Dintre toate grijile pe care populatia Pamantului le are in acest moment, cea mai de seama si mai demna de atentie dintre ele este problema asigurarii hranei pentru viitor.

Cert este ca intr-un timp foarte scurt, gradinile de legume s-au transformat in sere si de aici nu a mai fost decat un singur pas pana la metamorfozarea unei banale gradini de zarzavaturi intr-un laborator high-tech.

Nu incercam sa facem predictii futurologice, deoarece ele functioneaza deja in Japonia, unde o plimbare printre rasadurile de legume nu are nimic in comun cu imaginea clasica si aproape romantica a unei sere insorite.

Creatorii acestui spatiu nu se impiedica insa de asemenea idei mercantile. In opinia lor, aceste vegetale al caror “look” atinge perfectiunea reprezinta nici mai mult, nici mai putin, decat viitorul hranei dedicate oamenilor. Acestea sunt crescute intru-un mediu 100% steril, departe de mizerie, insecte si aer proaspat (!), in ceea ce se vrea o revolutie a agriculturii traditionale. Denumite “fabrici de plante”, aceste “institutii de crestere” pot oferi marfa proaspata 24 de ore din 24, 365/366 de zile din 365/366 de zile.

 

Fiecare componenta a mediului este controlata cu atentie, de la lumina, temperatura, apa si umiditate pana la nivelul de dioxid de carbon. Aici nu sunt acceptati gradinari cu haine si unghii murdare de pamant, deoarece regulile sunt foarte stricte in aceasta privinta. Uniforma obligatorie a angajatilor este formata din manusi, masca chirurgicala si costum special de protectie.

Pe piata japoneza, aceste vegetale sunt considerate produse premium, deoarece sunt crescute intr-un mediu steril, fara a fi utilizate pesticide, de vreme ce riscul unei invazii “gandacesti” este minim. Produsele pot fi consumate in siguranta, chiar daca nu sunt spalate inainte, iar plantele par sa se simta “ca acasa” in aceste fabrici, unde productia uneia singure, poate ajunge pana la 3 milioane de vegetale pe an.

Chiar daca Romania se afla inca departe de momentul unor astfel de achizitii, cu siguranta ca multi dintre noi vor avea ocazia sa povesteasca nepotilor despre gustul nemaipomenit al unei salate din gradina, despre bucuria de a te plimba sau de a uda rasadurile si, de ce nu, de placerea de a te murdari de…pamant!

Asa numitele broaste testoase pieloase reprezinta, paradoxal, o specie veche, ce are o problema moderna: plasticul. Conform unui studiu intocmit pe baza rapoartelor de necropsie a peste 400 de testoase pieloase, decedate din 1885 si pana azi, o treime dintre acestea prezentau fragmente de plastic in sistemele digestive. Pe langa pungile de plastic, testoasele au ingerat si fire de guta, fragmente de baloane, linguri de unica folosinta, ambalaje si multe alte lucruri care nu ar fi avut ce sa caute in mediul lor de viata.

Binecunoscute pentru preferintele lor culinare, ce includ cu predilectie meduzele, testoasele confunda adesea pungile din apa cu hrana lor favorita. Si cum curentii mediaza intersectarea obiectelor din plastic aruncate in ocean cu traseele testoaselor, acestea din urma le consuma cu o rata ingrijoratoare. 

Dintre cele 408 broaste testoase pe care cercetatorii Universitatii Dalhousie din Halifax, Nova Scotia, le-au disecat, 138, adica 34%, contineau plastic in maruntaie. Odata cu dezvoltarea productiei de plastic, inca din anii ’50, s-a inregistrat o crestere serioasa a numarului de testoase consumatoare ale acestui material. Faptul nu este surprinzator pentru cei mai multi dintre specialisti, insa cifrele par sa alarmeze pe toata lumea. De fapt, pe toata lumea preocupata, ceea ce s-ar putea sa nu se traduca printr-un ecou de proportii, la urma urmei. Plasticul poate obtura traiectul digestiv al unei testoase, provocand sufocare, ii poate afecta digestia si poate conduce la o moarte lenta si chinuitoare a acesteia.

 

Campuri vaste de gunoi si poluanti plutesc in deriva in marile si oceanele lumii, iar Marea Neagra – de care, fie macar pentru ca se afla in “ograda” noastra ar trebui sa ne pese – nu reprezinta o exceptie. Cele mai multe animale marine migreaza anual pe distante de mii de kilometri, ceea ce sporeste masiv sansele stabilirii unui contact intre ele si poluarea de orice fel din ape. Chiar daca in Marea Neagra nu avem testoase pieloase consumatoare de meduze, cu siguranta acest lucru nu poate insemna ca asaltarea apelor cu obiecte anorganice sau cu deversari de substante nocive este mai putin distrugatoare. Iar aceasta poluare exista.

Cu alte cuvinte, atunci cand aflam despre dezastre ecologice de factura exotica sau care in aparenta nu privesc “partea noastra de lume”, este cazul sa ne gandim putin mai bine decat ne permite delasarea de moment sa o facem. Faptul ca din alte locuri de pe Pamant transpar semnale de alarma in timp ce la noi un calm sinistru planeaza asupra chestiunii ecologiste nu inseamna nicidecum ca, spre deosebire de ei, noi nu avem probleme de acest fel. Tocmai de aceea, este posibil sa ne aflam intr-o primejdie mai mare decat alte cadre naturale, pentru ca preocuparea noastra fata de chestiunile de mediu este prea mica.

Este punctul in care ratiunea umana poate si trebuie sa intervina, daca natura da semne de impotmolire. Decizii extrem de simple dar nebanuit de salvatoare, precum RECICLAEA, fie ea si neselectiva, a resturilor si o politica mai responsabila de deversare a substantelor nocive in ape pot intretine supravietuirea multor creaturi marine si conservarea mediului lor de existenta.

Dintre toate problemele ecologice pe care planeta le infrunta astazi, aceasta chiar nu este una fara rezolvare; nu totul trebuie ambalat in plastic, exista alternative, putem trai mai corect si mai curat. Momentan, suntem “doar” co-interesati. Ar trebui sa ne justificam pozitia dominanta in lantul trofic si sa gestionam situatia astfel incat sa nu ajungem la momentul in care vom fi obligati sa luam masuri. In mod imbucurator, incepand cu 11 iunie 2004, Institutului National de Cercetare Dezvoltare Marina “Grigore Antipa” Constanaa (INCDM) i-a fost incredintata custodia ariei protejate “Acvatoriul litoral marin 2 Mai – Vama Veche” de catre Agentia de Protectie a Mediului Constanta. Ca urmare, INCDM a demarat o serie de actiuni menite sa conduca la un management corespunzator al ariei protejate. Este un inceput.