Asa-i obiceiul – nu? -, de Anul Nou sa luam niste decizii care sa ne faca viata mai buna in anul urmator. (La modul ideal, sa “ne” faca viata mai buna nu doar fiecaruia dintre noi, personal, ci si altora din jur; adica pluralul, in cazul asta, sa fie un semn de solidaritate – cu tot restul lumii.)

Unii hotarasc ca, la anul, sa se lase de fumat; altii – sa-si plateasca datoriile si sa-si lichideze creditele (am si eu pe lista o hotarare de felul asta); altii – sa-si schimbe slujba cu una mai multumitoare sufleteste, sau sa petreaca mai mult timp cu familia – ma rog, fiecare cu problemele lui si cu deciziile corespunzatoare.

Dar, dat fiind ca avem, cu totii, o problema comuna si foarte mare, si anume halul in care arata locul asta in care traim – “locul” cel mare, nu cartierul, orasul sau regiunea – ma gandesc ca n-ar fi rau sa punem pe lista hotararilor de Anul Nou si unele din categoria eco – ce ziceti? Macar una.

Uite, ca sa dau un exemplu, eu am de gand sa-mi reduc drastic – da’ drastic! – consumul de pungi de plastic. M-am straduit si anul asta, cu oarecare rezultate, destul de modeste; la anu’, insa, sunt hotarata sa scap de pungile astea in proportie de cel putin 75%.

Read the rest of this entry »

19 March 2009

As fi verde, dar n-am bani!

Trist, dar atat de adevarat uneori (deseori…) ca iti vine sa plangi. Si nu vorbesc despre costisitoarele politici de protectie a mediului sau de reconstructie ecologica, pe care tarile bogate si le permit, iar cele sarace nu. E vorba de indivizi, de fiecare dintre noi, de amaratii din Romania, printre care multi au ajuns la concluzia ca le-ar placea sa duca o viata “mai verde”, dar li se pare ca nu-si pot permite.

Vorbesc de barierele care stau in calea adoptarii unui stil de viata verde, altele decat lipsa de informare si de educatie. De pilda, bariera economica. Pai ce poate face un traitor in Romania, cu venituri mici-medii, ecologist in sufletul lui, care doreste sincer sa contribuie si el la iesirea dintre gunoaie si la intoarcerea zapezilor de altadata? Se informeaza, se gandeste, incepe sa prospecteze, plin de entuziasm, isi face niste niste socoteli si… entuziasmul i se blegeste tragic.

Un bec ecologico-economic costa de 10 ori mai mult decat unul obisnuit. Panourile solare… treaba cu subventia guvernamentala e abia la inceput, se tot poticneste si cade in nas, asa incat cine vrea instalatii dintr-astea, tot pe banii lui trebuie sa si le puna, pana una-alta. Masinile eco-prietenoase sunt mai scumpe decat cele conventionale eco-dusmanoase (ca sa nu mai spunem ca, la noi, nici nu prea ai de unde alege). De haine, ce sa mai vorbim… un tricou din bumbac organic costa de cateva ori mai mult decat unul intru totul asemanator ca aspect, dar fara certificatul cu pricina.

Si tot asa in continuare: un brad in ghiveci costa de vreo cinci ori mai mult decat unul taiat de aceeasi marime. Alimentele produse prin agricultura biologica sunt si costisitoare, si greu de gasit (se gasesc ici-colo dar, daca trebuie sa mergi dupa ele pana in alt capat al orasului…) Ne-ar placea sa cumparam produse locale si sa sprijinim economia noastra, nu pe-ale altora dar, fiindca la noi se produce putin si scump, targuim tot chestii ieftine de import.

 

Si ne pare rau, si ne simtim vinovati, si ne chinuie un soi de suferinta neputincioasa. VREM, DAR N-AVEM CU CE!

Si totusi, nu se poate, trebuie sa existe niste solutii. Incet-incet, dupa ce ne-am indignat si ne-am revoltat si ne-am strigat disperarea in tunelul intunecat si stramt in care ne inghesuie mijloacele noastre limitate, parca-parca am inceput sa zarim, abia clipind, o luminita la capatul tunelului (vedeti, ne-am recapatat deja umorul! Semn bun!)

Ne-am intors la nemuritoarea deviza ecologista “Nimeni nu poate face totul, dar fiecare poate face ceva” si o luam de la capat cu entuziasmul. Si am inteles ca nu trebuie sa fie un demers solitar, ci unul solidar – macar in ceea ce priveste propunerea de solutii si impartasirea ideilor. Noua cele mai bune idei ne vin cand vorbim intre noi. Daca largim cercul interlocutorilor, discutiile vor fi si mai productive – la asta ne-am gandit cand am proiectat blogul. Asa ca va poftim sa pritocim impreuna problemele si sa nascocim solutii. Nu-i nimic daca nu sunt mari; daca o sa fie mici si multe, e foarte bine.