Cu mai multi ani in urma, eram de fata cand cineva povestea o intamplare care data de la sfarsitul anilor ‘80: cum o doamna din Romania se dusese in vizita la o ruda sau prietena de-a ei, stabilita de mult timp “in State” si, venind ele doua de la supermarket cu cateva sacose de plastic incarcate, dupa ce au despachetat cumparaturile, vizitatoarea s-a apucat sa faca… ceea ce facea si in Romania cu pungile de plastic, mai ales cu cele aratoase, cu tot felul de logo-uri pe ele: le-a spalat frumos si le-a agatat afara la uscat.

Uimire, senzatie, tulburare generala: cel care povestea descria – poate exagerand putin, ca sa ne faca sa radem – mirarea vecinilor in fata acestei bizare actiuni, oroarea si disperarea gazdei, care se gandea sa se mute in alt cartier ca sa scape de rusine… pe scurt, era un adevarat soc cultural, cu impact masiv.

Pe atunci, in Romania, pungile de plastic colorate si atragatoare nu se gaseau pe toate drumurile. Regina pietelor era “punga de 1 leu”, o sacosa din plastic foarte subtire, de proasta calitate, care adesea se rupea cand ti-era lumea mai draga si isi imprastia continutul pe trotuar, ceea ce daduse nastere si unei injuraturi specifice si pitoresti: f***-ti polimerul ma-tii!

Read the rest of this entry »