Cine ar fi zis ca vom ajunge, in aceste vremuri grele pentru paduri si pentru atmosfera, sa aflam ca specialistii energeticieni recomanda lemnul ca pe un combustibil pretios si eficient, de mare viitor?

Pare cam ciudat, totusi nu e lipsit de logica: la urma urmei, spre deosebire de carbuni, petrol si gaze naturale, lemnul e o resursa regenerabila. Totul e cum il folosim. Daca tai in nestire copaci si arzi lemnul tot in nestire, in instalatii primitive de incalzire, nu iese nimic. Adica nimic bun. Specialistii cu pricina, care au publicat un articol stufos si documentat in revista Science, vorbesc despre o valorificare superioara a lemnului, numita combustie avansata. Si sustin ca, astfel utilizat, lemnul poate efectiv sa devina un instrument important in lupta impotriva emisiilor de CO2. E surprinzator, dar cu putina tehnologie desteapta, e posibil. Tehnologia desteapta consta in folosirea unor instalatii speciale de ardere. Asemenea cazane pentru combustie avansata exista; de pilda, in Austria, au fost instalate aproximativ 1 000 in ultimii ani, pentru a asigura incalzirea unor uzine sau a unor cladiri publice. Iar aproximativ 10% dintre ele produc si energie electrica.

Combustia avansata a lemnului in asemenea instalatii, explica oamenii de stiinta in articolul pomenit, inseamna reducerea emisiilor de gaze poluante si obtinerea unui randament termic de aproape 90%. E de-a dreptul uluitor, daca ne gandim ca un semineu obisnuit, deschis, are un randament sub 10%. (In schimb, sobele moderne si asa-numitele inserturi – un soi de cutii speciale care se pot instala in seminee si in care are loc arderea – au un randament de 70-80%.) In ceea ce priveste emisiile de particule – aspect important, ca doar particulele acelea tot noi le inhalam la o adica – instalatiile de combustie avansata sunt foarte tari si din acest punct de vedere: arunca in aer de zece ori mai putin decat un insert bun si de 1 000 (!) de ori mai putin decat clasicul semineu deschis.

Articolul are multe, multe cifre si calcule sofisticate aratand ca in SUA, de pilda, padurile ar putea furniza, in fiecare an, in mod durabil, 368 milioane de tone de materie combustibila organica. Autorii afirma ca, azi, lemnul acopera 2% din nevoile de energie in SUA, iar daca administratia padurilor s-ar hotari sa investeasca in dezvoltarea instalatiilor de combustie avansata, proportia ar putea urca la 5%. Pare putin, dar efectul asupra emisiilor de gaze cu efect de sera ar fi considerabil. Iar ca bonus, s-ar economisi si niste sute de milioane de dolari, care sunt cheltuiti astazi pentru petrol. Evident, treaba nu-i posibila decat printr-un program de management durabil al padurilor (taieri controlate plus replantari), altfel rezultatul cel mai evident ar fi doar niste mari suprafete defrisate.
Deci, lemnul… Nu e o solutie-miracol, nu e SOLUTIA, e un pas mic, dar important spre idealul dezvoltarii durabile. Bun si acesta, numai sa fim in stare sa-l facem.

13 May 2009

Aragazul solar

Sa puna soarele la treaba in acest mod inca nu se gandise nimeni. A facut-o ingeniosul inventator Jon Bohmer cu al sau Kyoto Box, aragazul care functioneaza cu energie solara, adjudecandu-si de altfel si premiul I la Climate Change Challenge 2009, concursul inventiilor ecologice, organizat luna trecuta de Forum for the future. Aragazul solar, realizat la costul de numai 5 dolari din doua cutii de carton si niste folie de aluminiu, le-ar putea aduce o raza de speranta celor aproape doua miliarde de persoane din lume care traiesc la limita supravietuirii si au ca unica avere soarele. Daca va fi aplicata, inventia le va permite sa-si dezinfecteze apa si s-o faca potabila, sa se incalzeasca pe timpul noptii si sa gateasca.