Milioanele de tone de DEEE (deseuri electrice si electronice) care inunda planeta in fiecare an sunt o mare, mare problema, iar colectarea si tratarea lor in vederea reciclarii – o mare, mare necesitate.

Cum transmiti un semnal marelui public, ca sa-l faci constient de urgenta problemei si de nevoia de a se implica? Scriind posturi de blog si articole, facand campanii de comunicare pe tema respectiva si implicandu-te activ in ceea ce sustii.

Dar iata si un “semnal” mai original: medaliile de aur, argint & bronz care vor fi decernate castigatorilor la Jocurile Olimpice de Iarna din 2010 de la Vancouver, Canada, sunt realizate din metale recuperate din DEEE, mai exact din placile cu circuite integrate!

Create de o artista – Corrine Hunt – si un designer industrial – Orner Arbel – medaliile cu forme inedite, unduitoare, vor fi produse de Monetaria Regala Canadiana si vor aminti tuturor ca acolo, in depozitele de echipamente electrice si electronice, zac o multime de materiale recuperabile si, prin urmare, valoroase.

Sursa: MNN

Proiectele ample de ecologizare, tehnologiile avansate ce vizeaza protectia mediului, politicile ambientale – toate au rostul lor. Dar, pana una-alta, la baza unui trai mai verde pentru toti, stau tot actiunile si optiunile noastre in viata de zi cu zi: marunte, nespectaculoase, dar nespus de importante pentru noi toti, conforme cu nemuritoarea deviza “Nimeni nu poate face totul, dar fiecare poate face ceva.” Cu alte cuvinte, ecologismul incepe acasa.

Tema zilei: hartia

Din moment ce sunteti cititori ai acestui blog, mi s-ar parea insultator sa va amintesc de colectarea selectiva a hartiei, printarea pe ambele fete ale colii… sunt sigura ca le faceti deja. La altceva ma gandeam, la un lucru pe care-l facem mai putini: folosirea hartiei reciclate.

Daca, in majoritatea cazurilor, in ograzile marilor consumatori de hartie – adica firmele & institutiile – mai e mult pana la adoptarea optiunilor eco la birou, in schimb, acasa, unde alegerea e a noastra, nu a departamentului administrativ al firmei, putem foarte bine, zic eu, s-o viram spre “verde” in ceea ce priveste hartia pe care o bagam in imprimanta. Multi au acasa imprimante la care printeaza tot felul de lucruri, de la documente asociate afacerilor, pana la referatele necesare  copiilor la scoala.

Intr-un post anterior, deplangeam faptul ca la noi exista prea putine optiuni cand e vorba sa cumparam niste produse eco – din diverse categorii. Uite ca s-a mai luminat situatia, uite ca se contureaza, incet-incet, o piata a produselor eco si pentru noi. Iar printre produsele “verzi” care chiar se gasesc cu destula usurinta si la preturi acceptabile se afla hartia pentru imprimanta si copiator, varianta reciclata.

Se gaseste la papetariile mai mari si in marile lanturi de supermarketuri; exista mai multe marci prezente pe piata, iar in functie de marca si de tip, contine un procent variabil de material provenit din deseuri de hartie. (In produsele din hartie, procentul de deseuri e un criteriu important pentru a estima impactul asupra mediului; evident, cu cat e mai mare procentul – ideal 100% – cu atat mai bine ne va fi noua si mediului . Daca v-am trezit deja curiozitatea si spiritul civic, aici  gasiti mai multe explicatii legate de reciclarea hartiei.

Unele tipuri au o usoara tenta bej-galbuie; altele au o culoare alba-alba (cu un grad mare de alb, cum se spune in limbajul de specialitate); in acest din urma caz, hartia a suportat un proces de albire – in general, cu substante nu prea prietenoase cu mediul.

Concluzia: ori de cate ori e posibil, propun sa cumparam si sa folosim hartie reciclata, chiar si din cea nu foarte alba. Ma rog, daca pentru corespondenta de afaceri credeti ca ar da mai bine cea alba, puteti face o concesie. Dar, pentru multe alte chestii pe care le printam acasa , eu, una, zic ca hartia reciclata nealbita e suficient de buna.

P.S. Iar din hartie reciclata nu se poate face doar… alta hartie, ci si obiecte de decor , mobila  sau CASE!

I-am pus postului un titlu de sezon, dar e valabil si pentru curatenia de primavara, de Craciun sau de orice-o fi (cum ar fi simpla curatenie de week-end). Tema zilei: unde ducem diverse chestii pentru a fi reciclate.

Incepem cu ce e mai banal: containerele de cartier pentru colectare selectiva. Slava Domnului, dupa ani in care am dus la ghena sacose cu borcane, sacose cu hartii, sacose cu sticle de plastic (asta fiind metoda mea proprie de de colectare selectiva in lipsa acelor containere pe care sectorul 4 din Bucuresti le asteapta de lunga vreme), a dat Dumnezeu si au aparut cateva astfel de tomberoane; ce-i drept, nu la ghena de langa bloc, cum ar fi fost comod (si firesc), ci undeva, pe o strada, la vreo 400 de metri de blocul meu. In fine, bine si asa, macar e un inceput.

Toata aceasta rememorare a avut scopul de a-i incuraja pe toti cei care ar vrea sa colecteze selectiv, dar n-au nici un ajutor din partea primariei, si de a le sustine moralul in asteptarea unor vremuri mai bune.
Propunere: Daca aveti copilasi, faceti “excursia” la tomberoanele speciale impreuna cu ei si lasati-i sa se distreze varand sticla la “Sticla”, hartia la “Hartie” si tot asa. Cred ca o sa le placa. Fiicei mele i-a placut.

Trecem la “specialitati”:

Telefoane mobile
Oricat ar parea de ciudat, unii au prin casa cate o punga sau un sertar cu telefoane mobile vechi si stricate, adunate de-a lungul anilor. Nu le mai tineti, oameni buni! Dati-le spre reciclare si faceti-va loc in sertare pentru lucruri mai importante. Uite, cica exista un program de reciclare derulat de Vodafone; telefoanele mobile de aruncat se colecteaza chiar in magazinele Vodafone. Gasiti aici  o lista si aici  niste informatii in plus.

Becuri
Colt Verde ofera, prin intermediul unei harti interactive , o foarte mare si incurajatoare lista de locuri unde se pot colecta becuri de orice fel si tuburi fluorescente (“neon”). Interesant: apar pe ea si multe spitale, scoli, hoteluri, institutii… dar ma intreb daca, ducandu-ma la un spital si intreband unde-i cutia in care se strang becurile uzate, ar sti cineva sa-mi spuna. Mai sigura mi se pare alegerea unui punct de colectare dintr-un magazin mare, asa cum exista, de asemenea, pe lista. Promit sa incerc cat de curand (deocamdata am un singur bec ars.)

Partea trista – dar e bine s-o stim si pe aceasta – este ca, deocamdata, in Romania nu exista firme specializate care sa recicleze  becurile. Vestea buna e ca, totusi, acestea sunt reciclate, si anume in Germania. O asociatie specializata, Recolamp, colecteaza becuri si tuburi fluorescente pe care le transporta in Germania pentru a fi tratate corespunzator. Si o a doua veste buna este ca, dupa cum a declarat, anul trecut, dl. Raul Pop, directorul Recolamp, urmeaza sa se infiinteze si la noi doua companii specializate in reciclarea de echipamente de iluminat.

Baterii

Aici e mult loc de mai bine, pentru ca baterii se folosesc in numar mare, iar centre de colectare sunt putine. Lantul de magazine Mega Image a anuntat ca are un program de colectare a bateriilor mici, portabile (recipiente la intrarea in magazin).

Electrocasnice mari si mici
• Panditi programele de buy-back  (dai un aparat vechi si primesti reducere la cumpararea unui nou); exista diverse variante, in functie de firma si magazinul de la care cumparati obiectul nou. In primavara au fost multe astfel de promotii, acum au ramas mult mai putine, in parte si pentru ca Ministerul Mediului nu le-a incurajat, ci dimpotriva… In fine, o sa mai apara ele, fiindca DEEE (deseurile de echipamente electrice si electronice) trebuie colectate si reciclate: asa zice o directiva europena.

• Un pic mai complicat e la frigidere si congelatoare, pentru ca acestea sunt considerate deseuri periculoase pentru mediu si ar trebui colectate “profesional” si reciclate. Exista organizatii care va pot ajuta, macar cu un sfat: am scris mai mult despre subiectul asta aici.

Read the rest of this entry »

Volumul reziduurilor domestice eliberate an de an in biosfera a depasit un nou prag psihologic… 400 de milioane de tone. O astfel de cantitate enorma nu are cum sa nu influenteze ciclurile geochimice ale planetei. Numai carbonul organic pe care planeta noastra trebuie sa il absoarba depaseste 85 de milioane de tone pe an – dublu fata de cele 42 de milioane de tone pe care Terra le poate „inghiti” anual.

O privire atenta si obiectiva asupra planetei ne arata ca lucrurile au depasit cu mult starea in care putem spune ca este „Grav”. Este foarte grav. „Supa” de plastic care pluteste numai in Oceanul Pacific are o suprafata dubla fata de cea a Statelor Unite ale Americii. In anul 2004, insula de gunoi plutitor din ocean cantarea 3 milioane de tone, adica de 6 ori mai mult decat intreaga cantitate naturala de plancton. Anual, peste 1 milion de pasari si peste 100.000 de mamifere marine mor intoxicate cu plasticul aruncat inconstient in ocean de catre oameni. Zoologii au descoperit seringi, brichete si periute de dinti in stomacul a numeroase cadavre de pesti, pasari sau mamifere.

Un raport din anul 1998 arata ca numai in SUA sunt produse circa 220 de milioane de tone de gunoi solid. Cum se traduce asta? Fiecare american produce minim 2,5 kilograme de reziduuri in fiecare zi. 315 milioane de computere au fost aruncate in anul 2004 numai in Statele Unite, iar numarul a crescut de atunci. Asta inseamna 220 de milioane de tone de reziduuri electronice. Si chiar daca 80% dintre acestea iau calea Chinei, Taiwanului, Indiei si Pakistanului, restul de 20% sfarsesc aruncate undeva pe solul nord-american.

Sa ne indreptam atentia si asupra Rusiei. Stiti cate gropi de gunoi se afla in jurul Moscovei, spre exemplu? Peste 50, si fiecare dintre ele ocupa o suprafata imensa, cu mult peste suprafata unui teren de fotbal. In fiecare zi sosesc peste 250 de camioane cu reziduuri la fiecare dintre ele. Iar daca ne gandim ca multe contin reziduuri din spitale (sisteme de transfuzii folosite, seringi, medicamente expirate si chiar membre amputate) ori chimice (obiecte ce contin mercur, neoane, substante chimice extrem de periculoase rezultate in urma proceselor chimice), ne putem face o idee asupra dezastrului natural care ne asteapta.

Exista, insa, vreo cale sa nu mai producem atata gunoi?

31 August 2009

Unde se duc pepenii cand “mor”?

La gunoi. Unde altundeva sa ajunga pepenii pe care toata lumea trebuie sa-i fi vazut putrezind prin pietele autohtone? Vestiti pentru capacitatea lor de a obtine biocombustibili de unde cu gandul nu gandesti, pe cat se pare, cercetatorii americani au gasit solutia de a transforma “excedentul” de pepeni intr-o sursa economica si ecologica de bioetanol. 

Wayne Fish si grupul lui de cercetare de la un laborator de cercetari agricole din Oklahoma, Statele Unite, au produs etanol din pepenii considerati “rebuturi” si refuzati de comercianti pe motiv de “forma imperfecta” ( in Statele Unite, pepenii care nu intrunesc standardele necesare pentru a fi comercializati reprezinta 20% din productie).

Procedeul, potrivit autorilor studiului (publicat in paginile revistei Biotechnology for Biofuels) va permite obtinerea de biocombustibili ieftini din deseurile neutilizate in alimentatia umana si animala. Totul gratie faptului ca pepenele este alcatuit in proportie de 60% dintr-o pulpa bogata in zaharuri, din care poate fi extras un suc a carui proprietate este aceea ca fermenteaza usor. Produsul acestei fermentari este tocmai etanolul, iar cercetatorii au reusit sa obtina 220 de litri la fiecare hectar de teren cultivat.

Anul acesta, in Romania, potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, suprafata totala cultivata cu pepeni verzi a crescut cu 900 de hectare, de la cele 26.700 cultivate in 2008, la 27.600.

Page 1 of 212»