22 April 2009

La multi ani, Terra!

Sau la cat mai multi ani…si aici intervenim noi, oamenii, cei care locuim pe aceasta planeta. Nu mai este nevoie sa recapitulam importanta micilor gesturi cotidiene, pe care fiecare dintre noi le putem face. Salvarea Pamantului si prelungirea duratei lui de “functionare” ar trebui sa fie o munca de echipa. Pe de o parte, suntem noi, cei multi, oameni cu diferite profesii si pregatiri, care realizam, in sfarsit, ca daca o floare nu aduce primavara, cu siguranta este primul semn care ii vesteste venirea. Prin urmare, daca o sa stingi becurile de fiecare data cand iesi dintr-o incapere, nu o sa pui capat incalzirii globale, insa daca o suta sau cinci sute dintre noi vom face asta, diferenta va fi remarcata. Mai sunt si oamenii de stiinta din diverse domenii care cauta neincetat solutii viabile, de la implementarea panourilor solare, pana la utilizarea fuziunii nucleare.

Desi Pamantul exista dinaintea mea sau a ta, el nu a avut niciodata o zi a lui. Nu neaparat una de “nastere”, ci o zi in care sa sarbatorim planeta pe care locuim si sa-i aducem un binemeritat omagiu.

Miscarea care a dus la declararea unei Zile Internationale a Pamantului a inceput in anul 1970 in Statele Unite ale Americii, sub sloganul “Zero Population Growth”. Contextul social si politic al vremii a favorizat aparitia intrebarilor cu privire la efectele suprapopularii asupra resurselor planetei.

 

Ziua de 22 aprilie 1970 a intrat in istorie, marcand inceputul miscarilor moderne in favoarea sanatatii Pamantului. In urma cu 39 de ani, 20 de milioane de americani au militat pentru un mediu sanatos.

Tot in acea perioada, Romania era departe de aceste probleme, ca si cum ar fi fost vorba de doua planete diferite. O tara predominant agrara, inca slab industrializata, unde nu exista decat mancare organica (slava Domnului!), iar accelerarea natalitatii, departe de a fi o problema, constituia un scop in sine al autoritatilor statului.

De atunci pana in prezent, atitudinea oamenilor fata de ceea ce ii inconjoara s-a mai schimbat, insa nu si problemele in sine. Industrializarea fortata, lipsa unor reglementari generale cu privire la reciclarea deseurilor industriale si menajere, poluarea masiva, urbanizarea accelerata, cresterea populatiei mondiale, diminuarea resurselor, toti acesti factori si nu numai, au dus la crearea fenomenului de schimbare a climei cu care ne luptam in prezent.

Si cu toate acestea, sarbatorim in continuare, in fiecare an, ziua Pamantului si ne amintim ca ii suntem totusi datori cu ceva…cu existenta, poate…

Unul dintre marile atu-uri ale vechilor orase europene este respectul desavarsit pentru spatiul verde. Iar aici vorbim efectiv, ad literam, despre banalul gazon, o basica de verdeata care da culoare si oxigen orasului. Cand am inceput sa calatoresc prin Batranul Continent am fost uimit, atat in marile capitale vestice, cat si in orase si orasele mai mici, de grija excesiva pe care autoritatile publice & oamenii in general o acorda zonelor verzi – generoase, bine ingrijite, primitoare, armonios integrate in mediul urban.

Cand am ajuns pentru prima data la Paris, acum vreo 5 ani, pe la orele pranzului, mergand de la aeroportul international Charles de Gaulle spre centru, am zambit de nenumarate ori – era o zi calduroasa de primavara, iar absolut peste tot unde exista un spatiu verde, de la parcuri la banala verdeata cu care se asorteaza aleile si strazile, francezii stateu intinsi pe jos, bucurandu-se de verde si de soare. De la rockeri la oameni de afaceri imbracati la 4 ace, adolescenti si tineri, batrani, mame si copii – toti isi dadusera incaltamintea si ciorapii jos; unii isi mancau sandviciul, altii savurau o carte, unii cantau la chitara, altii se odihneau sau faceau break-dance. Desculti, pe iarba. Idilica imagine in sine nu are nimic deosebit – am ramas surprins numai de numarul foarte mare de oameni care iesisera in pauza de pranz la soare… iar, mai spre seara m-a mai uimit faptul ca nicaieri nu am vazut urmele trecerii lor – ambalaje, pet-uri, hartii – toate disparusera miraculos.

Vara trecuta, intr-o dupa-amiaza torida, la Valencia, m-am dus la plaja; o plaja uriasa, cam cat jumatate de oras. Era ziua unui sfant, patron local, iar spaniolii sarbatoreau cu totii, cu vin, branzeturi si prajituri – nu cred ca am vazut niciun localnic care sa nu fi adus ceva merinde de acasa. Am inotat pana spre seara, iar apoi am pornit la o plimbare pe malul Mediteranei. Desi oamenii in cursul zilei se “veselisera” serios, cand au pornit spre casa, cu totii si-au dus resturile la cosul de gunoi. Plaja arata absolut impecabil – de parca 1.000 de pitici ar fi luat firele de nisip la puricat – nu am vazut nici macar un chistoc de tigara!

Prin comparatie, in aceeasi vara trecuta am fost cateva zile la Costinesti. Spre deosebire de Valencia, unde cosurile de gunoi erau amplasate la mama naibii, la capatul plajei, aici acestea se aflau dispuse din 15 in 15 metri pe tot arealul din fata Obeliscului pana spre epava. La asfintit, lumea a plecat, iar in urma ei a ramas un enorm & mizerabil & nesfarsit camp de gunoaie. Pet-urile, ambalajele de tot felul + resturile de mancare sufocau nisipul, nu cred ca puteai identifica un singur metru patrat crutat de jegurile umane (cititi in ce sens doriti).

De ceva vreme incoace, sa tot fie 2 ani, in majoritatea parcurilor din Bucuresti s-a ridicat interdictia – aparent – stupida de a nu calca pe iarba. De tot atata vreme, in fiecare seara, Cismigiul, Herastraul sau parcul de la Izvor sunt inundate de gunoaiele lasate in urma cu multa nesimtire de cei care, vezi doamne,  se bucura de natura. Fenomenul e cu atat mai trist cu cat la el participa absolut toata lumea – copii, tineri, batrani, indiferent de etnie, sex, pregatire etc. Adaugam la asta gunoaiele pe care le lasa cand merg la padure, la gratar, sau in drumetie la munte sau pe plaja la mare si avem deplorabila imagine completa a unor oameni trogloditi & iresponsabili, ce put de nesimtire, cu o mentalitate de javra, fara creier, care isi face nevoile fix acolo unde ii vine…

UPDATE: Apropo de ce am scris mai sus, am primit pe mess de la Andrada, o prietena de la PROFM, urmatoarea stire: “Ne batem joc de natură! Râul Olt a fost pur şi simplu blocat de 200 de metri cubi de PET-uri şi gunoi menajer. Barajul s-a format la ieşirea din Miercurea Ciuc. Autorităţile locale spun că nu s-a mai pomenit aşa ceva până acum. “Dopul” are dimenisuni uriaşe – e lung de 20 de metri, lat de peste zece şi gros de cel puţin un metru. Acţiunea de îndepărtare a deşeurilor menajere va dura cel puţin o săptămână. Angajaţii Serviciului de Gospodărire a Apelor Harghita au cerut sprijinul Societăţii Apelor Române pentru montarea de plase la ieşirea din fiecare comună.”

16 April 2009

Voi nu va simtiti coplesiti?

De la o vreme, au inceput sa apara articole in care autorii scriu despre un fenomen recent, caracteristic vremurilor noastre, si il denumesc in fel si chip, uneori cu termeni noi si inventivi: de pilda, “poluarea verde”, sau “zgomotul verde”. Vor sa spuna ca se face atata tam-tam in jurul problemelor de mediu, se vorbeste atata, se scrie atata despre ele, incat oamenii incep sa se simta coplesiti si sa se apere astupandu-si urechile (la figurat, desigur). Adica intra intr-un fel de inhibitie de protectie. Ajung sa zica, ori de cate ori aud ca se intampla cutare dezastru ecologic, ca ar fi cazul sa actioneze sau sa reactioneze in cutare fel: “Ei, lasa-ma, iar chestii dintr-astea…” – ca in povestea cu lupul.

E adevarat, se vorbeste mult despre problemele de mediu, e unul dintre subiectele de predilectie, poate chiar SUBIECTUL vremurilor noastre, asa cum in secolul al XIX-lea, dupa ce-si publicase Darwin lucrarile, lumea se preocupa uneori pana la obsesie de opozitia evolutionism-creationism. E multa informatie, prea multa si, ceea ce e mai grav, contradictorie. Se incalzeste intr-adevar clima sau nu se incalzeste? (Sunt destui cei care spun ca NU – asa-numitii “sceptici ai incalzirii globale”; uite, alta expresie a noului eco-limbaj). Daca se incalzeste, e vina noastra si a civilizatiei noastre sau trecem, pur si simplu, printr-o perioada de incalzire la scara planetara, determinata de ciclurile cosmice si in care nu avem nici un amestec? Exista oameni – de stiinta sau nu – care sustin si asta.

Si, uite asa, din cauza ca e prea mult si prea neclar, ajungem sa ne pierdem, incet-incet, interesul si devenim tot mai insensibili. Insa – ceea ce e si mai rau – toata povestea ne induce si un sentiment de vinovatie. Neplacuta senzatie, nu?  Voi n-o aveti? Nu cumva  pentru ca, auzind intruna ca lucrurile stau tot mai prost, catastrofa e tot mai aproape, canicula e tot mai fierbinte si seceta tot mai uscata, simtiti ca nu faceti destul? Ca eforturile voastre – mici, dar sincere – sunt inutile? Si asta va face sa va simtiti frustrati?

Si pe mine. De asta am si scris. Poluarea asta verde e de vina. Ma face sa simt, uneori, ca ma straduiesc degeaba. Dar sunt sigura ca e o impresie gresita. Gata, capacele pe urechi si ne vedem de treaba in continuare. Ma rog, nu capace, mai degraba niste site. Ca sa mai cearna informatia, sa filtreze zgomotul “verde”. Poate in felul asta reusim sa ne vedem in continuare de micile noastre stradanii. Sunt importante, orice-ar zice altii.

Asa numitele broaste testoase pieloase reprezinta, paradoxal, o specie veche, ce are o problema moderna: plasticul. Conform unui studiu intocmit pe baza rapoartelor de necropsie a peste 400 de testoase pieloase, decedate din 1885 si pana azi, o treime dintre acestea prezentau fragmente de plastic in sistemele digestive. Pe langa pungile de plastic, testoasele au ingerat si fire de guta, fragmente de baloane, linguri de unica folosinta, ambalaje si multe alte lucruri care nu ar fi avut ce sa caute in mediul lor de viata.

Binecunoscute pentru preferintele lor culinare, ce includ cu predilectie meduzele, testoasele confunda adesea pungile din apa cu hrana lor favorita. Si cum curentii mediaza intersectarea obiectelor din plastic aruncate in ocean cu traseele testoaselor, acestea din urma le consuma cu o rata ingrijoratoare. 

Dintre cele 408 broaste testoase pe care cercetatorii Universitatii Dalhousie din Halifax, Nova Scotia, le-au disecat, 138, adica 34%, contineau plastic in maruntaie. Odata cu dezvoltarea productiei de plastic, inca din anii ’50, s-a inregistrat o crestere serioasa a numarului de testoase consumatoare ale acestui material. Faptul nu este surprinzator pentru cei mai multi dintre specialisti, insa cifrele par sa alarmeze pe toata lumea. De fapt, pe toata lumea preocupata, ceea ce s-ar putea sa nu se traduca printr-un ecou de proportii, la urma urmei. Plasticul poate obtura traiectul digestiv al unei testoase, provocand sufocare, ii poate afecta digestia si poate conduce la o moarte lenta si chinuitoare a acesteia.

 

Campuri vaste de gunoi si poluanti plutesc in deriva in marile si oceanele lumii, iar Marea Neagra – de care, fie macar pentru ca se afla in “ograda” noastra ar trebui sa ne pese – nu reprezinta o exceptie. Cele mai multe animale marine migreaza anual pe distante de mii de kilometri, ceea ce sporeste masiv sansele stabilirii unui contact intre ele si poluarea de orice fel din ape. Chiar daca in Marea Neagra nu avem testoase pieloase consumatoare de meduze, cu siguranta acest lucru nu poate insemna ca asaltarea apelor cu obiecte anorganice sau cu deversari de substante nocive este mai putin distrugatoare. Iar aceasta poluare exista.

Cu alte cuvinte, atunci cand aflam despre dezastre ecologice de factura exotica sau care in aparenta nu privesc “partea noastra de lume”, este cazul sa ne gandim putin mai bine decat ne permite delasarea de moment sa o facem. Faptul ca din alte locuri de pe Pamant transpar semnale de alarma in timp ce la noi un calm sinistru planeaza asupra chestiunii ecologiste nu inseamna nicidecum ca, spre deosebire de ei, noi nu avem probleme de acest fel. Tocmai de aceea, este posibil sa ne aflam intr-o primejdie mai mare decat alte cadre naturale, pentru ca preocuparea noastra fata de chestiunile de mediu este prea mica.

Este punctul in care ratiunea umana poate si trebuie sa intervina, daca natura da semne de impotmolire. Decizii extrem de simple dar nebanuit de salvatoare, precum RECICLAEA, fie ea si neselectiva, a resturilor si o politica mai responsabila de deversare a substantelor nocive in ape pot intretine supravietuirea multor creaturi marine si conservarea mediului lor de existenta.

Dintre toate problemele ecologice pe care planeta le infrunta astazi, aceasta chiar nu este una fara rezolvare; nu totul trebuie ambalat in plastic, exista alternative, putem trai mai corect si mai curat. Momentan, suntem “doar” co-interesati. Ar trebui sa ne justificam pozitia dominanta in lantul trofic si sa gestionam situatia astfel incat sa nu ajungem la momentul in care vom fi obligati sa luam masuri. In mod imbucurator, incepand cu 11 iunie 2004, Institutului National de Cercetare Dezvoltare Marina “Grigore Antipa” Constanaa (INCDM) i-a fost incredintata custodia ariei protejate “Acvatoriul litoral marin 2 Mai – Vama Veche” de catre Agentia de Protectie a Mediului Constanta. Ca urmare, INCDM a demarat o serie de actiuni menite sa conduca la un management corespunzator al ariei protejate. Este un inceput.

9 April 2009

Arta condusului ecologic

Stim cu totii ca una dintre principalele surse de poluare este reprezentata de emisiile toxice ale masinilor. Acum, chiar daca ne dorim sa ne schimbam masina veche sau poluanta cu una care se incadreaza in tendintele ecologice, posibilitatea de a dispune de finantele necesare este destul de limitata pentru multi dintre noi. Prin urmare, in timp ce cei norocosi si constienti isi cumpara masini eco, noi ceilalti putem contribui altfel: reducand consumul de combustibil.
Revista Consumer Report a elaborat o scurta lista care contine cateva sfaturi despre cum sa economisesti bani si combustibil, dedicata celor care vor sa faca ceva in sensul reducerilor emisiilor de gaze. Ca si in natura, aceasta schema implica un cerc, nevicios de aceasta data: daca vei utiliza mai putin gaz, vor fi mai putine emisii de carbon, iar in acest caz, ceea ce e bun pentru mediu se arata a fi bun si pentru portofelul tau.

 

1. Condu cu viteza moderata. Nici prea repede, nici prea incet. Asta inseamna ca va trebui sa circuli pe autostrada cu 80 de km/h, timp in care vei fi “pomenit” de soferii grabiti. Nu-ti face probleme, acestia isi vor plati graba la pompa!
2. Condu-ti automobilul cu grija. Nu accelara brusc si nu frana brusc. Aceste manevre se traduc in consum rapid de combustibil. Cel mai bine este sa accelerezi gradual si sa franezi incet.
3. Tine-ti motorul cald. Daca popesesti undeva pentru scurt timp sau astepti pe cineva in masina este recomandat sa nu opresti motorul. Motoarele reci polueaza mai mult pentru ca ard mai mult. Contrar opiniei generale, in felul acesta vei reusi sa economisesti.
4. Nu cumpara combustibil premium. In cazul in care instructiunile masinii prevad acest lucru, se chema ca nu prea ai de ales. Altfel, treci de aceasta bariera psihologica si alimenteaza cu combustibil normal, care este si mai ieftin decat cel premium. Studiile comparative intre cele doua tipuri au aratat ca diferentele sunt imperceptibile.
5. Evita greutatile si bagajele inutile. Daca este iarna, poti sa scoti din portbagaj barca de pescuit, iar daca a venit vara, uita de echipamentul de schi pe care l-ai depozitat in masina. Pentru fiecare greutate in plus, motorul tau “mananca” cu pana la 50% mai mult combustibil, dupa cum releva unele studii.
6. Nu uita sa iti umfli cauciucurile. Cand te afli in benzinarie, treci si pe la pompa de aer. Aceasta activitate nu iti va lua mai mult de cinci minute, in schimb te va ajuta sa economisesti, deoarece masina ta va merge mai bine, deci va consuma mai putin.

Page 2 of 3«123»