treaba sa fie coordonata de cineva la nivel national si la nivel local… un protocol destul de riguros, menit probabil sa ofere un oarecare control asupra operatiunii si sa asigure centralizarea unor date: cati au participat, cat gunoi s-a colectat etc., ca sa aiba si ei o evidenta, nu? (Pe baza cifrelor se fac niste statistici oficiale si asa aflam si noi cat de murdare sunt, cu adevarat, apele lumii.)

Dar, cu control sau fara control, cu organizare sau fara, cel mai important, zic eu, e ca treaba sa fie facuta.
Or, dand eu o cautare pe net, n-am gasit nimic referitor la vreo pregatire pentru eveniment din partea organizatiilor ecologiste de pe la noi. Voi stiti ceva? Daca da, spuneti mai departe. Oricum, postul asta poate inspira vreun ONG autohton, pentru la anul.

Dar, la urma urmei, chiar daca nu-i nimic organizat, orice om care strange, asa de capul lui si fara sa-l indrume nimeni, o sacosa de gunoaie de pe marginea unei ape, tot face o fapta buna.