Multumim autoritati, multumim cetateni, ati fost magistrali si unii si altii!

Nici daca o faceati premeditat nu va iesea atat de bine. Unii ati ucis un rau cu mizeriile si plasticaraia voastra, iar ceilalti nu v-ati sinchisit. Nici macar o amenda simbolica sau vreo incercare timida de ancheta. Nimic. Pentru ca si unii si altii ati demonstrat cu prisosinta ca sunteti nimic altceva decat oameni fara constiinta si fara simt civic. Ce sa mai vorbim de respectul fata de propria persoana care se reflecta in respectul pentru natura. Filmarea vorbeste mai mult si mai dureros decat un milion de cuvinte…

 

Sursa: ProTv

 

Acesta este tributul platit celor 20 de ani tulburi scursi din decembrie ’89. Apa nu este decat un simbol al situatiei haotice sociale si economice pe care suntem nevoiti sa o infruntam in prezent. Plina de mizerii, rebuturi si plastic. Mult plastic si artificialitate. Cat despre Ecologia din Romania, e pe duca. Cum unde ?
Unde o duc apele raului….Spre Apa Sambetei!

 

Daca v-ati intalnit cu situatii asemanatoare, cunoasteti cazuri sau aveti imagini care surprind si alte ipostaze ale indolentei si nepasarii semenilor nostri, impartasi-ti-le cu noi pe Greenblog. Numai vorbind despre aceste probleme vom reusi sa atragem atentia asupra lor!

Volumul reziduurilor domestice eliberate an de an in biosfera a depasit un nou prag psihologic… 400 de milioane de tone. O astfel de cantitate enorma nu are cum sa nu influenteze ciclurile geochimice ale planetei. Numai carbonul organic pe care planeta noastra trebuie sa il absoarba depaseste 85 de milioane de tone pe an – dublu fata de cele 42 de milioane de tone pe care Terra le poate „inghiti” anual.

O privire atenta si obiectiva asupra planetei ne arata ca lucrurile au depasit cu mult starea in care putem spune ca este „Grav”. Este foarte grav. „Supa” de plastic care pluteste numai in Oceanul Pacific are o suprafata dubla fata de cea a Statelor Unite ale Americii. In anul 2004, insula de gunoi plutitor din ocean cantarea 3 milioane de tone, adica de 6 ori mai mult decat intreaga cantitate naturala de plancton. Anual, peste 1 milion de pasari si peste 100.000 de mamifere marine mor intoxicate cu plasticul aruncat inconstient in ocean de catre oameni. Zoologii au descoperit seringi, brichete si periute de dinti in stomacul a numeroase cadavre de pesti, pasari sau mamifere.

Un raport din anul 1998 arata ca numai in SUA sunt produse circa 220 de milioane de tone de gunoi solid. Cum se traduce asta? Fiecare american produce minim 2,5 kilograme de reziduuri in fiecare zi. 315 milioane de computere au fost aruncate in anul 2004 numai in Statele Unite, iar numarul a crescut de atunci. Asta inseamna 220 de milioane de tone de reziduuri electronice. Si chiar daca 80% dintre acestea iau calea Chinei, Taiwanului, Indiei si Pakistanului, restul de 20% sfarsesc aruncate undeva pe solul nord-american.

Sa ne indreptam atentia si asupra Rusiei. Stiti cate gropi de gunoi se afla in jurul Moscovei, spre exemplu? Peste 50, si fiecare dintre ele ocupa o suprafata imensa, cu mult peste suprafata unui teren de fotbal. In fiecare zi sosesc peste 250 de camioane cu reziduuri la fiecare dintre ele. Iar daca ne gandim ca multe contin reziduuri din spitale (sisteme de transfuzii folosite, seringi, medicamente expirate si chiar membre amputate) ori chimice (obiecte ce contin mercur, neoane, substante chimice extrem de periculoase rezultate in urma proceselor chimice), ne putem face o idee asupra dezastrului natural care ne asteapta.

Exista, insa, vreo cale sa nu mai producem atata gunoi?

9 April 2009

Mantuirea de plastic

De cateva saptamani, in locuri publice foarte traficate din Bucuresti – intrarea in Parcul Cismigiu, Parcul Tineretului, in pasajul de Universitate etc. – au aparut niste… nici nu am cuvinte prin care sa le identific… “opere de arta” sa le zic – sculpturi abstracte realizate din deseuri de plastic&cauciuc. Ideea este veche si a fost folosita pana acum cu mult succes prin mai toata lumea occidentala. Mai demult, cu ani buni in urma, un prieten de-al meu scria un editorial pe aceast concept aplicat pentru prima oara in Romania – Mantuirea de tinichea – in care elogia mastodontii de fier din Calarasi, monumente publice faurite dintr-o fosta platforma industriala. Recent, am aflat ca tocmai calarasenii, cei mai multi dintre ei, au privit cu scarba acest demers… iar lucrurile stau fix in acelasi mod acum in Bucuresti. Lucrarile cu pricina sunt dizgratioase, sunt hidoase – arata foarte cheap si total inestetic. Trec zilnic prin pasajul de la Universitate, si de cele mai multe ori, singurele vorbe pe care le aud vizavi de gramada de plastic sunt “Ce naiba e porcaria asta?”, apoi oamenii se mai uita un pic, pricep, exclama un doct si atoatestiutor “Ah!” si pleaca mai departe.

Daca cei care au aprobat acest proiect au vrut sa socheze opinia publica, au reusit, desi cred ca puteau face asta mult mai eficient. De pilda, prin plantarea unor imense tomberone arhiumplute cu materiale neprietenoase cu ecologia. Cu toate acestea, ma intreb care este finalitatea acestui demers? In Calarasi, urate-frumoase, cum or fi, sculpturile de fier plamadite din uriasul cadavru metalic al combinatului SIDERCA aveau totusi un veritabil substrat artistic. Exista si o estetica a uratului, iar intre o lucrare care sa se incadreze aici si un morman de jeg si gunoaie este o diferenta subtila pe care numai un artist o poate realiza. In Bucuresti, aceasta lipseste cu desavarsire, iar in ceea ce priveste sensibilizarea poporului privitor – eu unul ii dau sanse 0! S-au cheltuit niste bani pentru producerea, impantarea si promovarea acestui proiect. Cred ca puteau fi folositi mult mai eficient, printr-o campanie mai coerenta sau agresiva sau macar prin plantarea unor copacei.

Apropo de asta, in acest an un anumit trust de presa a lansat Cod Verde – toate produsele media de print ale trustului cu pricina umbla cu cioara vopsita in verde si abordeaza lunar o tematica ecologista. Initiativa este foarte frumoasa, insa demersul e putin ipocrit. Printre actiunile concrete pe care grupul le promoveaza este si plantarea de copacei. Stiti voi, genul acela de actiune – strangerea de vedete si vedetute + o mica armata de voluntari, plecarea spre o padure, declaratii la cald, tricouri branduite, glume cu piaristele, un mic interviu de umflat muschii verzi pe la tv si in presa. Din nou, o actiune foarte frumoasa. Insa, insumand toata hartia pe care grupul cu pricina o consuma intr-un an de zile pe toate produsele sale de presa scrisa, transformata in numar de copaci taiati, stiti cat inseamna din aceasta copaceii pe care-i planteaza ei? Undeva pe la 0,0001 la suta! :D Ar trebui sa nu mai intreprinda deloc asemenea actiuni? Oh, nu – ideal ar fi sa le produca zilnic. Insa, un pic de modestie si onestitate ar da dimensiunea adevarata a lucrurilor – daca le-ar pasa cu adevarat, ar inchide toata sandramaua de print si si-ar muta toate produsele pe internet. Desigur nu o fac pentru ca este un business, iar afacerile au fost intotdeauna mai presus de idealurile eco – iar asta nu numai la noi, ci mai ales in marile tari industrializate din Vestul Europei, Asia si America. Marea provocare pe care cred ca o au de rezolvat campaniile de responsabilitate sociala corporatista se circumscrie tot mantuirii de plastic – cum sa faci un business bun, fiind eco? Deocamdata, raspunsul este undeva in ceturi, lasandu-se asteptat.