Uite una buna: in Marea Britanie, consumul de apa imbuteliata a inceput sa scada. La restaurant, tot mai putini consumatori comanda apa la sticle si cer sa li se aduca, pur si simplu, apa de la robinet. Dupa trei decenii de crestere neintrerupta a consumului de apa imbuteliata, fie ea plata sau gazoasa, campaniile impotriva sticlelor de plastic incep, in fine, sa dea roade: anul trecut, consumul apei imbuteliate in infamele recipiente a scazut cu 9%. Cum spunea un banc de prin anii ‘80: “Pai, maica, vedeti ca se poate?”
O organizatie neguvernamentala, WaterAid, a realizat studiul si a comunicat ca aproape 2 treimi (63%, pentru cei insetati de exactitate) dintre cei chestionati au votat pentru apa de la robinet: 25% au declarat ca ar prefera sa bea apa de la robinet cand iau masa in oras, iar 38% au declarat ca asta comanda, de fiecare data. WaterAid a reusit sa incheie, cu cateva zeci de restaurante britanice, o intelegere: clientii care comanda apa de la robinet sunt rugati sa doneze o suma mica – cativa pence -  pentru a sprijini initiativa organizatiei.
Uite inca o cifra interesanta: 25% dintre participanti au raspuns ca se simt “oarecum obligati” sa comande apa la sticle. Dar iata ca multi rezista acestei presiuni psihice si isi pun propriile convingeri eco-prietenoase mai presus de pretentiile patronilor de restaurante, ceea ce va dorim si voua.
Si nu e singura reusita: si campaniile impotriva utilizarii pungilor de plastic s-au dovedit utile in UK.  Noi, in Romania, asteptam cifrele (care vor fi disponibile abia la anul) ca sa stim daca si cu cat a scazut si la noi consumul de pungi, dupa ce s-a introdus eco-taxa. (Nu stam in 20 de bani, cat costa o punga; importanta e valoarea de semnal de alarma a introducerii taxei. In ce masura a inteles lumea mesajul asta, o sa vedem, cum ziceam, la anul.)
Revenind la apa “la sticle”, aici suntem vai de noi. Da’ daca la altii merge, la noi de ce nu? Imi imaginez, fireste, ce fete ar face chelnerii din restaurantele romanesti cand li s-ar cere un pahar cu apa de la chiuveta in loc de apa plata la “sticle de plastic”. Si ce comentarii ar face ei in bucatarie… Ei si? Pana la urma, or sa inteleaga. Fiindca tot vorbim de apa, aici merge metafora picaturii de apa care, in cele din urma, gaureste piatra.