Nimic nu mai e cum era pe vremuri. Nici macar inmormantarile. Spre exemplu, cum ti s-ar parea ideea unui sicriu biodegradabil realizat din frunze de bananier sau bambus?

Unei companii din Colorado i se pare o idee excelenta, asa ca a lansat deja pe piata ineditele produse.

Un atare sicriu se descompune intr-o perioada de minim 6 luni si maxim doi ani, in functie de preferinte. Mai mult, Joanna Passarelli, directorul de marketing al companiei in cauza, sustine sus si tare ca sicriele eco sunt mult mai bune pentru mediul inconjurator decat incinerarile. O motivatie care a prins puternic la public, in special in comunitatile islamice si evreiesti. Iar daca ne gandim ca numai in trecut, compania a a avut un profit de 40.000 de dolari, asta la un pret per produs de circa 800 de euro, putem spune ca afacerea este chiar una de succes. Poate chiar moda noului secol.

25 May 2009

Lumea modei se-nverzeste…

Da, prieteni! Pana si ea! Lumea plina de reflectoare, evenimente grandioase, consumerism dezlantuit, lumea plina de farduri si sclipici a fashion-ului se inverzeste si ea. Nu complet si nu dintr-o data, dar orisicat… Uite, spre exemplu, campania Be Eco-Chic, lansata anul trecut cu prilejul (asta da prilej!) Saptamanii Modei de la New York (septembrie 2008). Sa vezi si sa nu crezi: haine din fibre naturale organice sau provenite din comertul echitabil; machiaje realizate cu produse cosmetice organice; becuri economico-ecologice, certificate de carbon, tot tacamul. Erau si haine din poliester, dar reciclat!

Bine, o sa spuneti, asta e un eveniment, dar cu o singura floare nu se face primavara. Asa-i, dar tendinta se tot amplifica, devine un adevarat fenomen cultural! Nu numai ca apar, rapid si vizibil precum ciupercile dupa ploaie, branduri, linii si companii care produc moda de un verde mai mult sau mai putin intens, nu numai ca numele cele mai mari ale modei se inroleaza in miscarea cu pricina, dar incepe sa apara si un vocabular specific, cu termeni noi, un jargon al domeniului. Pe langa formula eco-chic, care exprima destul de bine conceptul de echilibru intre a fi la moda si a-ti pasa de mediu, a aparut deja simpaticul termen de eco-fashionista; mai circula, lansat de curand, nostimul  eco chick (un fel de gagicuta ecologista), intrat in cultura populara datorita unei celebre carti a unei doamne pe nume  Starre Vartan, pasionata eco-activista si scriitoare. Cartea se numeste The Eco Chick Guide to Life: How to Be Fabulously Green. (Exista si un site ruda cu cartea, www.eco-chick.com, carmuit de aceeasi Starre Vartan).

Fenomenul se extinde vertiginos; ca dovada, iata cateva titluri de carti si adrese de site-uri pe care le-am pescuit in doar cateva secunde: Eco-chic: The Fashion Paradox, de Sandy Black; Eco Chic: The Savvy Shoppers Guide to Ethical Fashion, de Katherine Hamnett; Green Chic: Saving the Earth in Style, de Christie Matheson; www.beecochic.com, www.ecofashionworld.com… Si tot asa. E clar ca lumea se ocupa si se pasioneaza de problema, ca unii au prins tendinta din zbor si i se adapteaza din mers, incercand sa profite de niste oportunitati; ca altii cauta niste raspunsuri si vor niste lamuriri, ca unii doresc sincer sa se implice.

 

Acum, in toata acesta izbucnire de verde in moda, care ar trebui sa ne bucure, unii mai sceptici din fire (asa ca mine), vad si niste pete de culoare indoielnica. Oare aceasta tendinta e chiar o tendinta, un trend carevasazica, una dintre acele tendinte trecatoare care caracterizeaza moda sau e ceva mai profund? Cu alte cuvinte, e o convertire inteleapta si durabila, ori un capriciu pasager al designerilor si al victimelor modei? Si ma mai intreb daca nu cumva tendinta, cu tot ceea ce implica ea capricios si trecator, acaparator si consumerist, sa nu inabuse, in cele din urma, mesajul verde. Pentru ca, zic eu, asa, ca o parere proprie, un stil de viata “green” implica si oarece grija pentru resurse, o oarecare moderatie in consum. Daca lumea o sa ajunga sa cumpere in nestire haine de marca produse sub nu stiu ce branduri eco chic, daca e sa devii – sau sa ramai – o victima a modei, fie ea cat de verde, n-am facut nimic.